Category Archives: recomandări

Dove e Roma?

Trei baieti dintr-un sat de langa Suceava doresc sa plece in Italia si bat palma cu un tip din Suceava ce avea un BMW (amanunt neimportant). Bucurie mare, se imbata, chefuiesc toata noaptea, iar dimineata se imbarca in masina. Au dormit aproape toata excursia.Tipul ii duce prin Iasi, cateva ronduri de oras. Apoi in vama Sculeni, cateva ronduri de parcare. Gata baieti, am trecut granita. Apoi fuga pana in Piatra Neamt, apoi catre cealalta parte a Moldovei. Ii lasa undeva in apropierea Vasluiului, langa o padure. Gata baieti, am ajuns, dupa deal e Roma. Se dau astia jos, bagaje, entuziasm, tot tacamul. Merg prin padure, urca un deal si intalnesc un batran localnic. Unul dintrei ei scoate un ghid de conversatie si incropeste primele accente. Padre, dove e Roma? Papa, Totti, Roma? Tataia probabil ca a simtit el ceva, insa le-a aratat prin semne. Luati-o tot inainte, dupa deal e Roma voastra.

Post republicat.

circa 10%

…din cartile vandute de Humanitas la Gaudeamus au fost furate. Sursa a confirmat si prinderea catorva infractori culturali. Un nene la vreo 50 de ani foarte respectabil imbracat. Si-a umplut punga cu carti si-a iesit din stand cu o naturalete de mare actor.
O alta medota ingenioasa de-a sustrage carti pare ca este tipic feminina. Se cumpara 1-2 carti care ti se dau in punga si apoi te plimbi prin stand completandu-ti lotul de carti cumparate cu altele necumparate.
1 din zece carti mi se pare un procent mare si paradoxal doar la un nivel aparent. Foame de cultura (care nu se reduce totusi la dorinta de-a avea/citi carti coroborata cu o lipsa de spirit civic.
E de bine? e de rau acest interes (ciudat exprimat) pentru carti? Monsoux?

Diana, bine ai revenit:)

Probleme de adaptare

picture-0332.jpg

Mi-au fost suficiente cateva zile pentru a avea senzatia acestui text.

Joi seara, aterizare la Baneasa. Coada labirintica in acea sala mica de control. Dau cartea de identitate.
– Nu aveti pasaport?
– Nu.
A strambat din nas (ca si cum ii creez niste probleme suplimentare). Da un telefon si cere o verificare. A durat aproape 10 minute timp in care am intrebat o singura data daca s-a intamplat ceva. Nu am primit nici un raspuns.

Amicul care m-a cules cu masina de la aeroport m-a lasat la Universitate. Am inceput sa aud primele claxoane. Masinile si oamenii formau un alt tip de zgomot pe care, picat din acea liniste ordonata vieneze, l-am simtit imediat.
Metrou Universitate. Mi-a sarit imediat in ochi uraciunea statiei, raceala betoanelor, chipul posomorat al oamenilor si hainele monocrome. Pana la Unirii (unde am schimbat) am privit o tipa pe figura careia se insinuase fiziologic un dispret al imprejurului.

Vineri seara, de la Carturesti am luat-o pe jos catre Unirii in ideea unei plimbari pe care insa am sfarsit-o intr-o totala nemultumire. M-a nemultumit ingustimea trotuarului, densitatea populatiei, grupurile compacte care mergeau prea incet, grupurile rasfirate care mergeau prea repede. In fata la Inter mi-am aprins deznadajduit o a doua tigara. Dincolo de pasajul de la Universitate, in plin centru,  am nimerit intr-o zona neluminata cu moloz.

Lucruri care inainte nu ma deranjau in mod special, insa acum le-am simtit diferite de un anumit tip de civilizatie in care m-am simtit bine. In Romania consumi infinit mai multa energie doar pentru a fi, doar pentru a te mentine normal. Daca in alta parte, normalitatea este default, aici este o performanta.
Frustrarea e cu atat mai mare cu cat realizezi ca lucrurile nu se vor schimba peste noapte pentru ca nu au fost create peste noapte. E rodul unei miopii locale asupra careia incerc sa nu-mi fac iluzii.

Nu ma vad ramanand multi ani in Romania, insa ii admir pe cei care se zbat pentru cladirea unei normalitati pe aceste meleaguri. Mi-as dori un Institut de Istorie a Religiilor pentru ca se cuvine, mi-as dori mai multi tineri in politica si, dincolo de toate, mi-as dori, pe scarile rulante, sa stam pe dreapta pentru ca cei care doresc sa treaca, s-o poate face prin stanga.