Vrei să devii o simplă notă de subsol la poveștile celorlalți?

0 Flares 0 Flares ×

Expresia „am ajuns la concluzia“ ar trebui înlocuită cu „am ajuns să mă întreb“. În general, ajungerea la o concluzie trădează un eșec al demersului de cunoaștere. Soluția începe să apară atunci când cineva pune întrebarea corectă, iar nu când se ajunge la o concluzie.

Vulnero înseamnă în latină a răni, a vătăma și este strămoșul cuvântului vulnerabil. Posibilitatea de a fi rănit. Acea calitate a oricărei ființe expuse stimulilor și înțelegerii celor din jur.

Posibilitatea de a fi rănit nu este sinonimul neputinței, ci poartă miezul încrederii care vine la pachet cu faptul de a fi printre oameni. Nu există alternativă la riscul încrederii ce o acordăm celorlalți, la fel cum nu există alternativă la șansa de a fi rănit.
În binomul format de cel care rănește și cel care este rănit, ascendentul se află de partea „victimei“. Majoritatea poveștilor care formează lumea este creată de victime, de cei vulnerabili.
Povestea este apanajul celor care au curajul să se expună.

Expunerea este un proces natural înscris în ordinea lucrurilor, la fel cum dezlipirea este sfârșitul tuturor etichetelor produselor contrafăctute. Vulnerabilitatea sau libertatea de a te naște ori de câte ori dorești este șansa de a te reconstrui din mers, de a te reinventa, de a te instala și-a dezinstala de nenumărate ori.
Cei rigizi, cei permanent identici cu sine ajung extrem de repede la concluzii, se cred invulnerabili și se privează de posibilitatea unui zbor.

Vulnerabilitatea este un ritual de trecere, este acel proces inițiatic în care o lume moare și o alta nouă renaște. Este mobilitatea înscrisă in jocul ființei, accesul la poveste.

În planul poveștilor, cei neexpuși nu există, pentru că nu au niciun loc geometric afectiv așezat în fața celorlalți. Nu ai de unde să îi iei, nu ai de ce anume să te legi. Sunt hărți cu spații goale, fără legendă. Asemenea personaje de umbră există mai puțin și se zbat în spațiul intermediar creat de poveștile celorlalți.
În această zbatere nu există creație, în această împrejmuire de umbre există doar reacții și reflexii. Neexpușii se trezesc întotdeauna incluși în poveștile celorlalți, trăiesc reacționând la poveștile celorlalți la fel cum paramecii trăiesc reacționând la stimulii din mediu.

Care este diferența dintre o euglenă și un om care se zbate în ne-povestea sa?

Vulnerabilitatea este șansa de a-ți putea juca propriul rol, iar opusul ei — refuzul unui tip de încredere care te expune — este neputința de a-l juca pe acela al propriului sufleor.

Singurul management inspirat al unui om care a fost rănit este continuarea deschiderii. Majoritatea se închid și se retrag să-și lingă rănile. În mod curios însă, majoritatea rănilor se creează și se perpetuează în această retragere.

Refuzul de a te expune este șansa de-a deveni o simplă notă de subsol la poveștile celorlalți. Este dorința interesantă de a te lăsa scris cu un font mai mic, iar noi nu vrem acest lucru, nu-i așa?

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

27 thoughts on “Vrei să devii o simplă notă de subsol la poveștile celorlalți?

  1. jez

    🙂 ca sa te citez: “Daca traiesti intr-o buda, conspiratia universului se va opri intotdeauna la usa si n-o vei auzi niciodata ciocanind.” pai cam asa… 🙂

    Reply
  2. florin

    Spunea cineva, undeva, ca tampla unui scriitor este ca o maternitate. Tampla unui filozof nu e departe de descrierea asta. La tine, “maternitatea” asta nu pare sa se loveasca de problemele de natalitate specifice Romaniei, ba, mai mult, functioneaza la capacitate maxima si da semne ca ar vrea sa se extinda.
    Cand incepi sa te intrebi, citind textul, daca ai devenit sau ai inceput sa devii propria-ti nota de subsol, insemana ca poti spune, fie si cu jumatate de gura: “Touche!”
    Excelent, felictari!

    Reply
  3. darklife

    Crezi sau nu, acum am terminat de citit tot ce ai scris…de o saptamana ma chinui. Si asta nu pentru ca citesc incet, ci pentru ca fac asta la munca:)
    frumoasa si ultima insemnare….mai astept si altele:)
    bafta!

    Reply
  4. dragos c

    N-as fi vrut sa adaug nimic, pentru ca am aceeasi parere – expunerea continua este un mod “sanatos” de vindecare, si nu ignorarea/fuga -iar tu ai descris-o bine. Oricum, e al dracului de greu sa invingi frica…
    Mi-a placut de asemenea metafora cu nota de subsol.

    Reply
  5. dyutzza

    Sa fii vulnerabil si apoi sa ajungi “victima” pare un caz putin dorit pt cei care se doresc a fi numiti “realisti” in sensul evitarii zborului de care ziceai si evitarii suferintei. Dar pana la urma, suferinta …vulnerabilitatea (cel putin asa vad eu) sunt promoterii vietii. O viata plina si “colorata” sa zic asa. Traim scenarii tinute in subconstient odata cu vulnerabilitatea.
    Frica..eu una, la cat sunt de sensibila sa zic asa, ar trebui sa cedez psihic in orice moment si sa urasc sa devin vulnerabila din nou. Dar iubesc sa fiu vulnerabila. Unde ar fi sarea si piperul daca am fi niste mecanisme dure, stranse bine in filet, lipsite de uz? Am fi perfecti…am fi la fel…si nu vrem asta, nu? 🙂

    Reply
  6. dyutzza

    aa..si…din fericire nu ma consider nota de subsol. imi place sa fac parte din text. un subiect, un complement direct, de loc si de timp. si un adverb 😀

    Reply
  7. Anda

    Practic nu poti “trai” cu adevarat prin povestile celorlalti, chiar daca pare o postura confortabila uneori…”safe”…Daca vrei propria-ti poveste, asta e, trebuie sa te expui…Altfel formulat – sa traiesti viata daca vrei sa ai ce spune…

    Reply
  8. A.J.

    greseli: ” In planul povestilor, cei NEEXPUSI nu exista, pentru ca nu AU nici un loc geometric afectiv asezat in fata celorlalti.” …nu et superi, nu?

    Reply
  9. Pingback: Poveste de Crăciun at Adrian Ciubotaru

  10. Pingback: ÃŽntemeierea de poveÅŸti at Adrian Ciubotaru

  11. Pingback: ÅžtiÅ£i de ce – în fiecare poveste – prinÅ£ul pleacă de acasă? at Adrian Ciubotaru

  12. Pingback: Fata cu portocale » Blog Archive » Despre povesti – A. Ciubotaru

  13. Pingback: Acasă nu este un loc anume, este o stare de spirit | Adrian Ciubotaru

  14. Oana

    Foarte fain postul Adi. Dar eu ma intreb…oare chiar exista oameni care nu au in mod real incredere in nimeni? Am intalnit persoane care sustineau asta si pana la urma tot s-au dovedit a fi vulnerabili.

    Reply
  15. Pingback: Lumea este un camuflaj spart uneori de coincidențe pline de sens | Adrian Ciubotaru

  16. Pingback: Structura de poveste a vieţii noastre | Adrian Ciubotaru

  17. Pingback: Care este drumul cel mai greu? | ŞI BLONDELE GÂNDESC

Leave a Reply to Ioana Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *