Dacă sunt prea multe certitudini, nu evoluăm.
Dacă sunt prea multe incertitudini, nu mai știm cine suntem.
Când avem siguranțe, este uşor să scoatem din noi tot ce avem mai bun. Când apar nesiguranțele, alte circuite se activează și încep problemele la mecanismul de direcţie.
Şi totuşi incertitudinile înseamnă asumarea de riscuri și cu cât mai multe incertitudini poți suporta, cu atât mai solidă este construcția ta interioară.
Maturitatea se vede în modul cum gestionăm incertitudinile din viața noastră pentru că în această zonă se dă bătălia pentru evoluția și identitatea noastră.
Incertitudinile sunt cele mai subevaluate oportunități de creștere.
Da, desigur, insa as vrea sa completez ceva. Uneori, mai ales cand ai de facut o alegere etica, trebuie sa joci si rol de judecator de curte suprema si sa faci o alegere deliberativa. In legatura cu acest tip de decizii, Louis D. Brandeis, un fost judecator asociat Curtii Supreme SUA, a zis asta: “To be effective in this world you have to decide which side is probably right; and once you decide, you must act as if it were one hundred percent right.”
http://en.wikipedia.org/wiki/Louis_Brandeis
Cred ca acest tip de consistenta in comportament poate vorbi si despre integritatea cuiva, insa, din pacate, observ, ca, in timp, exista riscul ca o astfel de atitudine poate duce si la o anumita rigiditate, deoarece nu recunoaste posibilitatea ca “partea” initial aleasa sa fie deteriorabila ca functionalitate.
“Life begins at the end of your comfort zone”- Ralph Waldo Emerson.
Cam asta spune si articolul tau si mi se pare adevarat si de multe ori atat de evident incat tindem sa uitam asta. Siguranta prea mare ne ajuta poate sa scoatem din noi ce e mai bun, dar doar la inceput, dupa un timp efectul tinde sa fie exact invers.
În mod tradiţional, puterea creierului este dată de intelect, însă cu cît lumea devine mai complexă, inteligenţa emoţională trece pe primul plan. (Daniel Goleman)
Citisem ‘Uneori nu trebuie sa fii singur’ 🙂
De acord.
Rudolph…esti sigur?:) Si daca ai ales gresit?
…si daca acel “probably right” este in mod neasteptat “wrong” si devii foarte “effective” in directia gresita, servind-o cu toata convingerea si eficienta? (vorbesc din experienta celor care au luat-o pe cocoasa puternic din partea celor efectivi si zelosi, dar care au ales ceea ce PAREA “PROBABLY RIGHT” si care nu si-au lasat deschisa portita nesigurantei, a indoielii…)
Adrian: din nou multumesc pentru pilula de sinteza si simplitate.
… si inca un gand, doua:
Am retinut de undeva (nu mai tin minte de unde) ideea ca proverbele (si citatele… “sentinta”?:)) ar trebui servite IN PERECHI:) (pro/contra)
Yin/Yang, dupa puterea mea de intelegere, poate fi folosit si aici referitor la ceea ce scrii, ca reprezentare vizuala a incertitudinii: indiferent ce parte alegi sa o crezi/sustii, o mica (relativ!) cantitate de incertitudine continuta, ajuta evolutiei, invatarii, schimbarii (daca este nevoie)
@Liliana: eu ridicam doar cazul particular al problemei care mi se paruse pentru o clipa pertinenta si Romaniei actuale, (si posibil interesanta si pentru toate celelalte state cu democratii in curs de dezvoltare), si anume problema optimizarii functionalitatii Judiciarului, unde se stie ca in mai toate tarile judecatorii sunt fie numiti, fie alesi politic, supusi eventual si la un proces mai mult sau mai putin transparent de verificare-confirmare tot de catre un comitet ales politic.
In timpul procesului de verificare-confirmare te uiti, bineinteles, si dupa consistenta in opinii anterioare, care poate fi un indiciu de stabilitate, de integritate, dar si de loialitate in anumite cazuri.
In sensul acesta al integritatii si stabilitatii previzibile de opinii, dl. Louis Brandeis, prin insasi afirmatia de mai sus, mie mi s-a parut usor de clasificat ca un candidat potential stabil, fara prea mari contradictii interne, cu coruptibilitate minima, deci potential safe…intr-un sistem deja democratic functional.
NU stiu insa cum s-ar descurca Louis Brandeis intr-un sistem Judiciar inca suboptim functional, insa in general, presupun, binevoitor si doritor de imbunatatire, cum este cel din Romania…un sistem se pare, acum ca ma simt obligat sa ma uit la el, daca totusi mi-a venit in minte, chiar in CRIZA, deoarece chiar in ultimul raport pe 2010 al Starii generale al Justitiei, provenit de pe site-ul CSM, se observa CLAR ca sistemul este in primul rand preocupat de PROPRIA sa SUPRAVIETUIRE, raportul facand referiri disperate, de tip SOS CLAR, atat re. VOLUM de MUNCA cat si BUGET ALOCAT, mai ales buget…deci NICI VORBA de a-si pune inca probleme din astea mai rafinate, mai complicate de ETICA generala, sau sa isi puna problema pe cine ar nominaliza dl. Taft, oponentul politic principal din Legislativ al numirii d-lui Louis Brandeis la Curtea Suprema, de exemplu, ca Judecator al Curtii de Apel…Craiova, de exemplu…aleg Craiova doar pt. ca am auzit ca exista niste probleme cronice de coruptie locala pe acolo…cunoscute mai de toata lumea probabil de vreo mai bine de 20 de ani !
http://en.wikipedia.org/wiki/William_Howard_Taft
Totusi, mie cel putin imi este cat se poate de clar ca iar o iau total razna la un nivel pt. care nu sunt pregatit sa il sustin in mod inteligent, deoarece eu habar nu am despre sistemul juridic din Romania, deoarece efectiv mie personal mi-a fost LENE sa citesc si sa invat despre el, deoarece nu mi se parea la fel de Hollywood palpitant ca episodul Bush vs. Gore din anul 2000, sau ca diversele variatii pe tema Dead Man Walking.
Iar la filozofie politica chiar ca nu ma pricep. Eu sunt in principal atras de problemele morale care mi s-ar parea interesante de ridicat in diverse filme…problemele actuale ale Judiciarului din Romania nu mi se par chiar asa de palpitante…e vorba numai de continuat munca, munca, si iar munca…cine are chef de asa ceva in week-end ?