Un fragment de istorie neoficială

0 Flares 0 Flares ×

dslk

Mai jos este un un fragment din Doctrina şocului – cartea împrumutată de la Alina Jijău şi pe care o citesc acum:

În cartea sa intitutată Overthrow (Lovitura de stat) şi publicată în 2006, fostul corespondent al cotidianului The New York Times, Stephen Kinzer, încearcă să descopere motivaţia politicienilor americani., care au orchestrat şi comandat puciuri militare în străinătate, în acest ultim secol. Studiind implicarea SUA în operaţiunile de schimbare a regimurilor din Hawaii, în 1893, şi până în Irak, în 2003, el remarcă faptul că adeseori are loc un proces în trei etape.

Întâi, o corporaţie multinaţională cu sediul central în Statele Unite suferă o oarecare ameninţare a profiturilor pe care le obţine din partea unui guvern străin care solicită corporaţiei “să îşi plătească taxele sau să respecte legile muncii sau ale mediului înconjurător. Uneori, compania respectivă este naţionalizată ori somată să îşi vândă o parte din terenuri sau active pe care le deţine în proprietate”, afirmă Kinzer.

Pasul următor se produce o dată cu aflarea veştilor proaste de către politicienii americani şi interpretarea lor, invariabil, ca un atac împotriva Statelor Unite: “Ei transformă o motivaţie economică, într-un politică şi geostrategică. Concluzia la care ajung este că orice regim care deranjează sau ajunge să hărţuiască o companie americană, trebuie să fie neapărat antiamerican, represiv, dictatorial şi, probabil, unealta vreunei puteri străine sau al unui interes care urmăreşte să submineze Statele Unite.”

În fine, cea de-a treia etapă se produce în momentul în care politicienii trebuie să convingă publicul de necesitatea intervenţiei, motiv pentru care discursul lor se transformă într-o luptă titanică între bine şi rău, “o şansă de a elibera o naţiune oprimată de brutalitatea unui regim, care mai mult ca sigur trebuie să fie o dictatură, pentru că ce alt regim şi-ar dori să hărţuiască o companie americană?”

O mare parte din politica externă a Statelor Unite este aşadar un exercitiu de proiecţie în masă, în care o elită financiară, mică şi egoistă, îşi confundă propriile dorinţe cu dorinţele întregii lumi.

Ce părere aveţi?

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

4 thoughts on “Un fragment de istorie neoficială

  1. Micawber

    Tot ce se poate. la urma urmei, sunt etape logice in cadrul sistemului si cum decidentii (politici, economici, militari, financiari si care mai de care) sunt entitati rationale, nu vad nimic extraordinar intr-o asemenea succesiune de faze. N-am citit cartea si e perfect posibil ca ea sa fie interesanta si bine intocmita, dupa cum nu e exclus nici sa fie una din nenumaratele lucrari care, daca nu propovaduiesc teoria conspiratiei, ne predica retorica persecutiei.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.