Am momente cand sunt neserios. In acest caz, ma gandesc la neseriozitatea mea cu privire la raspunsurile ce le datorez. Desi imi dau seama ca structura mea este una dialectica (cele mai bune idei nu le scot prin meditatie, ci prin discutii, dezbateri, contraziceri etc), de multe ori neseriozitatea mea (care uneori e functiara, alteori e contextuala) creaza asimetria unui di-alog.

Asadar, ce am pe constiinta? (Prietenii vechi stiu ca am multe pe constiinta, insa ma refer aici doar la cateva chestiuni recente si specifice blogging-ului).

N-am apucat sa-i raspund lui Dan, desi imi daduse o replica pertinenta ce merita o dezbatere pe cinste (replica a ajuns in a to-do list pe care le aman uneori la infinit).

N-am apucat sa-i raspund lui Gramo la o leapsa de acum cateva saptamani, desi i-am spus c-o voi face. Am cautat cateva carti prin camera, le-am deschis la pagina cu pricina, insa nu mi s-a parut nimic relevant.

N-am apucat sa-i raspund lui Bobby, insa l-am intrebat daca se supara, daca nu apuc sa-i raspund la leapsa.
In genere, nu raspund la lepse decat daca mi se par interesante, daca am timp de “pierdut”, daca sunt in tinta mea si daca pot scoate din cele ceva mai mult decat simple pase catre plictisul sau disponibiliatea celorlalti fellow bloggers.

Ideea morala a acestui post mi-a fost data de lectura cartii lui Jeremy Wright: Blog Marketing.