Viaţă de câine călător

0 Flares 0 Flares ×

Azi am văzut ceea ce nu credeam că voi vedea vreodată (nu, nu este vorba despre Curtea Veche sau telefoanele lui Darius – mulţumim!).
Am vazut un câine comunitar care a urcat în autobuz ca un pasager normal. Iniţial m-am speriat, am crezut că-i controlor, însă chiar era un călător normal (adică fără bilet), însă, uitându-mă la privirea lui, pot spune ca se purta foarte natural. Că şi cum accesoriul de civilizaţie, care este autobuzul, i se cuvine şi lui.

Uimitor nu a fost acest lucru, ci cât să-l văd făcându-şi loc către uşă, în timp ce se apropia staţia unde urma să coboare. În faţa unei asemenea mostre de naturaleţe, nu am dorit să-mi trădez uimirea pe chip, însă chiar aveam în faţă un pasager normal şi inteligent. Ştia unde urma să coboare, şi-a loc luat lângă uşă, aşteptând cuminte staţia. A fost o întâlnire culturală cum numai de câteva ori în viaţă îmi este dat să trăiesc.
A coborât la Arcul de Triumf şi l-am văzut aşezându-se cuminte la trecerea de pietoni.

Mă aştept în curând să văd şi prin metrou câini cu rucsace în spate, întrebându-mă răbdători:
“Coborâţi la prima?”

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

29 thoughts on “Viaţă de câine călător

  1. Dumitrita

    This made my day.Really funny.Or not?
    Prefer un asemenea calator decat alte fiinte numite “oameni” datorita unor trasaturi mai mult sau putini umane, dar care se comporta mai prejos decat animale in transportul public.Cred ca se intelege prea bine ce se vrea a fi spus.

    Reply
  2. ioana

    si-apoi, incetul cu incetul, in timp, fara sa simtim, camile, dromaderi, pisici, pasari, veverite. un fel de transportul animalelor in loc de ferma animalelor. 🙂 totul la fel de firesc. 🙂

    Reply
  3. chaos_and_smiles

    intr-o zi autobuzul o sa fie condus de un caine sau poate avionul pilotat de un caine iar o catea va fi receptionera de la hotel. “This is the dog-captain speaking. Me and my human copilot will try and fly you home as best as we can” sau poate intr-o zi toti o sa devenim caini si nu o sa stie nimeni.

    Reply
  4. anamnesys

    he he…tu abia acum ai vazut asta ???!!! se vede ca nu esti bucurestean ‘sadea’ ;)) mai stai p-aci ca sa gasesti si alte subiecte de genul asta de abordat pe noul blog “ne-filosofic” – sunt destule !!! 😉

    Reply
  5. Iuliana

    Acum cativa ani am vazut niste cai (mentionez ca eram undeva la munte, desi am vazut destui cai si prin Bucuresti) care s-au asezat la semafor, au asteptat sa se faca verde, au traversat si apoi s-au dus la o tasnitoare, de unde au baut civilizat apa.
    Acum astept ziua cand se va urca un cal in autobuz 🙂

    Reply
  6. marie jeanne

    Foarte tare :). Eu am crescut cu un caine din asta, care se urca in autobuz dimineata cand plecam la scoala si pana seara facea curse Piata-Galati Piata Romana si retur, traversand tot asa, pe la trecere. Era ca un purcel, fiindca toti erau asa de incantati de el ca ii dadeau sendvisul, merdeneaua etc. Iar taica-miu a vazut odata un caine calatorind cu metroul, ceea ce e si mai lata :). Iarna mai vezi maidanezi refugiati in troleu, sub scaune. Ma bucur ca nu-i alunga nimeni, nu stiu de ce, dar vederea unui caine comportandu-se ca un om scoate la iveala tot ce e mai bun in noi 😀

    Reply
  7. Giuco

    Am vazut si eu prin Bucuresti caini cu comportament asemanator. Am vazut si pe net un filmulet cu niste ciori, care asteptau cuminti prin copaci pana se facea culoarea verde la pietoni ca sa se coboare sa stea pe trecere sa mai ciuguleasca una alta.

    Reply
  8. sorin

    Adrian vezi c-ai inversat 2 cuvinte pe la mijloc. Cat despre ce ai vazut tu, nu ma mira. Eu am vazut caini care traverseaza la verde, merg pe partea dreapta, stiu sa-ti faca loc daca te grabesti. O parte din populatia Romaniei e bine sa invete de la ei, daca de la oamenii civilizati n-au reusit

    Reply
  9. Miri

    Am vazut odata un reportaj despre o mînastire de calugari prin Tibet. Acolo traia si un cîine, iar calugarii sustineau ca este un calugar – reîncarnat.

    Cine stie, poate si cîinele tau a fost cîndva om…

    Reply
  10. Z

    Sa sti fost, esti invitat permanent sub egida bongului’mi! (nu eram sigur ca stiu cum se scrie ‘sa stii’)

    Reply
  11. gygk

    Un regal , made adrian ciubotaru , care se desparte de multiubitul său moinesti şi care , daca nu calcă intr’un Căcat de câine, trage cu coada ochiului la acelasi patruped, de parcă asta ar face dintotdeauna….bineînţeles că bifează tot ce e dambovitean şi balcanic , dar asta nu deranjează la el. Incredibil e că reuşeşte să închege o poveste tragico- comica , cu scene dintr’un oras prafuit şi fara viitor…scenele sale se succed ca si statiile prin care trece necuvântatorul călătot.. Nici una nu se lălăie, nici una nu poţi, tu ca spectator să spui că ar fi inutilă, să te întrebi ce sens are acolo. Toata povestea se îngemănează şi se intercalează în modelul dorit,a unui caine civilizat , ca un lego perfect. Final crunt.“Coborâţi la prima?”.. ca noi am coborat de mult din trenul civilizatiei….
    semnează:IRINA MARGARINA -critic de film

    Reply
  12. Angela

    In fata blocului unde locuiesc sta de ani un caine si o familie de a etajul 4 il hraneste si il mai adaposteste .Acest caine merge cu liftul la protectorii lui . Te asteapta cand intrii in scara, deschizi liftul si intra, se aseaza frumos in colt si asteapta. Stiu ca trebuie sa apas pe 4 ca sa coboare cainele dar de cateva ori distrata am apasat pentru etajul meu …nu a vrut sa coboare s-a uitat la mine si cuminte a asteptat sa-l cobor la 4…
    Un amanunt …nu urca cu oricine in lift.

    Reply

Leave a Reply to Z Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *