A fost prima dată când am făcut drumul dinspre Sibiu spre Vidraru şi prima dată când am prins o vreme atât de frumoasă. O şosea aglomerată plină de turiști şi grataragii de jos până aproape de Lacul Bâlea.

Momentul mi s-a părut atât de frumos încât cu greu m-am putut mobiliza să fac câteva poze. De regulă, nu-mi place să ratez niciun cadru.

Înainte de lac, cu două serpentine mai jos am prins coloană și am apreciat din plin sistemul de asistenţă la pornirea din rampă pe care l-am reîntâlnit pe Ford Ranger. Practic, este menţinută presiunea în sistemul de frânare în timp ce muți piciorul de pe pedala de frână pe pedala de acceleraţie, iar mașina nu se duce înapoi niciun centimentru.
Aveam o Avensis în față și-i lăsam suficient spațiu de manevră, dar în spatele meu, după câteva porniri, șoferul s-a prins de fază și-l vedeam cum oprea relaxat foarte aproape de mine.

Am ajuns sus, într-un ambuteiaj de nedescris, printre mașini cu miros înţepător de ambreiaj, autocare, oameni, buticuri cu suveniruri şi parcări pline.

A fost prima dată când am prins o vreme atât de frumoasă la Lacul Bâlea şi când am putut sta în tricou şi pantaloni scurţi. Mi-am promis că data viitoare (tot în această vară) să fac un traseu montan pornind pe jos de la lac.

Ca anecdotă, revenind unde am parcat, am găsit un mic consiliu care analiza şi dezbătea ciudata apariţie.

La întoarcere, ne-am permis un scăldat în Lacul Vidraru ca în vremurile bune când mergeam cu Bobby în blogtrip prin ţară.