The Valkyries by Paulo Coelho (traducere primul capitol)

1 Flares 1 Flares ×

“Ceva foarte important pentru mine?” J. s-a gandit pentru cateva clipe inainte sa raspunda. “Magia.”
“Nu, altceva,”
“Femeile,” spuse J. “Magia si femeile.”
Paulo rase.
“Sunt importante si pentru mine,” spuse. “Desi casnicia m-a ramolit putin”
Fu randul lui J. sa rada.
”Putin, doar putin”
Paulo umpluse paharul maestrului sau. Trecusera patru luni de cand se vazusera regulat, insa aceasta seara era una speciala. Paulo doare sa lungeasca discutia, sa creeze  suspans, inainte sa-i dea lui J. pachetul pe care-l adusese.
“Obisnuiam sa-mi imaginez maestrii ca niste persoane izolate de lume.” ii spuse lui J. “Daca mi-ai fi raspuns astfel acum cativa ani, cred ca mi-as fi abandonat ucenicia.”
”Ar fi trebuit, zice J sorbindu-si vinul. “As fi gasit in locul tau o femeie frumoasa.”
Bausera toata sticla de vin in timp ce eram la restaurantul de la ultimul nivel al hotelului lui J. Au discutat de magie, de munca si de femei. J. era bucuros de un contract imens pe care tocmai il negociase pentru multinationala olandaza pentru care lucra. Paulo era emotionat cu privirea la pachetul pe care-l adusese.
“Hai sa mai luam o sticla,” spuse Paulo.
“Ce sa cinstim?”
“Venirea ta la Rio de Janeiro… privelistea de la fereastra… si cadoul pe care ti l-am adus.”
J. se uita pe fereastra si vedea plaja de la Copacabana sclipind. “Privelistea merita un toast,” spuse, facand semn chelnerului.
Cand erau la jumatatea sticlei, Paulo a scos pachetul pe masa.
”Daca m-ai intreba ce este important pentru mine, as spune: maestrul meu. El m-a invatat ca dragostea este singurului lucru care nu da niciodata gres. El a avut rabdarea sa ma conduca pe drumul sinuos al magiei. A avut curajul si demnitatea, in ciuda puterilor sale, sa se afiseze intotdeauna ca o persoana cu unele indoieli si anumite slabiciuni. El m-a ajutat sa inteleg fortele care ne pot transforma vietile.”
“Ai baut prea mult vin,” spuse J. . “Nu vrea sa fiu serios.”
“Nu vorbesc despre lucruri serioase, ci despre lucruri pline de bucurie. Ma refer la dragoste.”
Impinse pachetul catre J. “Deschide-l.”
”Ce este in el?”
“Un mod de a-ti multumi si de a impartasi celorlalti dragostea despre care m-ai invatat”
J. deschise pachetul. Continea aproape 200 de pagini batute la masina, iar pe prima foaie era scris “Alchimistul.”
Ochii lui Paulo sclipeau.
“Este o noua carte, spuse, uita-te la urmatoarea pagina”
Era o dedicatie scrisa cu mana: “Pentru J., alchimistul care cunoaste si foloseste secretele Marii Opere.”
Paulo asteptase cu nerabdare acest moment. Tinese secret scrierea acestei carti, desi stie ca lui J. chiar ii placuse cartea anterioara.
”E manuscrisul original,” continua Paulo. “Mi-as place sa-l citesti inainte sa-l trimit la editor.”
Incerca sa citeasca o expresie in ochii maestrului, insa erau impenetrabili.
“Am o multime de intalniri maine,” spuse J., deci nu-l voi putea citi decat la noapte. Hai sa luam pranzul peste doua zile.”
“Bine,” spuse Paulo, ascuzandu-si dezamagirea. “Voi reveni peste doua zile.”
J. a luat nota. S-au indreptat catre lift. J. apasa butonul pentru etajul al unsprezecelea.
La despartise, Paulo si-a imbratisat maestrul si i-a spus noapte buna.
“De ce nu ai facut copii dupa original,” l-a intrebat J. in timp ce usile liftului incepu sa se inchida.
“Pentru a oferi lui Dumnezeu sansa sa-l piarda, daca asta e dorinta Lui”
“Inteleapta decizie,” auzi Paulo. “Sper ca criticii literari sa nu afle asta niciodata.”

                                                          *

S-au intalnit peste doua zile in acelasi restaurant.
J. incepu, “Sunt anumite secrete ale alchimiei descrise in cartea ta, secrete ce nu le-am discutat niciodata cu tine. Si totusi le prezinti corect.”
Paulo era incantat, era tot ce dorea sa auda.
“Pai, am studiat,” incepu sa explice.
“Nu, nu ai studiat,” spuse J., si totusi ce ai scris aici este corect.”
“Nu-l pot pacali,” se gandi Paulo. “Mi-ar place sa creada ca sunt dedicat, insa nu-l pot pacali.”
Se uita afara. Soarele stralucea, iar plaja era plina.
“Ce vezi in imensitatea cerului?”, il intreaba J.
“Nori.”
“Nu. Vezi sufletul raurilor, rauri care tocmai au renascut din mare. Se vor ridica la cer si vor ramane pana cand, dintr-un motiv anume, vor incepe sa devina ploaie si vor cadea pe pamant.”
“Raurile se intorc catre munti, daca poarta in ei intelepciunea marilor”
J. isi turna apa minerala. De obicei, in timpul zilei nu bea.
“Astfel ai descoperit acele secrete. Esti un rau, deja ai trecut prin mare si-i cunosti intelepciunea, Ai murit si ai renascut de mai multe ori. Tot ce trebuie sa faci este sa-ti aduci aminte.”
Paulo era fericit. Suna ca o lauda: maestrul sau spunandu-i ca a “descoperit niste secrete.” Si totusi nu era in stare sa intrebe despre ce secrete era vorba.
“Am o noua misiune pentru tine,” spuse J. Gandi, Are de-a face cu cartea ta, deoarece stiu ca este importanta pentru tine si nu merita sa fie distrusa. Dar Paulo nu trebuia sa stie asta.
                                                                 *
O saptamana mai tarziu, J. si Paulo se plimbau prin aeroport. Paulo dorea sa stie mai multe despre misiunea pe care maestrul sau i-o daduse, insa J. evita cu grija subiectul. S-au asezat la o masa intr-o cafenea.
“Ne-am vazut doar de doua ori in timpul sederii mele in Rio,” incepu J.,”iar aceasta este a treia oara. Exact ca proverbul ‘Orice se intampla o singura data, poate sa nu se mai intample niciodata. Dar, daca se intampla a doua oara, cu siguranta se va intampla si a treia oara.”
J. incerca sa evite subiectul, dar Paulo insista. Stia ca maestrului sau ii placuse dedicatia din carte, deoarece il auzise vorbind cu receptionistul de la hotel. Iar apoi, unul din prietenii lui J. se referise la Paulo despre “autorul cartii”.
Probabil spusese mai multor prieteni. Desertaciunea desertaciunilor, isi spuse. Multumi Domnului pentru ca-i oferise un maestru atat de uman.
“Vreau sa te intreb despre misiune,” incepu deodata Paulo. “Nu vreau sa te intreb despre cand si cum pentru ca stiu ca nu-mi vei spune.”
“Ei, macar un lucru sa fi invatat si tu,”  J.rase.
“Intr-una din discutiile noastre,” continua Paulo, “mi-ai spus despre un barbat numit Gene, care era in stare ce-mi ceri mie acum. Ma voi duce sa-l caut.”
“Ti-am dat adresa lui?”
“Mi-ai spus ca traieste in Statele Unite, in desertul din California. Nu cred ca va fi atat de dificil sa ajung acolo.”
“Asa este”
In timp ce discutau, Paulo asculta vocea ce anunta decolarile. Incepu sa se simta tensionat temandu-se ca nu va avea destul timp sa termine discutia.
“Chiar daca nu vreau sa stiu cum si cand, m-ai invatat ca exista o intrebare pe care trebuie sa ne-a punem mereu inainte de-a intreprinde ceva. O pun acum: De ce? De ce trebuie sa fac asta?”
“Deoarece oamenii isi ucid intotdeauna ceea ce iubesc,” replica J.
In timp ce Paulo cantarea misterul acestui raspuns, vocea ce anunta inca o decolase se auzi din nou.
“E al meu,” spuse J., “trebuie sa plec.”
“Dar nu inteleg raspunsul tau”
Rugandu-l pe Paulo sa plateasca nota, J. incepu sa scrie pe un servetel.
Punand servetelul pe masa in fata discipolului sau, J. spuse, “In timpul ultimului secol, un om a scris despre ce ti-am spus. Dar este un adevar de mai multe generatii.”
Paulo lua servetelul, pentru o fractiune de secunda se gandi ca este o formula magica, dar era o simpla strofa dintr-o poezie.

And each man kills the thing he lovesc
By all let this be heard,
Some do it with a bitter look,
Some with a flattering word,
The coward does with a kiss,
The brave man with a sword.

Chelnerul venise cu restul, insa Paulo nu-l observase. Nu se putu opri din privit acele cuvinte teribile.
“Astfel misiunea este sa rupi acest blestem, “ spuse J. in linistea ce se asternu.
“Intr-un fel sau altul,” incepu Paulo, “ am ajuns sa distrug tot ce am iubit. Mi-am vazut visele spulberate tocmai cand eram pe cale sa le implinesc. Mereu am crezut ca astfel este viata. Viata mea si a fiecaruia.”
“Blestemul poate fi rupt,” repeta J., “daca iti vei indeplini misiunea.”
S-au indreptat catre poarta in liniste. J. se gandea la cartile pe care discipolul sau le scrisese. Se gandea la Chris, sotia lui Paulo. Stia ca Paulo fusese atras de initierea in magia ce are loc in viata fiecaruia.
Stia ca Paulo era pe care sa-si implineasca unul din cele mai mari vise ale sale.
Si asta insemna pericol, doarece discipolul lui J. era ca toti oamenii: avea sa realizeze ca nu merita tot ceea ce a primit.
Dar nu i-a spus nimic din toate acestea lui Paulo.
“Femeile din tara ta sunt frumoase”, spuse zambind. Sper ca voi reveni.”
Dar Paulo vorbise serios.
“Deci din acest motiv este misiunea,” spuse, in timp ce maestrul sa isi inmanase pasaportul pentru stampilare, “Sa rupt blestemul.”
Si J. a raspuns, la fel de serios. “E pentru dragoste, pentru victorie si pentru gloria lui Dumnezeu.”

1 Flares Twitter 0 Facebook 1 1 Flares ×

4 thoughts on “The Valkyries by Paulo Coelho (traducere primul capitol)

  1. grey

    dintr-un motiv tampit nu-ti pot vedea blogul de acasa, iar la serv nu am timp. ai putea face o fapta extraordinar de buna? sa-mi dai pe mail ultimele 2? multumiri in avans. :*

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.