Almanahul ideilor primite de-a gata

0 Flares 0 Flares ×

1221812889_51cebc7b30_m
La o conferință de acum câteva luni, un adolescent din sală a întrebat vorbitorul de ce a omis să povestească cât de greu este să faci ceva în România. Întrebarea a provocat râsete, dar – când mi-a venit rândul să vorbesc – am apucat să-l întreb pe tânăr – fără un răspuns satisfăcător – cum a aflat acest lucru.

Am încercat să explic – deși nu cred că am convins pe mulți – că, dimpotrivă, multe lucruri sunt mai ușor de făcut în Romania. Sunt multe spații goale și sunt atât de puține lucruri construite bune, încât avem toate oportunitățile să ne punem în practică ideile. Desigur, oriunde, în orice țară, trebuie să te zbați pentru ideile tale, pentru a pune în practică propriile idealuri, însă se pare că există un excepționalism românesc care ne spune – încă din adolescență! – că aici totul este mai greu de făcut decât în alte locuri.

Am presupus că respectivul tânăr nu a ajuns la această idee prin experiența proprie (încercând, eșuând și apoi din nou încercând), ci a găsit ideea în jurul lui. La părinți, la profesori, la colegi sau la televizor. Este o simplă idee care se transmite din generație în generație, o idee pe care doar puțini o testează și care, bineînțeles, creează o viziune păguboasă asupra lucrurilor.

Dacă în România totul este mai greu decât în alte părți, modalităție de răspuns sunt în mod evident specifice (nemaiîntâlnite altundeva). Când totul e greu, eșecurile își găsesc o nouă și solidă justificare și, mai mult decât atât, când totul e atât de potrivnic, o mulțime de reguli nu mai necesită respectul cuvenit.

Când totul e construit pe de-a îndoaselea, presiunea de a face lucrurile în mod corect este în mod inevitabil mai mică. Când lucrurile sunt strâmbe, cele drepte constituiesc o expecție la care doar fraierii aderă.

Când greutățile sunt generalizate, nu poți să le înfrunți frontal (e o muncă sisifică) și astfel ești nevoit la o echilibristică cotidiană în care valorile și principiile sunt amestecate și confuze. Regula majorității este eschiva, fentarea, fraierirea, slalomul cotidian, trecerea generalizată printre obstacole. Câți dintre noi nu avem impresia că a trăi în România este un întreprindere care are la tot pasul riscul să ne aducă în pragul disperării?

Slalomul este o dibăcia de a ajunge la destinație plătind prețul obstacolelor care rămân totuși în picioare. La linia de start, ajungem cu prețul compromisurilor (de vreme ce totul este o fentare) și al neschimbării peisajului. Din această cursă tipic românească ajungem să tragem concluzia că oricine ajunge la final, oricine reușește ceva, undeva, pe traseu, a fentat, a păcălit și, prin urmare, s-a compromis. Suspiciunea față de reușite nu este ceva necunoscut pe acestea meleaguri.

Închei cu gândul că s-ar merita editat un almanah al ideilor existente pe piața autohtonă care ne fac să fim mai puțin eficienți, mai puțin combativi și mai puțin luptători pentru propriile vise.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

16 thoughts on “Almanahul ideilor primite de-a gata

  1. MeetTheSun

    Performanta (in orice domeniu ar fi ea) presupune eforturi in oricare tara se produce. Nu trebuie sa castigi o medalie de aur ca sa fii performer, dar la noi doar asa se “spune” ca se poate. Romanii nu isi dezic doar performerii ci pe toti aceia care incearca si reusesc partial sa se ridice.

    Cand esti neputincios si prea lenes pentru a-ti infrunta neputinta, ai tot timpul din lume pentru a-i blama pe ceilalti. Nu suntem un popor muncitor. Si nu suntem un popor canalizat pe performanta. O putem aprecia la alte popoare, pentru ca aici intervine alt “romanism”: pe ei ii ajuta statul, sistemul etc.

    Reply
  2. Pingback: Microblogging: Mentalitatea | Eu sunt nebun sau ceilalti ?

  3. Gabriela

    Noi, tinerii, spunem că este greu deoarece atunci când vrem să facem ceva, ne lovim de refuzul celor mai-mari în funcţii. Apoi, întrucât noi “nu suntem suficient de maturi”, nu suntem luaţi în seamă. dacă venim cu idei noi, există teama că acestea nu poti fi realizate.

    Bineînţeles, este greu, însă nu imposibil. Sunt destule persoane care sprijină aceste idei 🙂

    Reply
  4. Zina

    Bun articol, Adriane. De fapt bune, că e în corelaţie cu altele. Românului îi lipsesc educaţia pentru muncă susţinută şi pentru succes, de asta tinerii adoptă cu uşurinţă ideea că este greu să faci ceva în România.
    De fapt, nu e uşor nicăieri, dar în alte părţi cei care vor să reuşească au fost antrenaţi să muncească şi să se informeze permanent despre domeniul în care muncesc.Aici este rădăcina multor rele: lipsa de educaţie.

    Reply
  5. Pingback: Dragostea trece prin stomac - Concediaza-ti seful!

  6. Pingback: Bloggeri:Taxi - Doua Cuvinte

  7. Pingback: Întâlnirea Îndrăgostiților Bloggeri | De la A. (la) Z.

  8. Pingback: Cele doua cuvinte: Meşter Teroristu’ « Un blog intr-un pahar cu apa

  9. Pingback: Eu încerc şi…reuşesc: te iubesc ! « eclaudiu

  10. Pingback: Intalnirea indragostitilor bloggeri | SyBeR Blog | Un Loc De Dat Cu Capul, blog syber universal, filme online, seriale online traduse, filme 2010, muzica noua 2011, filme subtritrate online 2011

  11. Pingback: Băieţi, e cam greu, aşa-i? :) « Pandora's | Blog la feminin

  12. Pingback: Dragobete cu Bloggeri : Pagina personala Marius Matache

  13. Pingback: Taxi - Cele două cuvinte - Versiunea Bloggerilor - Making Of - part I

  14. Pingback: WORLDLINES - June 28, 2009

Leave a Reply to Pinocchio Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *