De ce inaintea marii confruntari eroul negativ isi pocneste oasele de la gat (sau partea superioara a coloanei) ? Acest tipar nu se de observat doar in filmele de actiune “clasice” cu Van Damme si Dolph Lundgren, ci si in Leon sau in primul Matrix. E aceeasi joaca de simboluri ca si in cazul personajelor rele care sunt inconjurate de fum de tigara?
Adrian Ciubotaru
Si eu fac la fel inaintea unei confruntari, deci…..
In artele martiale, studentii invata de multe ori diferite tehnici ( practic o suita de miscari fizice) ce au ca scop reducerea tensiuni reziduale a corpului uman, pentru a le permite miscari mai rapide sau lovituri mai puternice. In filmele mai vechi ( Honk-Kong, China de prin anii 80) ce prezinta diverse stiluri de arte martiale, inainte de lupta propiu-zisa, maestrul facea o serie de miscari care il pregateau pentru lupta ( prin relaxare si acumulare de Qi).
Un pas important in relaxarea sistemului muscular este eliminarea tensiuni ce se acumuleaza la nivelul gatului. Chestie care se face de obicei prin rotirea lenta a capului spre stanga si spre dreapta.
Cum nu e o chestie deosebit de incitanta si cum nu subliniaza suficient cat de pregatit si cat de “excitat” este eroul nostru in fata inevitabilei lupte, au transformat-o intr-o demonstratie de forta. 🙂
PS. personajele mele negative favorite (Kaizer Soze, John Doe, Hannibal Lector, Norman Bates, Jules Winfield) nu le prea aveau cu fumul.
Catalin, de acord si mersi pentru informatii. Deci ar fi vorba de un gest ritualic si destul de practic (elimerarea unei tensiuni musculare si de ce nu, intimidarea adversarului). La agentul Smith din Matrix gestul este parodic (acum mi-am amintit), caci el este o masina.
Norman Bates, Kaizer Soze sau Hannibal se incadreaza intr-un alt tipar in care raul ia forme mai subtile, mai camuflate. Sunt eroi inteligenti si fini ce-si sugereaza pozitia prin semne mai putin evidente.
Relativ la fumat, imi aduc aminte cum era construit personajul din X-Files – “Fumatorul”, atat de bine conturat incat l-au facut bolnav de cancer intr-un final.
Silviu, din greseala ti-am sters la gramada comentariul (era trecut la “Spam”), imi cer scuze.
Iertaciune. Poate nu pricep eu. Dar de unde dihotomia: filme cu Van Damme/ Matrix & Besson ? Zau ca nu le vad ca pe categorii distincte. Cam acelasi principiu: pumni, pistoale, femei goale. Ok, unele mai staifuite, dar. Ma rog, sunt eu un conservator care nu se tavaleste deloc de placere la puscoacele lui Tarantino, dar inca vibreaza la o mana de fragi salbatici.
Altfel intrebarea ta contine si raspunsul. E un tipar. Un stereotip. Unul din acele “director’s tricks” care vrea sa puncteze un moment. Iar daca acest stereotip apare des…pai de aia e stereotip. Iar filmele de gen au, clar, alte obiective decat evitarea stereotipurilor.
Mda asa este nici ca se putea altfel, banuiesc ca aveti dreptate in anumite privinte.