Aveam în adolescență un prieten specialist în singurătate (era poet și avea în mod previzibil nenumărate probleme cu femeile) pe care îl admiram totuși pentru curajul de-a merge singur la film. Era student în Brașov și-mi povestea cum văzuse filme de 5-6 ori în sala aproape goală a cinematografului Patria.
A merge la film era pentru mine o activitate socială, iar a merge singur echivala cu o înfrângere. Mi se părea curajos să înfrunți privirile celorlalți, ca și cum singurătatea ta este o imensă muscă așezată pe frunte și pe care toți ți-o remarcă. Mi se părea că cineva merge la film singur ca un ultim resort. A încercat în zadar să-și găsească un tovarăș, n-a găsit și iată-l înfrânt și singur pe rândul din spate!
Azi am vrut să-mi testez teama (anul trecut am avut curajul să mă așez la o terasă, să beau singur o bere, iar în acest week-end frica mea de înălțime s-a luptat cu telescaunul pe care l-am luat către cota 2000 în Sinaia) și frica de un ridicol închipuit. Mi-am luat inima în dinți – după câteva zile de amânări – și-am mers singur la Inception, la cinema Scala. Un cuplu în fața mea, trei tipe după mine, iar după ele încă un cuplu. După ce am luat biletul și-am ajuns pe hol, la frigiderul cu sucuri am observat încă un cuplu și tânăr singur.
Mi-a plăcut filmul – despre militarizarea subconștientului – și m-am bucurat de relaxarea de-a-l vedea singur și nebruiat de nicio prezență cunoscută. A merge singur la film a fost mai banal – în sensul bun al cuvântului – decât m-aș fi așteptat și probabil voi repeta experiența ori de câte ori nu mă potrivesc cu niciun prieten la program sau, pur și simplu, am nevoie să stau doar cu gândurile mele.
Tu ai fost vreodată singur la film? Cum te-ai simțit?
De multe ori, din teama de a merge singuri la un eveniment sau altul, ratam intamplari si trairi minunate. Teama asta o aveam si eu dar dupa cateva concerte si piese de teatru savurate in propria-mi companie, nu-mi mai pare nimic special. Ba chiar, cateodata, e de preferat. Nu as mai rata niciodata un eveniment la care imi doresc sa merg doar pentru faptul ca nu am cu cine – pierderea ar fi numai a mea 😉
de foarte multe ori singur, mai ales la Cineclub Film Menu. Cum sa ma simt? Normal, deja m-am obisnuit
Am fost singura la un film siropos la care n-a vrut nimeni sa mearga cu mine pentru ca il vazuse deja toata lumea. A fost un act de mare curaj pentru ca am simtit privirile miloase ”ah, saraca, n-a avut cu cine sa vina” si in timpul scenelor emotionante, doua fete de langa mine se uitau sa vada daca plang. Iti trebuie ceva cojones sa faci asta, depinde si de film. Dar mie mi-a placut si as repeta-o oricand e nevoie, doar daca nu am de ales 🙂
Pingback: Lucruri de făcut de unul singur — Nona Serbanescu
http://www.nonaserbanescu.ro/2010/08/lucruri-de-facut-de-unul-singur/
Eu sunt obisnuit sa merg singur la film. Mi se pare un eveniment atunci cand mai vine cineva cu mine. Ma bucura faptul (deseori) ca nu sunt deranjat (lasam la o parte animalele de cinema) si intrebat fel de fel de lucruri la fiecare 10 minute si ca pot sa ma bucur in voie si asa cum imi place de film.
Mi-aduc aminte perfect de “terorile” astea: cum sa mergi singur la film??, cum sa bei o cafea singur??, cum sa iesi in oras singur??, cum sa mergi in vacanta singur?? dar intre timp am invatat sa fiu cu mine. E o experienta la fel de fireasca ca si aceea de a invata sa fii cu ceilalti.
Iar a merge la film are pentru mine uneori si o nota de spontaneitate. Daca sunt in oras si se intampla sa vad ca la cinema e un film a carui prezentare ‘suna bine’ (nu prea citesc recenzii, recomandari) pur si simplu ma indrept spre casa de bilete.
Zilele trecute am dat peste poemul: How to be alone http://www.youtube.com/watch?v=k7X7sZzSXYs
E un ghid bun! 🙂
Toti poetii merg singuri la film? Pentru ca mie imi place sa merg singur la film:)
„Les hommes vivent les uns à côté des autres comme des boeufs ; c’est tout juste s’ils parviennent, de temps en temps, à partager une bouteille d’alcool.” (Plateforme)
Existenta fiecaruia are niste sabloane. Fiecare gandeste si actioneaza in niste sabloane.
Majoritatea nici nu ajung sa isi pun problema daca isi traiesc viata intr-un anume fel doar pentru ca turma e de parerea asta. Majoritatea nici nu se intreaba who the fuck I really am and what the fuck I really want.
Isi accepta sablonul ca pe un dat. Iar majoritatea celor care isi pun, totusi, intrebarea, isi soptesc, intr-un coltisor al mintii lor, ca nu au stofa de eroi.
Am fost si la mare singura, si la concerte, in cluburi… beat that, if you can, I dare you :p
Ei bine, nu e chiar atât de rău. Mă gândeam la cine știe ce prejudecată… 😉 dar să mergi singur la film, uneori poate e și eficient, îți pui gândurile în ordine și savurezi în singurătate un film bun 🙂
Pai eu pot sa-ti zic felicitari pentru curajul de a-ti confrunta fricile 🙂
Eu tin minte cand a trebuit sa merg intr-o tabara singura, nu tu sora, nu tu prieteni care sa mearga cu mine, mi se parea aiurea, dar am fost super. M-am imprietenit cu toata lumea si, culmea, inca pastram legatura 🙂
Asa ca se merita sa faci si lucruri fara sa depinzi de programul celorlalti 🙂
“Am fost si la mare singura, si la concerte, in cluburi… beat that, if you can, I dare you :p”
am fost singur la film, concert, teatru, mare, munte, excursii, shopping, paris etc
m-am imbatat singur si chiar am facut sex singur 😀
mno, beat that 😀 :)))))
N-am fost până acum singur la film, însă odată am ajuns singur într-un club. La început a fost inconfortabil, însă după vreo oră a început să fie chiar mişto.
E ciudat, dar uneori singurătatea îţi dă sentimentul libertţii infinite.
Mai târziu am ajuns la o conlcuzie: confortul pe care îl ai atunci când citeşti o carte singur în parc, mergi la un film/club singur, te plimbi prin oraş singur depinde foarte mult de imaginea pe care o ai despre tine, cum te simţi în pielea ta şi cât de bine te împaci cu tine însuţi.
De ce unii nu vor să fie singuri? Pentru că persoana cu care vor rămâne(ei înşişi) e plictisitoare/ sau cred ei că e plictisitoare. Cu cât începi mai mult să te cunoşti, cu atât te vei simţi mai bine singur.
Trebuie să recunosc: şi mie mi-e frică să beau singur bere la o terasă. Va trebui să încerc să văd cum e 🙂
@stefan
been there, done that :p ma rog, nu chiar Pariiis…
(btw, did you notice how NOT funny sex on your own is? :p)
a propo de imbatat singur, trebuie sa cititi asta :
http://www.drunkard.com/issues/05_03/05-03-oart-of-the-bender.html
Nu inteleg ce vrea sa sublinieze autorul articolului? E indezirabil sa mergi singur la film? Ceva de genul – spune-mi cu cine mergi la film si iti voi spune cine esti? Eu merg la film si la orice eveniment cultural de ineters pentru mine de unul singur. Este o exceptie cand mai merge cineva cu mine la un asemenea eveniment. Deci da, exista oameni singuri si e plina lumea de oameni singuri. Ei n-ar trebui sa mearga la film?
revenind din balarii…
eu prefer sa vad filme acasa. pentru ca le pot opri cand vreau. de obicei ca sa disec ceva ce s-a intamplat in film. practic, transform filmul intr-o carte :p…I guess I’m more of a book person.
oricum, o spun din experienta, la cinematograf, chiar si singura fiind, se gaseste ceva care sa ma bruieze, ceea ce detest.
…:)cred c-ai inceput sa te maturizezi…
Intr-un program de dezvoltare personala, sa-ti invingi teama este primul si cel mai important pas de facut. Don’t stop and good luck!
eu sunt capabil sa imi savurez singuratatea, dar sa merg la film singur mi se pare de neimaginat.
am cunoscut 2 tipi care s-au dus de cateva ori singuri, unul la filme de arta – parca l-as intelege -, iar altul la porcarii gen harry potter, piratii din caraibe.
mi s-ar parea ca e ca si cum as citi o carte si n-as avea cui sa-i vorbesc despre ea. oricat de bun ar fi filmul, n-as putea. parca as dansa blues (slow) singur sau asa ceva.
A merge singur sau a fi singur cateodata nu e o infrangere, ci o cucerie a propriei persoane 🙂
La cinema nu m-am dus pt ca nu prea imi place sa ma duc nici cu altii.
Insa de cate ori n-am preferat sa ma uit singura la un film? E mult mai ok mai ales pt cineva nerabdator ca mine. Dar asta e alta poveste.
Nu facem foarte multe lucruri de teama a ce vor zice altii. Dar cine sunt altii? Niste necunoscuti, fara grija altora, la o adica am trait mult si bine si pana acum, ce daca vor avea brusc subit o parere gresita ca ma vad singura la film?
Din pacate asa am crescut si nu doar noi ca natie, ci majoritatea umanitatii de pe glob nu mai poate de ce zic ceilalti din aceeasi specie. De acolo si cea mai mare frica a oamenilor: teama de a vorbi in public…
Toate se vindeca tocmai prin faptul ca le incercam si ne dam seama ca nu e lucru mare! Asa ca felicitari pt incercare si bafta cu restul temerilor
am fost si e ok;
pe-aici se practica deseori iesitul la o terasa de unul singur (mai ales femeile), bei o cafea etc, mare branza… 🙂 e ok
am fost singur la film, la un moment dat si pentru ca nu aveam cu cine. m-am dus singur si prin alte locuri… Cateodata m-am simtit singur, si destul de nasol, dar de multe ori tristetea nu a fost decat dupa, cand am plecat tot singur.
a te duce singur undeva unde ai vrea sa nu fii singur iti confera anumite avantaje. nu stiu daca am fost vreodata in stare sa folosesc acele avantaje, dar s-a intamplat sa merg singur in unele locuri si sa ma intorc fara senzatia de singuratate. Si chiar daca nu s-a intamplat de prea multe ori, sunt evenimente importante, care merita restul.
daca tot ajungi prin Oltenia… in Craiova exista in centru o fantana cantatoare. din cate am inteles apa nu se potriveste cu muzica, dar multi oameni merg acolo si se simt bine. La un moment dat (nu am mai dat de mult prin Craiova) exista un batranel care dansa singur pe muzica respectiva. Destul de inalt, in conditie fizica buna, venea cu bicicleta, avea ochelari de soare si mi se pare ca si un batic. Venea, si in mijlocul multimii, se invartea pe muzica de Mozart si inca niste chestii pe care le puneau aia de la primarie pentru fantana. A trecut de copiii tampiti care fac baza, a trecut de privile dispretuitoare ale “intelectualilor” intepati; isi avea sinceritatea lui si ii ajungea.
cand te duci singur undeva unde nu te-ai astepta sa fii singur, ai putea si sa te gandesti ca te duci impreuna cu restul oamenilor pe care ii gasesti acolo. societatea pierde probabil destul de mult prin faptul ca oamenii isi cara un cerc de prieteni peste tot unde se duc (eu pe #filozofie am venit “singur”, apropo).
deci da. si, apropo, imi place cand zici ca ti-e frica de o chestie pe care eu am facut-o deja. relax 🙂
Despre singurătate nu pot să spun decât un singur lucru, anume că nimic nu e mai frumos decât două singurătăţi se întâlnesc 🙂
imi place sa ma plimb singura pe malul marii, sa vad filme, totusi, n-as putea face plaja singura de exemplu sau sa stau la o terasa doar eu si cu mine, pauzele prea lungi in vorbire imi displac. 😉
O, Doamne! oare cand vom scapa de aceasta continua mirare: “cum? singur(a)?”
cred ca am vazut zeci de filme singura, si asta inca din liceu. de atunci au trecut vreo 15 ani si lumea inca se mira in jurul meu.
femeie singura la film, teatru sau intr-un bar este cel putin o ciudatenie, daca nu un nonsens. trebuie sa existte un motiv, ceva suspect, pentru care este ea singura….
asta poate ne vine tot din conceptiile de tip evul mediu. de ex mama imi povestea ca “nu se cadea” ca o femeie sa se prezinte singura chiar si la teatru (nu mai vorbesc de restaurant). trebuia fie sa fie cu sotul, logodnicul sau cu niste prieteni. jesus!….
senzatia de infrangere o au doar cei care privesc singuratatea sau insingurarea ca pe o ratare. duh!
autistul din mine se simte perfect si singur si “in gasca”… iar culmea, cand sunt singura nu sunt deloc singura, sunt…cu mine. suna de parca as fi lunatica, dar un om cu un univers interior bogat nu e niciodata singur (in discutiile) cu el insusi. right?
Poate inainte de a ne “bucura” alaturi de ceilalti trebuie sa ne bucuram de lucruri, de viata, de trairi alaturi de noi. Frica de singuratate intr-un fel sau altul am incercat sa mi-o inving si eu: si am intr-un fel am reusit, intr-un fel inca mai incerc.
De obicei mergeam cu prietenii! O data sau de doua ori am fost si singur, dar nu am ridicat problema existentiala-singuratatea!
Bravo, autorule, ti-ai depasit complexul de a merge singur la film!
eu era cat pe ce sa merg singura la mare, imi doream foarte mult sa vad marea si nimeni nu-si putea lua concediu. la film nu am fost singura, dar prin oras de multe ori, da. mie imi place. chiar nu am chef sa ascult aberatiile cuiva cateodata si nici sa stau in casa. asa ca…ma descurc singura 🙂
Nu am mers niciodata singur la un film si nici nu cred ca v-oi merge.
Oaaaaau, ai mers singur la film si nu te-a papat bau bau rau care mananca oamenii singuri la film :))) observ ca pt unii e mare grozavenie sa faca singuri ceva, nu inteleg unde e problema, imi aduc aminte cu mare placere cum chiuleam in liceu si veneam pe bulevard sa vad cate un film, cu o ditamai punga de chipsuri, si vedeam ce film vroia muschiul meu, nu ce film vroia toata gasca, asa am vazut de cateva ori Interviu cu un vampir, Don Juan de Marco si altele. Si cand am chef de comentat vreun film sau ne punem de acord sau se suprapun programele merg si cu prietenii. Dar cred ca la un concert, eveniment,film, expozitie, teatru in primul rand ma duc pt evenimentul respectiv si abia apoi conteaza compania in care sunt.
cand eram studenta in Polonia, imi facusem un obicei din a merge in fiecare luni dupa-amiaza singura la cinema. Era o experienta extraordinar de tulburatoare: pe langa faptul ca ma simteam extrem de singura intr-o tara in care ma aflam pentru prima oara, pe langa faptul ca nu intelegeam limba deloc la inceput, ma si duceam singura intr-o sala aproape intuneacata si goala (lunea, dupa-amiaza cine sa mai vina la film?!). Ieseam de acolo epuizata dupa atatea framantari, uneori nici nu stiam de film vazusem. 🙂
Inca mi se pare ciudat sa fiu singura la film. Nu s-a mai intamplat demult, dar chiar la Inception prietenul meu a trebuit sa plece urgent sa rezolve o problema si am vazut singura finalul filmului. Daca pana atunci nu eram atenta decat la film, cand m-am trezit singura, am devenit brusc extrem de constienta de scaune, de popcorn, de ceilalti spectatori. Mi se facuse pielea de gaina. Asa sunt eu, extrem de fricoasa 🙂
eu de obicei merg singur la film, poate pentru ca sunt un singuratic, poate pentru imi place sa savurez filmul singur fara sa ma deranjeze cineva. prefer salile cu cati mai putini spectatori. ma simt acolo in cinematograf ca-n lumea mea, si in lumea mea imi place sa fiu eu cu mine.
din punctul meu de vedere mi se pare cam exagerat ca lumea te judeca daca te duci singur acolo sau ca tu (e un “tu” general) iti faci probleme in privinta asta. inteleg daca era la o nunta sau daca te duceai la un club, dar uneori cinematograful il poti privi ca o experinta de tu cu tine (si cu filmul), asa cum o carte pe care o citesti e o experienta asemanatoare.
plus ca-mi place sa imi aleg filmele. asa cum pentru unii cartile (sau altceva) sunt o pasiune, asa si pentru mine sunt filmele.
Eu merg numai singur la un film de calitate,pentru ca e destul de dificil sa gasesti pe cineva care sa aiba cautarile tale,gusturile tale.Asa doar pot invata,pot adanci,pot medita!
Am fost singura in Japonia, now beat THAT :)) M-am plimbat prin toata Japonia singura, pe munti, la mare, peste tot. Dar nu stiu de ce, in Romania ma simt mai ciudat sa fac asta.
Am dat de blogul asta pentru ca ma gandesc sa ma duc singura la film dar am asa un nod in stomac cand ma gandesc. Daca as nimeri un loc unde sa fie liber si in stanga si in dreapta mea ar fi perfect, dar sa fiu indesata intre oameni care au venit impreuna si vorbesc intre ei…now that sucks.
Am fost singura la filme, la cateo terasa, pe plaja, prin mall. Am avut o perioada lunga in care refuzam sa fac ce imi place si petreceam timpul la munca si direct acasa, pt ca nu aveam cu cine sa merg.
Nu sunt o femeie urata si nici astupata la minte, doar ca programul meu si lucrurile care imi fac placere nu prea corespund cu cele ale apropiatilor mei. Multi prefera sa tina banutii la ciorapi sau stau dupa cheful partenerului de a iesii undeva.
Mi-am propus sa ma bucur mai mult de timpul petrecut cu mine. Consider ca deja am ratat multe ocazii de teama ca o sa merg singura.
Dar,ce faci cand simti ca ai merge undeva sa te plimbi sau sa vezi lumea sau sa ai o actiitate interesanta si nu ai cu cine,neavand prieteni/prieten.Eu unul m-am saturat sa tot stau in casa sa ma uit la filme pe net sau sa stau pe facebook si sa nu fac nmic,numai munca casa,sunt intr-o rutina teribila.ms.