Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950, Lucian Boia, Humanitas, 2011 – link

E o carte care te întristează (citită de Sărbători, cred şi eu), putea să fie deprimantă, însă autorul a ales un ritm alert și ironic în a prezenta derapajele intelectualilor zăpăciți de o epocă în care regimurile politice, experimentele și războaiele se succedau în mod imprevizibil.

O mare parte din tabloul prezentat în această carte sunt anecdote: despre cum se turnau profesorii universitari unii pe alţii, despre cum Rebreanu îşi dorea o victorie germană în Est, despre frustrările lui George Calinescu sau Camil Petrescu, oportunismul lui Sadoveanu, frica lui Tudor Vianu, decenţa lui Arghezi (la bătrâneţe), naivităţile lui Eliade sau ale lui George Enescu, despre legionarismul multora şi antisemitismul (aproape al) tuturor.

Despre o întâmplare savuroasă – cu ocazia primirii lui Lucian Blaga în Academia Română – a citit din carte Maestrul Victor Rebengiuc.

Câteva note:

Regimul comunist a făcut ca, prin contrast, România interbelică să pară mai democrată decât a fost în realitate.
Exista votul universal (masculin), însă toate guvernele au câștigat alegerile cu scoruri zdrobitoare (presiuni de sus, educația politică precară a celor de jos)
Exista cenzură și supraveghere polițienească.

Pentru mulți intelectuali români din anii ’30, naționalismul trecea înaintea democrației.

Vocația guvernării Antonescu a fost mai curând legalistă decât doctrinară.

Cazul George Ivașcu: om de stânga care, sub pseudonim, devenea de dreapta.

Secția de Propagandă și Agitație a Partidului Comunist Român

Schimbarea din temelii a României – într-un ritm amețitor – a provocat mari mișcări în rândul elitei intelectuale. Cu toții se vor găsi în situații pe care nici nu-și le-ar fi putut imagina doar cu câțiva ani în urmă. Vor alege mai bine sau mai rău, în funcție de principii, în funcție de interese… sau va alege istoria pentru ei, fără să le ceară consimțământul.

La nivelul intelectual înalt (în anii ’50) nu mai existau decât privilegiați și persecutați.

Elita intelectuală formată în comunism a rămas intactă în urma prăbuşirii sistemului. Comunismul a preluat doar o parte dintre universitarii, oamenii de litere sau academicienii regimului anterior. După decembrie 1989, nimeni n-a fost dat afară, nici universitari, nici academicieni. Din comunism în postcomunism au trecut cu toţii!

Cartea o dau mai departe, o doreşte cineva?