Prima întrebare pe care mi-o pun atunci când sunt nemulțumit (de mine, de prieteni sau de lume, în general) este dacă am fost destul de generos. După acest pas, ştiu că orice proces interogativ se află de partea unei baricade a bunului simţ.
Generozitatea este un început sănătos de relație atât cu sine, cât și cu ceilalți.
E mai greu să fii bun decât inteligent. Trăim într-o epocă în care inteligenţa se banalizează prin număr, în timp ce generozitatea rămâne apanajul celor puţini. Dacă este mai greu să fii bun decât inteligent, de ce să ne oprim la cea mai uşoară staţie?
Pentru ca alegem ce e mai simplu, de cele mai multe ori. Generozitatea e o virtute rar intalnita. Ma refer la generozitatea aceea pura fara a vrea ceva inapoi, care ar trebui sa fie prezenta in orice om cu bun simt.
A fi generos cu masura este mai inteligent si mai sanatos decat a fi pur si simplu generos, pentru ca feed back-ul poate fi un abuz pe care il poti tolera, chiar omite sa il observi din .. generozitate. Prima intrebare pe care mi-o pun eu este daca am fost suficient de inteleapta.
“Sa stii ca nu se intampla nimic în seara asta” – hahaaaaa, esti complet nebun! :)))
Cand vrei sa urci foarte sus, si urci (cum e in cazul tau), exista un singur risc: ca atunci cand cazi, nu te mai ridici.
Ai scris o carte foarte buna. Si stii ce m-a uimit? Calitatea ta de lider. E desavarsita. Chit ca e formata sau naturala. N-as vrea sa incep in stilul lui Cosmin, “ca Nietzsche spunea ca..”, dar Anatole France chiar a dat cea mai buna definitie a notiunii de lider:
“Omul acesta va avea totdeauna multimea de partea lui. E sigur de sine cum e sigur de univers. Asta place celor multi. Ei cer afirmatii si nu probe. Probele ii incurca si ii tulbura. Multimea e simpla si nu cere decat simplitatea. Nu trebuie sa-i spui cum si ce fel, ci numai da sau nu.”
Si stii ce te face pe tine un lider autentic? Angoasele. Calcaiul lui Ahile. Caci fara calcaiul lui, n-ai mai putea fi Ahile, nu? 🙂
mintea ascutita si inteligenta este cat de cat nativa….bunatatea se invata…
Pingback: Am riscat destul? | Adrian Ciubotaru