Sentimentul ceremonios al ființei

0 Flares 0 Flares ×

Există un festivism în modul românesc de a ne asuma prezența într-un loc public. Am fost învăţaţ de mic să asociez o ieşire în parc, la biserică sau la un eveniment oarecare cu aranjatul, gătitul, cu hainele bune și cu o atitudine semi-rigidă.

DSCF7753

În poza de mai sus, ador naturalețea cu care occidentalii se așează pe jos (am observat-o și în Viena) și-mi displace ideea de nedemn aplicată așezatului pe jos, pe iarbă, pe bordură, undeva într-un loc public.

Există mai multă ceremonie pe cap de locuitor în România şi mai multă pompă vestimentară decât în multe tări europene. Acest lucru se întămplă (printre altele) și din asumarea unei distanțe mari între spațiul privat și spațiul public.

De exemplu, în cazul nostru, al românilor, distanța între hainele cu care ne mișcăm prin casă și hainele cu care ieșim este una astronomică.
Câți dintre noi ne schimbăm când ieșim să ne cumpărăm ceva de peste drum?

Cu cât falia vestimentară care se mulează pe distanța privat-public este mai mare, cu atât gradul de ceremonie este mai accentuat. Problema nu este că există această falie (care e firească până la un punct), problema este asumarea spațiului public ca locul ceremonios prin excelență, ca acel spațiul neîmblânzit unde toti te scrutează nemilos.

De exemplu, pentru mulţi încă, casual înseamnă sărăcăcios (converșii, niște blugi tociți sub călcâie, de exemplu) și nedemn, iar a te prezenta astfel este cel puţin inoportun. Pentru mulți români casual înseamnă a nu te ingriji îndeajuns și a nu da suficientă importanță prezenței tale într-un loc public.

Românii (am observat acest lucru și în cazul arabilor) fac turism în hainele cele mai bune. În loc să te îmbraci casual din rațiuni practice (e mai comod, oricum umbli prin mașini, autocare, muzee, bănci din parc și tot felul de terase), tu te îmbraci bine, cu haine bune, pentru că atunci când pleci undeva ai doar o singură șansă pentru o primă impresie.

Am pierdut ieri jumătate de zi prin Madrid umblând dupa haine, nu fac apologia lipsei total de fițe, însă ceea ce omit mulți este faptul că prima impresie nu se conturează prin ceremonie și țoale (nu confund casual cu trashy), ci prin atitudine.
Când ești îmbrăcat bine, dar ești gălăgios, oare cu ce impresie vor rămâne ceilalți despre tine?

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

12 thoughts on “Sentimentul ceremonios al ființei

    1. andrabadicioiu

      @adrianciubotaru deci am intuit bine, despre ie era vorba :)))) acum, daca tot ploua, ai putea sa mai scrii si pentru altii

      Reply
  1. Alex Dima

    Foarte frumos scris si foarte bine abordata problema. Discrepanta dintre occidentali si noi este extraordinar de mare, din toate punctele de vedere(Imbracaminte, ,,spoiala”, comportament). Unii din romani parca intentionat ar adopta comportamentul si stilul pentru a stirbi imaginea Romaniei.

    Reply
  2. cosânzeana

    Chestia cu imbracatul frumos mi se pare un obicei demn de a fi respectat. Dar, in Romania nu e chiar atat de raspandint. S-a mai rarit. Eu sunt din chisinau, am locuit 3 ani in bucuresti si am fost des in ucraina si rusia. Spoiala din romania nu e nici pe departe la fel de grandioasa ca cea din chisinau nemaivorbind de cea din odessa, kiev sau moscova 🙂 nu tot ce fac occidentalii ni se potriveste, fac si occidentalii greseli mari

    Reply
  3. deannadurbin

    Ce-i drept e drept! La noi exista o foarte mare rigiditate in public. Dar ea are o cauza ce mie mi se pare foarte clara. Tendinta foarte pronuntata la romani de “a comenta”, de face misto, de a-l injosi pe aproapele lui, din mitocanie, din prostie, din invidie, din diverse complexe de inferioritate sau din toate la un loc. D-asta cind sint in tara arunc o extra-privire la imbracamintea de pe mine, si brusc nu ma simt foarte in largul meu cind ies in strada, in timp ce p-afara ma simt mult mai relaxata. Si mai ales fetele/femeile sint expuse unor astfel de magarii din partea golanilor de cartier. probabil d-asta si romancele noastre se imbraca citeodata excesiv de pompos. Pe de alta parte nici stilul mult prea “gunoier” al multor occidentali nu-mi place. Astia ar fi in stare sa poarte blugi si cind se duc la biserica sa se insoare/ marite.

    Reply
  4. Andrei Meszaros

    Fiţe vestimentare şi bufoni în haine scumpe, da` şi când îi prinzi acasă la ei, pe nepregătite şi le numeri găurile din tricou, petele de grăsime de pe pantalonii decoloraţi…Şi aici suntem unici.

    Reply
  5. Elena

    Sunt de acord cu articolul pana la un punct. Adevarat ca in Romania oamenii au tendinta de a separa privatul de public intr-o masura mai mare decat ar fi poate firesc (ma refer acum doar la sensul din articol). Propun insa cu titlu de ipoteza si cateva explicatii pentru aceast stereotip comportamental – acela de a-ti pune cele mai bune haine si de a fi cat mai rigid in atitudine atunci cand esti in public. Inainte de a enumera cauzele, as sublinia ca acest tereotip comportamental s-a format intr-un indelung timp, ‘sub vremuri’, daca acceptati formularea. In plus, in contextul transformarilor profunde pe care (intr-un alt stereotip, de data asta de limbaj) societatea noastra le-a traversat in ultimii ani, vechi cutume au fost pervertite, ajungandu-se la stridenta, topismul, sclipiciul, paietele care au umplut strazile, scolile, universitatile, cluburile etc. in materie vestimentara. Nu m-as opri insa la aceste extreme. Revenind insa la explicatiile promise:
    1. Saracia inca bantuie Romania, mult mai grav decat ne putem noi poate imagina. Asa ca separarea intre public si privat in materie vestimentara este oarecum ‘naturala’.
    2.Saracia materiale este urmata, ca vrem sau nu, de una spirituala. Nu-i poti cere taranului ajuns la opera sa se poarte cu naturaletea unui duce ai carui stramosi vin la opera de sute de ani. Noi ca societatea suntem acest taran. Ne-am ridicat incet, tarziu si greu, iar acum vrem sa privim lumea de sus sau macar de pe pozitii de egalitate. Mai e nevoie de timp pentru niste evolutii firesti.
    3. Nu exista in Romania atat de multe spatii in care sa te poti pur si simplu ‘aseza’. Si chiar daca esti in parc, vreun anunt tembel tot te someaza sa nu cumva sa-ti dea prin minte sa ‘calci iarba’.
    4. Eu am avut adeseori impresia ca ‘occidentul’ prea exagereaza uneori cu lipsa de atentie fata de felul in care apare in public. Parca n-as vrea uneori sa-i vad occidentalului tricoul sifonat in care cu siguranta a dormit aseara, dar nici pantofii nespalati de-acum o toamna, nici 6 tricuri unul peste altul, cel mai lung si mai lalai fiind si cel mai aproape de propria piele, eventual in tot spectrul de la verde, la rosu, trecand inclusiv prin violet parca nu vreau sa vad prea des. Si la ei paietele si tot ce e mai tipator si mai urat inseamna acum moda. Si la ei am vazut tineri galagiosi sau beti si pusi pe scandal pe strada…Am mai vazut batrane moderne, imbracate in cel mai strident cu putinta verde – parca nici asa n-ar merge, nu?
    5. Tare nedrepte imi par mie delimitarile definitive: ei vs noi, si tare paguboase generalizarile de acest tip. Dar iata ca si eu cad in galeata cu clisee.

    Reply
  6. ELFI

    Interesant articol!

    Nu ma gandesc prea mult, sau nu analizez si conchid ca, ceremonialul fiintei este insusi atitudinea…
    O atitudine bine imbracata…cu stil…

    Atitudinea, indiferent de hainele pe care le imbraca, triumfa in procent de 99%…sigur ca sunt si exceptii…
    Sentimentul ceremonios al fiintei ce vine din fiecare in mod miraculos, este un dar…
    Un singur lucru mai vreau sa spun despre atitudinea romanilor…chiar daca la un moment dat ne confundam cu “vesticii”, mai mult ca sigur ca, acum, suntem unici: tristi, geniali, frumosi, urati, lipsiti de speranta, dar nu ripostam… ne plac hainele acestea, pacat ca nu sunt violet, ar fi putut avea alt efect…

    Reply
  7. Ana

    Daca stil saracacios = Converse…Mea culpa, dar sunt 200ron acesti tenisi. Care oricum ajung sa se degradeze in asa hal si intr-un timp atat de scurt, incat mai degraba parasesc zona casual si dau in trashy.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.