Mereu simt o melancolie când revin acasă, în Moineşti. De parcă am plecat odată de-adevăratelea, iar de atunci n-am revenit niciodată cu adevărat.

Mă joc de-a turismul în locurile natale.

M-am plimbat sâmbătă cu frate-miu, cu maşina, prin toate împrejurimile oraşului (Măgura, Osoiu, Tajbuga, în Schelă) şi prin satele copilăriei (Poduri, Prohozeşti, Bucşeşti, Cernu, Buleni, Cornet).

I wish you plenty of time!