Forever Young

0 Flares 0 Flares ×

Zile ciudate cu fluctuaţii monetare şi emoţionale. M-am trezit la şase dimineaţa cu Forever Young în minte. Pierd ore în şir corectându-mi propriul manuscris, diacritice, finisări şi regăsiri a unor poveşti de mult timp uitate în texte scrise acum câţiva ani.

E ziua unui amic. Alt amic se însoară. Ambii sunt născuţi în aceeaşi zi.
Alergătură toată ziua încolo şi încoace, cald, nu mâncasem nimic de dimineaţă, iar amicul cu ziua de naştere prepara un joint undeva pe o alee. Era cald, iar undeva lângă noi se asfalta o stradă.
“Văd că te pricepi,” îi zic admirându-i dexteritatea cu care pregătea ţigara.
Un fum, două, trei, patru, cinci şi tot aşa.
“Cum e? Te-a luat?”
“Da.”
“Perfect, acum hai să bem o bere”

La terasă, după 20 de minute, am simţit nevoia să mă intind pe jos.
“Mă duc acasă, nu mai rezist.”

Am ajuns la metrou plutind într-un vis ciudat, iar când trenul s-a pus în mişcare am început să ameţesc. Tâmplele îmi pocneau, iar in urechi simţeam o căldură insuportabilă.
“Hai că poţi rezista”, îmi ziceam.
N-am putut să mă ţin pe picioare, am îmbrăţisat bara de care mă ţineam şi m-am lăsat în jos. Încercam să mă concentrez, e doar o senzaţie fizică, o pot învinge. În jurul meu, vedeam privirile mirate ale celorlalţi şi comentariile amuzare al unui grup de tineri.
Stoned.

Timpul se dilatase, cele cinci staţii au durat o veşnicie, zburam în toate direcţiile, mă topeam în toate sensurile, am încercat să mă ridic şi am ameţit din nou. Într-un final am coborât în staţie cu tot cu voma mea. Au început să se adune oameni, încă o repriză de vomă. Trei, patru, cinci.
“Te simţi bine?”
“Ar trebui să ieşi afară, la aer.”
“Cum să iasă afară pe căldura asta? Să rămână aici, la răcoare.”
“Aşa e.”
“Uite, aşează-te pe scaun.”
“Dacă ai vomitat tot, de acum va fi bine.”
“Are cineva apă?”

M-am aşezat pe scaun încărcat de serveţele primite cadou, a venit metroul, au plecat toţi şi am rămas singur. Mirosind a vomă şi tremurând.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

21 thoughts on “Forever Young

  1. dragos c

    Vad ca ai pus punct dupa propozitia mea interactiva, ea putea fi si o intrebare. Daca nu e fictiune, ma minunez auzind cum incep declinul si suferintele unui om mare…

    Reply
  2. vorbaretu'

    if u really want to be forever young…
    (mica doza de autoliza din fiecare, subconstienta)
    nu ca ar conta pt cineva, nu sunt un “om mare”, eu nu ma consider, chiar am probleme legate de imaginea de sine (o sa incerc sa mai lucrez la ea)dar in ultima perioada era s-o mierlesc de 3 ori, din cauze similare…doza de autoliza subconstienta.

    Reply
  3. Tony

    hai mei, cand zice omul adevarul nu il crede nimeni??? WTF! Tind sa cred ca acest blog este unul credibil! Bre, ma asteptam la un happy end , o fata rosca cu parul balai 🙂 cu fusta mini pana la calcaie, cu zambetul larg deschis ca o stampila ti-a oferit in dar un servetel folosit de unica filosinta numai pe verso, abuzand de increderea ta ai facut sex cu ea pana la adanci batranete si dincolo de ea. Si dupa asta … ne! Nu va mai spun .. restul e fictiune, foc, masura, minuni , carturari, subconstienta, un castigator si o vorba … a mea 😀

    Reply
  4. candid

    Cred că voi încerca să ies din această stare sugerată de tine ca să intru intr-o alta, acataleptică, de totală contemplare a realitaţii 🙂

    Reply
  5. Z

    Timpul trece greu, pe langa timp alerg
    Nu mai am directie, important e ca mai merg.

    Incearca un joint intr-o ipostaza mai putin ‘sociabila’, gen tu cu creion si o foaie (Dumas, rulz)…iar pe viitor fereste-te de amici. Marijuana e extrem de creatoare. (in speta skunk)

    PS: Welcome to the club! :))

    Reply
  6. didi

    Zic eu ca orele petrecute corectandu-ti propriul manuscris nu-s ore pierdute. Altfel ramane cate un “de mult uitate” in loc de “demult uitate”/”de mult timp uitate”. Si ar mai fi o greseala, dar o sa finisezi tu 😉

    Eh, ne cade bine cate un joint din cand in cand, dar are efect ortografic intarziat…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.