Tag Archives: Mircea Cărtărescu

Note de la evenimentul cu Andrew Solomon și Mircea Cărtărescu

Mai jos sunt notele propriu pe care le-am luat din cadrul întâlnirii cu Andrew Solomon și Mircea Cărtărescu la Clubul Dilema Veche.

Cu cinci minute înainte de a începe,  o doamnă s-a apropiat și m-a întrebat dacă locul de lângă mine este ocupat.
“Nu e frumos să se țină locurile ocupate” mi-a zis.
Domnișoara de lângă mine se ridicase să își ia căștile la care să asculte traducerea din engleză.
Evenimentul a început la 18:09.

Primul tiraj al cărții Demonul amiezii a fost epuizat.
În România, 800 de oameni sunt diagnosticați în fiecare zi cu o formă sau alta de depresie.

Mircea Cărtărescu: doar Eliade ar putea dialoga cu Andrew Solomon; 80% din lecturile sale sunt non-fiction   Continue reading

Cărtărescu și răspunsul său către un român din America

E o americancă de origine română și-l întreabă pe Cărtărescu – în cadrul unui eveniment la Boston University – dacă iubește România. Este o întrebare intimă, răspunde scriitorul, dar lămurește până la urmă spunând că are cu propria țară a love-hate relationship.

Femeia din sală continuă:
“We suffer from a lack of cultural identity right now and you guys, as writers, are probably here to guide us”
Cărtărescu, vizibil plictisit și obosit (discuţia are lor spre finalul evenimentului), îi răspunde:
“I think this is the happiest thing that could happen to us, to have a lack of cultural identity. I am sick and tired with all the cultural identities of each and every little group of ethnic, social, sexual, I don’t know, all kinds of little groups that try to find their cultural identity. I prefer to have none.” Continue reading

Frumoasele străine

N-aș fi crezut că pot să râd atât de mult citind o carte de Cărtărescu. Nu mi se mai întâmplase de la “perlele” adunate de Radu Paraschivescu pe care le-am citit-o în metrou în timp ce încercam – printre hohote – să nu alunec de pe scaunul de plastic.

De data aceasta, citind Frumoase străine, am întâlnit un altfel de umor și un altfel de Cărtărescu – diferit de cel pe care-l descoperisem în cele trei volume de Jurnal. Un Cărtărescu tonic şi plin de umor. Continue reading