De cele mai multe ori, nu-mi dau seama cum am ajuns la ele, dar mi-au intrat sub piele şi au ajuns să-mi contureze ritmul vieţii de zi cu zi:
– sar peste micul dejun. Excepția se întâmplă doar atunci când stau la vreun hotel.
– cafeaua de dimineaţă conţine invariabil o anumită cantitate de whisky
– stau cu picioarele pe birou
– nu pot adormi decât făcând ceva: citind o carte sau uitându-mă la un film. Din experienţă, somnul după carte e mai bun decât somnul după film. Invidiez oamenii care se pun în pat şi pur şi simplu adorm în primele minute.
– mă spăl des, foarte des pe mâini
– mă uit mult la documentare, mă uit extrem de mult la documentare. E compromisul pe care acord culturii de tip fast food.
– nu-mi mai place să petrec week-end-urile în Bucureşti
– am zeci de tricouri pe care le port doar prin casă
si eu sar peste micul dejun, desi modul meu de viata mi-ar permite sa-l savurez. Insa dimineata nu pot sa mananc! mi-e greata. foarte rar mananc la ore matinale. Si eu am tricouri doar pentru acasa si nu-mi place sa stau deloc prin Bucuresti, nu numai in week-end-uri. Din pacate, nu pot sa evadez pe cat de des mi-as dori. Daca astea-s obiceiurile care ne fac sa ne simtim bine, eu zic sa le pastram!
Să le păstrăm:)
Eu nu pot sări peste micul dejun (aproape invariabil cereale cu iaurt plus cafea cu lapte). Bine că nu spui că whisky-ul de dimineață conține invariabil o anumită cantitate de cafea! 🙂
Micul meu dejun este compus intotdeauna din 2-3 tigari si o ceasca de cafea. :))
Iau pranzul cand imi aduc aminte, undeva in jurul orei 16, iar cina o iau de mai multe ori, sa recuperez. :))
Dar cel mai ciudat obicei al meu este ritualul de dimineata. Cobor din pat, aprind calculatorul, pregatesc cafeaua si raman lipita de fotoliu, la PC, pana la pranz. :))