Mai jos sunt notele propriu pe care le-am luat din cadrul întâlnirii cu Andrew Solomon și Mircea Cărtărescu la Clubul Dilema Veche.

Cu cinci minute înainte de a începe,  o doamnă s-a apropiat și m-a întrebat dacă locul de lângă mine este ocupat.
“Nu e frumos să se țină locurile ocupate” mi-a zis.
Domnișoara de lângă mine se ridicase să își ia căștile la care să asculte traducerea din engleză.
Evenimentul a început la 18:09.

Primul tiraj al cărții Demonul amiezii a fost epuizat.
În România, 800 de oameni sunt diagnosticați în fiecare zi cu o formă sau alta de depresie.

Mircea Cărtărescu: doar Eliade ar putea dialoga cu Andrew Solomon; 80% din lecturile sale sunt non-fiction  

sursă foto

– is a deregulation of the mood spectrum
– “made me kinder”
– is triggered by a biologic vulnerability
– is a illness of how you feel
– “is a part of me”

Depression has to be integrated and made a part of one’s life narrative.

Andrew Solomon e cel mai fluent vorbitor pe care l-am auzit vreodată (vivid, childish, fluent). Uneori, glasul pare că se află la marginea alintului și al plânsului.

Scopul unui tratament:
– improve and alter the self”
– to become more functional

Și-a scris cartea “with pain” și cu o datorie morală în minte “rising up to the story” şi căutând “models of resilience”.

Cărtărescu întreabă despre valoarea suferinței umane.
“There is nobility to be found in anguish, but in the end anguish is anguish.”
This is not science, it’s very serious art.

Emergence from depression is an experience of love.

La un anumit nivel, delusional este tot una cu insightful (truth that lies).

Mircea Cărtărescu:
“Îmi cer scuze personal de experienta de la BCU. Vreau să ştiţi că societatea românească este mai inteligentă şi mai tolerantă decât cei care ne conduc instituţiile.”
Se aplaudă.
Andrew Solomon vorbeşte despre “an upsetting experience”, “the episode at the library.”
“There are a lot of gay people who have a lot to give to the world.”

Cine din sală înreabă ce este o viață care merită trăită.
Cărtărescu de pe scenă: “Eh…”
Pleșu din public: “Așa-i!”

Cărtărescu răspunde la întrebare cu o metaforă frumoasă:
“Suntem un ochi deschis al unei ființe mai mari care se privește pe sine.” (prin urmare, fiecare viață este prețioasă în economia Universului)

Andrei Pleşu:
“Vom pleca de aici cu speranţa că poate ne va lovi şi pe noi măcar o mică depresie”
Vorbeşte despre acea bună dispoziţie greţoasă, vecină cu nesimţirea, în care viaţa este o ţopăială continuă.

Andrew Solomon:
“Idiotic positivism is prevalent in american culture.”

Scopul nostru: to construct a life narrative, to developp mechanisms of resilience, to use the protective coating of optimism.
Three pillars of being human: forgive, work, trust.