Unde sunt foştii colegi?

0 Flares 0 Flares ×

Anul trecut am pierdut o seară întreagă căutând pe google numele colegilor din generală (atât cât am putut să-mi amintesc). Nu am găsit pe nimeni.

Am căutat apoi colegii de liceu şi, fără nici o exagerare, n-am găsit pe nimeni.
Poate doar un nume sau două pe un site prăfuit de socializare a foştilor colegi. Conturi neverificate de 4-5 ani, fără poze etc.

În cazul colegilor de facultate am fost mai norocos. Câţiva şi-au făcut blog (Ştefan, Alex, Gim, pe Marian l-am regăsit la Caţavencu), câţiva i-am găsit participanţi la conferinţe, colaboratori la volume colective sau enumeraţi în liste de doctoranzi, însă marea majoritate dintre ei formează o masă inexistentă în anale motoarelor de cautare (nemurirea culturală a viitorului)

Am căutat pe google, însă dacă ar fi să filtrez căutarea după bloguri, după twitter, după facebook, linkedin, rezultatele per total ar tinde către zero.

Trecând peste generalizarea pornind de la foşti mei colegi absenţi, mă întreb în ce gaură istorică s-a ascuns generaţia celor născuţi în ’80?
Au făcut firme, au plecat afară, au devenit slujbaşi şi părinţi?

Anul acesta se împlinesc 10 ani de la terminarea liceului, mai există tradiţia cu reîntâlnirea?

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

26 thoughts on “Unde sunt foştii colegi?

  1. Bigdady

    Am incercat si eu vara trecuta…nimic.
    Nu ca mi-as fi dorit neaparat o intalnire, ci doar curiozitatea de a vedea cum le-a evoluat viata.
    Banuiesc ca nu stiu eu sa caut eficient pentru ca refuz sa cred ca-s singurul “navigator” prin net.

    Reply
  2. jez

    mai exista traditia

    este ceva de la care e pacat sa lipsesti. iti schimba putin perspectiva.

    eu cel putin am avut surpriza sa observ ca cei 3 profesori care au venit la intalnire erau neschimbati, parca fusesera criogenati. neschimbati fizic (atat ca trasaturi, cat si ca vestimentatie), neschimbati mental… a fost ca un salt in timp. parca nici nu trecusera toti acei ani..

    insa colegii..cu ei era alta poveste…

    prea putini mai aratau la fel sau mai gandeau la fel ca acum 10 ani….

    per ansamblu, e o experienta unica si interesanta

    Reply
  3. IuliaP

    Daca nu-ti gasesti fostii colegi pe Google nu inseamna ca ei nu (mai) exista. Cautarea ta este un exercitiu superficial, oamenii nu sunt incadrati de limitele unui motor de cautare. In existenta lor marginala, colegii tai poate sunt mai fericiti decat tine.

    Reply
  4. Adrian Ciubotaru Post author

    Bigdady, exact

    Bău, încercat şi hi5, acelaşi rezultat

    jez, îs curios dacă se va întâmpla şi la mine

    IuliaP, superficială sau nu, e singura la îndemână, altfel ar trebui să fac detectivisme de tot felul.
    Mi-aş dori să fie mai fericiţi, însă nu aceasta era ideea.

    Reply
  5. Bigdady

    Acum am terminat de cautat pe facebook…o gramada de concitadini, nici un coleg…deci, Quod erat demonstrandum: sunt “desteptul” generatiei mele, pot muri impacat 🙂 .

    Reply
  6. IuliaP

    Ba exact asta e ideea. “Greutatea” unui ins nu sta in numarul de indexari din Google sau de oriunde. Oricine isi autoconstata micimea si se sufoca sub burta mereu nesatula a mass-media, oricine se simte exclus intr-o lume on-line, oricine nu face tot posibilul sa lase urme, sa vorbeasca tot timpul, sa fie si pe facebook si pe twitter si pe blog, oricine nu se incapataneaza sa scrie o carte sau 100, acest oricine este singurul care conteaza intr-o lume asaltata de dialog fals.
    Incerc sa spun ca nu conteaza defel daca ii dai de capat gaurii istorice a generatiei 80′, tot ce conteaza este ca “greutatea” oamenilor pe care ii cauti nu ar trebui sa stea in titluri, onoruri, mediatizari, indexari ci in ceva cu mult mai simplu, in multumirea de la capatul unei zile ordinare.

    Reply
  7. Dumitrita

    Cred ca Adrian a cautat implicatiile lor in lumea sociala accesibila noua. Valoarea lor nu este data doar ne numarul de aparitii pe Google, ci (si) de implicarea lor in viata sociala, mai mult sau mai putin cuantificabila.De aceea, nu putem judeca valoarea lor de acum deoarece le atingem taramul identitatii(care este minat).De colegii mei din generala stiu foarte putin pt ca nu folosesc mediul online, si de majoritatea colegilor din liceu stiu ceva datorita Internetului. Traditia cu intalnirea se mentine daca cineva are initiativa sa organizeze aceasta reintalnire.Trebuie organizare si cred ca “mai poate exista”.Astazi, insa, aproape toti elevii au acces la mediul online, si cred ca pierderea contactului vai fi aproape imposibila in viitor. Noi suntem inca in tranzitie..

    Reply
  8. IuliaP

    Nu pot da un nume de “om cu greutate” care nu sta pe net, in schimb pot da sute, mii, milioane de nume care sunt pe net si nu au greutate.
    Problema nu sta in raport, problema sta in subtierea sistemului de valori. Platon ar fi vorbit intr-un fel despre “greutatea unui om”, un ins al secolului XX1 vorbeste altfel despre “greutatea unui om” si asta e bine. E rau cand in secolul XXI “greutatea unui om” depinde de notorietate in interiorul unui sistem artificial, corupt, intruziv. Post-liberalizarea gandirii a dus la o relativizare fortata a principiilor. Traim in postmodernism si aia care nu sunt pe net “n-au greutate”…

    Reply
  9. Ovidiu Miron

    Cam ai dreptate, Adi.

    Se poate discuta mult pe marginea acestui subiect. Dar in principiu ai dreptate. Am facut si eu la fel cu colegii mei.

    Sunt cativa cu blog, cu cont pe twitter. Si am mai dat de unul care ma criticase la un articol de-ale mele de pe basicmarketing.ro 🙂 .

    Cam asta 🙂 .

    Reply
  10. Bigdady

    Nu regasesc in articolul initial termenul de “om cu greutate”…fara suparare dar cred ca discutia a deviat usor. Am inteles ideea ta, o aprob…dar nu cred ca asta a fost intentia lui Adrian Ciubotaru.

    Reply
  11. IuliaP

    Nici eu nu cred ca a fost asta intentia lui Adrian, dar am simtit un soi de iritare la citirea articolului si de aici usoara deviere. Fara suparare, cu placere chiar 🙂

    Reply
  12. Andreia

    Hai, mai Adi…macar cei de la facultate tot ne mai gasim….cat despre intalnirea de 10 ani, eu am avut-o deja, dar am fost f putini (mai putini decat profi :D), iar atmosfera nu a fost asa de relaxata si plina de bucuria revederii cum credeam….

    Reply
  13. MeetTheSun

    Eu cred ca sunt dintre cei care nu are chef de revederea de 10 ani… care ar fi anul acesta si-n cazul meu. De ce? Pentru ca “am invatat carte” ca sa scap de ei, pentru ca nu mi-am facut niciun prieten in toti acei ani de zile, iar la facultate am descoperit ca nu e nici o problema cu mine. Cred ca nici cu ei, doar ca s-a nimerit o incompatibilitate maxima intre noi 😀
    Asa ca lucrurile care nu vin de la sine, nu trebuiesc fortate, mai ales cand Distanta e un factor decisiv – evident vorbesc despre colectivitati si comunicare.

    Reply
  14. Z

    Am stat in spatele unei foste colege de liceu (din lumea burgheza, pe vremuri) la o coada la un supermarket, venit in Romania dupa ani, acelasi tampitzel, copil, neschimbat din liceu, neschimbat nici acum, i-am zambit…m-a privit plat, placid (exista cuvantul?), mi-a fost rusine de mine.

    Reply
  15. lollitta

    am avut aceeasi problema cautand colegii de liceu tot din generatia ’79-’80. aproape nimeni. vreo doua nume pe colegi.ro, (daca e considerata publicitate, sterge numele site-ului)in rest pauza. la mine ar mai fi o explicatie: mai mult de trei sferturi erau din judet, nu din oras. si probabil au intrat ca invatatori prin satele natale pe unde netul probabil inca n-a ajuns.
    noi facem intalnirea in iunie. din 30 cica s-au anuntat vreo 20 ca participanti. sper sa nu se razgandeasca pana atunci

    Reply
  16. Filip Carmen

    Servus!Cu aceeasi problema ma confrunt si eu,nu stiu cum sa imi gasesc colegii.Imi poti recomanda un site unde pot cauta?Anul acesta trebuie sa facem intalnirea de 10 ani si nu stiu cum sa dau de colegi.Multumesc anticipat!

    Reply

Leave a Reply to Bigdady Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *