“Cea de ale cărei vorbe la Europa Liberă s-au agăţat sute de mii de oameni înainte de 1990 a murit în stil românesc, înconjurată adică de ignoranţa, indiferenţa şi uitarea noastră”, a declarat Gabriel Liiceanu în Evenimentul Zilei.
Adrian Ciubotaru
“Cea de ale cărei vorbe la Europa Liberă s-au agăţat sute de mii de oameni înainte de 1990 a murit în stil românesc, înconjurată adică de ignoranţa, indiferenţa şi uitarea noastră”, a declarat Gabriel Liiceanu în Evenimentul Zilei.
eu zilele trecute cand citeam despre sebastian, eliade, petrescu, am citit si despre ea, despre copilarie, despre cine o curta, despre cum a plecat intai cel ce avea sa ii devina sot, si apoi ea. ii priveam o fotografie din tinerete, cu ochii scanteind de idei. remarcam ca, la fel ca si Cella Serghi este/era Scorpion (ca mine). ca prin vis imi aduceam aminte nostalgic cum vocea ei reprezenta intr-o proportie covarsitoare insasi “vocea” Europei Libere. O voce usor sparta, ce rasuna spart dintr-un radio vechi plimbat prin diverse colturi de camera pentru a prinde fara intreruperi, radio caruia i s-a atasat ulterior o antena cablu ce mergea de la fereastra bucatariei pana la balcon.
mi-o aduc aminte pe mama care il ruga pe tata sa dea un pic mai incet pentru ca in (unele) blocuri comuniste se auzea si cand amestecai zaharul in ceasca cu lingurita. imi aduc aminte si cand tata a zis “ia’ mai da-i dracu, ce o sa imi faca?”
nu stiu la ce naiba se refera unii…cine are ce sa isi aminteasca isi va aminti, cine stie cine a fost pastreaza un moment de reculegere poate. ce nu fac autoritatile…da, poate e si vina noastra ca nu luam atitudine, dar..culmea, eu imi amintesc “o voce”. nu am uitat. daca citeam ceva scris de ea, poate imi mai aminteam cateva pasaje. my bad…
nu stiu daca fac bine, dar cu permisiunea ta, Adrian : http://www.contrafort.md/2001/77-80/156_2.html
Mda. Vorbe de duh a la Liiceanu.
Ma umplu de respect prefacutii gen Liiceanu, care fac pariu ca el de fapt pe avion spre vila lui Basescu se gandea FIX la Monica Lovinescu.
Oare isi asuma faptul ca e unul din cei care a ignorat-o? (Putin probabil dar intreb si eu)
Oricum, mie mi s-a cam acrit de clisee gen “a fost o valoare a societatii romanesti, uitata si tratata cu indiferenta de romani”, care sunt folosite cam cu fiecare ocazie. Sincer, atata timp cand preocuparile noastre cotidiene au la baza alergatul continuu dintr-un loc in altul sau stiri bomba si scandaluri pe banda rulanta, mi se pare jignitor chiar si sa mimezi o oarecare dezamagire in stilul asta doar dupa moartea unei persoane.
Ceea ce vreau sa spun e ca, toate regretele astea gen “persecutata de comunisti”, “ignorata de popor”, “ce-a facut pentru natie si cum a fost rasplatita” sunt doar niste metode de a te disculpa in fata celorlalti, ca oricum, iertata-mi fie exprimarea, mortu-i mort si-l doare cot. Te disculpi si arunci vina pe ceilalti dupa care te citeaza toti. Haidi bre, dar ce-ar fi sa faci _ceva_ inainte sa dispara persoana, sau macar sa taci dracu’ daca tot nu stii sa debitezi ceva mai inteligent decat fraze uzate.
Ah da, si ma amuza astia care acuza comunismul si care atunci n-au facut nimic, au stat si s-au ascuns ca niste pitici. Dupa razboi, multi viteji s-arata.
Bla?!
Nu, Jurnalele Monicai Lovinescu stau marturie la prietenia si ajutorul oferit de Liiceanu(sa nu mentionez decat recuperarea apartamentului familiei Lovinescu pentru care Liiceanu s-a zbatut ani intregi) etc.
In rest, iti inteleg punctul de vedere.