Nişte muncitori chinezi în metroul bucureştean discutând într-o engleză stricată cu doi tigănaşi despre tatuajul cu litere chinezeşti al unuia dintre ei.
Am avut un sentiment de mândrie să observ că ţiganii vorbeau mai bine engleza.
Adrian Ciubotaru
tiganii de pe magistrala doi sunt cei mai competenti
(insa) si eu am un sentiment de admiratie pentru chinezii care rup romana bine. nu stiu in cati zece ani as prinde si eu un pic de chineza 🙂 (mai usoara pare japoneza)
Tiganii, acest popor cu spirit nomad, au tot colindat plaiurile lumii, cu diferite scopuri (majoritatea fiind mai “neortodoxe” ca sa zic asa), astfel au fost fortati de imprejurimi sa isi insuseasca o engleza desavarsita:)))
@Jez – Abia in clasa a 8-a un copil ajunge sa citeasca si sa scrie cursiv in chineza. Mai usor este surdo-muta decat japoneza 🙂
Ghicitoare – Ieri in Iasi, concurs de cantat, 7 concurenti – 1 populara – 1 cantec scolaresc – 4 manele – 1 hip-pop (care a renuntat) Cine a castigat ?:)
@limbajul semnelor
Tony, da. Depinde insa mult si de aptitudinile subiectului, de timp, concentrare si vointa 😉 De exemplu pentru limbajul semnelor, oricat timp/vointa/concentrare as investi, tot degeaba, ca nu am aptitudini si nici nu ma fascineaza subiectul. eh, dar cu japoneza ar fi altfel 😉
Adriane, ai fost vrajit, de fapt tiganii iti distragea atentia ca sa-si poata exersa meseria ancestrala 😉
da…adica i-ai considerat “de-ai tai” sau de ce ai fost mandru? sunt rromi, nu romani…
Tatuajul reprezenta…povestea dragonului sarit peste zid?? 🙂
asa credeau ei, dar cind colo era o reteta de pui picant cu ceapa.