Când Mutu se îndrepta către mingea de la punctul de 11 metri, am avut iluzia că, dacă strig GOL înainte de-a şuta, mingea va ajunge în plasă şi prin propriul meu entuziasm. Aş fi vrut să câştigăm, deşi am tremurat serios la numeroasele ocazii ale italienilor şi la dominarea lor din prima repriză.
Spre deosebire de prima partidă cu Franţa, cu Italia am jucat mai ofensiv, mai deschis şi mai cu tupeu. Orice poţi să îi treci cu vederea naţionale de fotbal a României, mai puţin lipsa tupeului. De data aceasta l-am avut.
Am frunzărit puţin presa internaţională şi ideea generală este că Italia a fost salvată de Buffon. Nu ştiu cine a salvat Italia, însă mai placut jocul românilor: mai vertical, mai îndrăzneţ, mai puţin mioritic.
E bine să fim entuziaşti c-am făcut egal în faţa fostei campioane mondiale, însă ar trebui să vedem normalitatea unui joc bun, să acceptăm că avem o echipă puternică şi să ne bucurăm totuşi mai mult când învingem.
Într-un final, când credeam că mi-am luat porţia de fotbal frumos, am văzut Olanda – Franţa (4-1) şi am mai notat încă o lecţie de mentalitate de la Marco Van Basten. Conduci cu 1-0 şi în loc să inchizi meciul, introduci un atacant. Conduci cu 2-0 şi în loc să conservi rezultatul, mai introduci un atacant şi continui să joci la fel de deschis şi inteligent.
În ultimul meci avem prima şansă: Olanda este deja calificată, va juca cu multe rezerve şi va fi mai puţin motivată decât noi pentru victorie (deşi nu-mi fac deloc iluzii că va fi uşor).
Au trecut opt ani de la ultimul turneu final şi de la ultimele emoţii pentru echipa României şi mi-aş dori să am aceleaşi emoţii cel puţin 3-4 meciuri de acum încolo.
asa sa fie… 🙂
Imi place cum pui problema. Chiar nu conteaza cine i-a aparat pe ei sau cine a avut un rol decisiv in meciul lor. Jocul nostru a fost grozav si asta e important pentru mai departe.
Avem sanse de calificare.
Ramane de vazut daca Olanda va juca cu rezervele si ramane de vazut cine anume dintre rezerve. Au un lot foarte puternic.
Am insa incredere ca ne vom califica. Aseara puteam castiga. Dar egalul este un rezultat corect pentru ceea ce s-a intamplat in teren. La fotbal nu prea tin expresiile cu “am meritat” sau “nu am meritat”. Rezultatul conteaza.
Dar, fiindca tot il invocam noi des pe Dumnezeu, aseara El nu a vrut sa se intample o nedreptate. Totusi, Italia a avut multe ocazii si un gol anulat eronat.
Sunt mandru de echipa noastra. Indiferent de ceea ce se intampla cu Olanda.
dude ala e troniu in poza in stanga?
Eu gasesc prea multe semne in comportamentul nostru, care ma alarmeaza, ba ca suntem un popor inhibat, ba ca ne resemnam mult prea repede aidoma Moldoveanului.
Ar fi indicat sa nu primim gol primii ca atunci chiar am motive sa tremur pentru vitejii nostrii, care dupa cate stim, cedeaza usor psihic.
Bine ar fi sa luptam, dar din nou ma tem ca noi mergem sa ne capatauim cu un destin faurit de olandezi.
Hai sa nu mai mai lamentez atat si sa ne unim in credinta si speranta:)