Am citit:

“Din nou, sunt oameni care n-au vrut să fie liniştiţi şi paşnici. N-au vrut, pe bună dreptate, să stea la locurile lor şi să-l vadă şi să-l audă pe fostul preşedinte Ion Iliescu ţinând un discurs comemorativ. Eu nu pot spune dacă ar fi asistat la o oroare, cea a unui călău omagiindu-şi victimele. Istoria e destul de confuză încât să nu ştim fără putinţă de tăgadă dacă omul instalat la putere acum exact 19 ani a avut vreo responsabilitate sau chiar o vină directă pentru oamenii care au murit zilele alea. Dar este vinovat de minciună, este vinovat de a fi ascuns adevărul, este vinovat în faţa acestor oameni care încă se întreabă de ce au trebuit să le moară fii sau fraţi sau soţi sau părinţi, şi cine e responsabil pentru pierderea lor.” [link]

Mi-am adus aminte:

“Domnule Iliescu, aţi ajuns cu bine şi v-aţi descurcat de minune în politica autohtonă, însă nu vreau să parveniti în acelaşi stil şi-n cărţile noastre de istorie.” [link]

Şi m-am bucurat.