Astfel şi-a intitulat Chinezu al său interviu – numit chinezărview cu subsemnatul.
Am citit zilele trecute o carte de-a lui Neagu Djuvara despre începuturile epocii moderne în Ţările Române şi, uimitor lucru, pe la începutul secolului XIX, mulţi străini (călători, oameni de afaceri, consuli, ambasadori) erau uimiţi de mulţimea şi luxul trăsurilor din Bucureşti. Deşi oraşul era sărac şi plin de mahalale, boierii şi micii arivişti aveau trăsuri de lux. Câţiva englezi şi austrieci erau uimiţi cu atât mai mult cu cât mulţimea de trăsuri şi luxul lor nu avea corespondenţă în Viena sau Londra (oraşe… imense). Nu, în mahalaua noastră mică, ostentaţia era în floare. Sună cunoscut, nu-i aşa? Au trecut două sute de ani şi vedem în jur aceleaşi simptome ale dezechilibrului social în mijlocul căruia această naţiune încearcă a fi fabricată.
Citiţi interviul integral!
Românismul pur, timeless domnule ! 🙂
E vorba despre motivul strainului in literatura universala si romana:
*http://www.anticariat.biz/scrisori-persanecaiete_prd5510.html
*http://referat.clopotel.ro/Tema_calatoriei_Balta_Alba_Alecsandri-13345.html
*http://www.referate.k5.ro/referate/referat/Zodia-Cancerului-de-Mihai-Sadoveanu/1027/
Stiu: o sa zici :”defect profesiona”! imi asum urmarile comentariului … 🙂
newdada, eşti incorigibilă:)
revin cu rugamintea mea de a putea publica pe blog o parte din textele dumneavoastra, cu tot cu link la blog. Si revin nu pentru ca as fi nesimtit, ci pentru ca nu mai stiu unde am postat-o intitial, pentru a vedea daca raspunsul era da sau nu sau nu era.
cu deosebita stima,
Olahus
I know, I know; that’s why, people like me; 🙂