Săptămâna trecută fusesem invitat de către Cristina Bazavan la vizionarea părţii a doua – numite Dragoste în timpul liber – din filmul Amintiri din Epoca de Aur. Nu citisem deloc despre filmul scris de Cristian Mungiu şi regizat de Hanno Hoefer, Cristian Mungiu, Răzvan Mărculescu, Contantin Popescu şi Ioana Uricaru şi mă aşteptam la aceeaşi abordare tenebroasă asupra perioadei comuniste şi mă zbăteam la marginea acelei stări de hai s-o lăsăm cu comunismul ăsta, hai să găsim drame şi dincolo de el!

Nu a fost aşa. Cele trei fragmente care alcătuiesc partea a II-a au o abordare semi-comică, cu un tragic şi absurd implicit. Un accent pe istoriile personale, o lentilă pusă la marginea sistemului, un clar pe modul cum unii fentează sistemul şi încearcă la respire în afara lui.

N-am reuşit să văd celelalte părţi – pe care mi le promit spre vizionare cât mai curând, mi-a plăcut în schimb jocul lui Vlad Ivanov într-unul dintre fragmente şi relaxarea lui Mungiu – la conferinţa de presă după vizionare – cu care a declarat că acesta este ultimul său film despre comunism. Să trecem mai departe!

Chinezu – invitat şi el – a ţinut să-l cunoască pe Vlad Ivanov, Cristina ni l-a prezentat şi astfel am avut şansa să admir modestia şi timiditatea unui mare actor. După prestaţia din 4 luni, 3 saptamâni şi 2 zile şi Poliţist adjectiv, nu poţi să nu te laşi convins de calitatea jocul său actoricesc.

În plus – în acea dimineaţă la film – am mai întâlnit pe Magda şi pe Alexandra Ivan, iar apoi – după câteva zile – m-a onorat acoperământul sintagmei tineri faimoşi din acest articol: Vlad Ivanov în 30 de secunde