Barocul tatonărilor

0 Flares 0 Flares ×

Titlul reprezintă singurul lucru pe care l-am ţinut minte din articolul lui Andrei Plesu, Cultura de internet. Am aflat de articol de la Dragoş, iar Dan Dumitrescu a mai săpat puţin şi-a pus-o de o leapşă în direcţia blogosferei. Am mai scris despre Andrei Plesu în contexul întâlnirilor sale cu cultura internetului, nu mai subscriu la toate chestiile de atunci, însă nu mai sunt motivat să revin la discutiile şi filozofelile pe marginea blogosferei.

După o discuţie de acum câteva seri, Dragoş revine şi el cu mingea la fileu şi cred că se poate stârni o frumoasă discuţie despre Pleşu şi turismul domniei sale în mediul on line, despre internet şi despre ceea ce ne imaginam c-ar putea însemna cultura.

Cu ce să începem,  dragă Dragoş C. Butuzea?

Cu faptul că nu există pretenţia că internetul înseamnă cultură decât în mintea unora cu care oricum nu ai de ce şi pentru ce să dialoghezi?
Cu faptul că internetul nu înseamnă acumulare de cunoştinţe mai mult decât cărţile tipărite?

Cu faptul că nu internetul a descoperit cultura de popularizare? Cu faptul că o mare parte din ceea ce înţelegem în mod curent prin “cultura” este doar o cultură de transmitere şi popularizare?
Cu faptul că un bun dobândit cu efort nu este cu necesitate mai valoros spiritual decât un altul dobândit fără efort?
Că nu internetul a introdus “coeficientul de facilitate”? Că toată istoria noastră înseamnă căutare a uşurinţei şi a accesibilului?

E ca şi cum un nene de acum 3000 de ani care căra cu el plăcuţele de lut pe care era scrisă Epopeea lui Ghilgames ţi-ar reproşa uşurinţa cu care umbli cu o carte la tine?
E ca şi cum un copist ar reproşa unui tipograf că perverteste efortul cu care o carte este multiplicată şi făcută disponibila unui public mai larg. Dacă o carte copiată de mână era mai scumpă şi, prin urmare, accesibilă doar unui nobil, o carte tipărită a devent mai ieftină şi accesibilă şi, să zicem, unui fiu de măcelar sau hangiu.

Tot articolul lui Andrei Pleşu este o generalizare care apoi cade în ţinta să adevarată: personajul de pe Antena 3 care, cu laptopul în stânga sa, emite parfum de Google.
Andrei Pleşu probabil va rămâne ca un frumos exerciţiu de stil pe care cultura română şi l-a permis într-un anumit moment, însă cu siguranţă, în acest caz nu ma ajută să înţeleg miza spirituală pe care internetul o poate propune pentru o eventuală cultură a viitorului.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

4 thoughts on “Barocul tatonărilor

  1. dragos c

    Aşadar, dragă Adrian Ciubotaru:
    Tu crezi că Andrei Pleşu probabil e doar un „frumos exerciţiu de stil pe care cultura română şi l-a permis într-un anumit moment”, care nu te-ajută să-nţelegi „miza spirituală pe care internetul o poate propune pentru o eventuală cultură a viitorului” (?). Aşa că ai repezit subiectul articolului. Eu cred că Andrei Pleşu este un om de cultură.
    Care nu se referă nici la popularizare, nici la facilitate, ci se referă la chestiunea destul de clasică, a bovarismului. Sau, cu alte cuvinte a distincţiei dintre experienţă şi comunicare.
    Doamna Bovary a confundat sentimentul experimentat al iubirii cu cel descris în romanele de amor pe care le citise la călugăriţe. Evident, nu a înţeles nimic şi s-a sinucis. La fel, Bouvard şi Pécuchet credeau că a afla din enciclopedii îi face oameni de ştiinţă.
    În acord cu Flaubert, şi Andrei Pleşu denunţă oamenii care cred că a citi pe net îi face oameni de cultură. Ca exemplu, îl dă pe incultul Valentin Stan.
    Gata.

    Mă interesează însă la ce miză spirituală te referi când vorbeşti despre internet. S-ar isca şi de-aici o discuţie interesantă.

    Reply
  2. Adrian Ciubotaru Post author

    draga Dragos, ar prea simplu ca textul lui Plesu e un simplu denunt al impostorilor care se imbiba cu aroma de Google si se dau mari cunoscatori, insa nu este asa.

    Andrei Plesu foloseste o metoda diagnostic general, folosind enunturi generale si concluzii generale. Dupa ce stabileste acest cadru global de discutie, se coboara la un caz particular, cel al numitului Valentin Stan.
    Iti dau si exemple de fraze generale care se refera la internet luat in totalitate:

    “Internetul nu incurajeaza dansul”.
    “Impostura e paguba subiacenta a culturii de Internet”.
    “Nicaieri nu e triseria intelectuala mai acasa ca în spatiul culturii de Internet.”
    “cultura de internet face victime inca de pe bancile scolii”

    Sa fie seriosi! Nici impostura, nici bufoneria n-au fost inventate de internet si nici nu sunt predomimante in spatiul virtual.
    “Cultura de internet” e o sintagma atat de vaga, generala si inexistenta, incat se releva drept un concept inexistent pe care Andrei Plesu si-a construit intreaga argumentatie.

    Reply
  3. Pingback: I am the hand up the Mona Lisa’s Skirt at Adrian Ciubotaru

  4. Pingback: Exercitii despre comunicare | Opinions on IT and various issues

Leave a Reply

Your email address will not be published.