Miscarea Legionara a fost modul original si sinistru prin care Romania a marcat scena fascismului si extremismului in perioada interbelica europeana. ML ca marota politico-religioasa a fost consecinta modului prin care o parte a spiritului romanesc a inteles sa gestioneze evenimentele ce-au urmat primului razboi mondial. Un antisemitism mostenit din secolul XIX, o semi-paranoia comunista (resimtita mai ales in Moldova si Basarabia), accente anti-capitaliste – rezultate in mare parte din antisemitism, o anumita rezistenta la modernizare coroborata cu spectacolul coruptiei si reformelor greoaie au putut crea starea de spirit prielnica gestului de infiintare a Legiunii Arhanghelului Mihail pe 24 iunie 1927 (Str. Florilor nr. 26, Iasi). Ca filiera politica exista un Partid National Democrat (cu vizibile accente antisemite si nationaliste) infiintat de N. Iorga si A.C. Cuza in 1910, exista o L.A.N.C infiintata in 1923 de A.C. Cuza (dupa ce in 1920 se despartise politic de linia moderata a lui Iorga) din randul careia facea parte si Corneliu Zelea Codreanu. In curand, esecul L.A.N.C. l-a convins pe acesta sa-si aleaga propriul drum.
Trasatura distinctiva a ML, comparand-o cu celelalte miscari inrudite a fost incorporarea unor elemente ortodoxe in doctrina politica proprie fapt ce a crescut popularitatea in randul populatiei rurale ce constituia o majoritate detasata. Ca mijloace se propaganda in aceasta directie se foloseau cantece religioase, rugaciuni colective, procesiuni rituale. Elementul crestin din doctrina ML a cantarit enorm de vreme ce crestinismul era si inca este vazut ca un element de continuitate al identitatii nationale. Cativa ani ML n-a avut succesul dorit, lipsa fondurilor si a coordonarii, slaba capacitate de-a acoperi electoral si persuasiv provinciile romanesti au fost simptome ce au cerut destul de natural infiintarea Garzii de Fier in 1930. GdF a fost o organizatie para-militara cu tinta antibolsevica prin care Codreanu spera sa atraga elementele anticomuniste din toate partidele. Cum era de asteptat, nici un partid n-a dorit sa-si vada asociat numele in aceasta initiativa si cu timpul GdF a ramas ca sinonim accentuat a Legiunii Arhanghelului Mihail.
Politic, ascensiunea gruparii a inceput greoi si a culminat incurajator. Daca in 1931 a reusit obtinerea unui singur loc in Parlament (din partea judetului Neamt), un an mai tarziu alegerile le-au oferit cinci locuri de deputati.
Anul 1933 este marcat de dizolvarea GdF ca grupare politica (sediile le sunt devastate etc.) si interzicerea celor 38 ziare si reviste afiliate/simpatizante ale ML si, bineinteles, de asasinarea de catre legionari a primului ministru liberal I.G. Duca. Acest asasinat este primul simptom major al caracterului extremist al miscarii. O grupare politica ce nu exclude violenta in drumul atingerii scopurilor sale este caracterizata in istorie drept extremista si isi atrage de aici toate judecarile de rigoare.
In iunie 1935, Codreanu infiinteaza Partidul Totul Pentru Tara al carei lider oficial este ales generalul Gheorghe Cantacuzino (o figura stearsa si obosita). Alegerile din ianuarie 1937 reprezinta, dupa cum se stie, culmea popularitatii contabilizata electoral a ML. Cu 66 de deputati alesi, ML s-a revelat drept a treia forta a scenei politice. Guvernul de compromis condus de O. Goga (al carui Partid National Agrar fuzionase cu Liga lui A. C. Cuza in 1935) nu a rezistat decat pana in 10 februarie cand Carol al II-lea demite guvernul, instaurand un altul formal (condus de patriarhul Miron Cristea). Pe 20 februarie e decretata o Noua Constitutie ce statueaza sfarsitul regimului parlamentar si inceperea dictaturii personale a regelui.
De retinut, guvernul Goga a fost unul deloc zgarcit in legi anti-semite (o lege prin care li s-a reviziut cetatenia si mai multe sute de mii au fost considerati rezidenti ilegali ai patriei etc.)
In aprilie 1938 Codreanu este arestat, iar in mai este condamnat la 10 ani de munca silnica. Pretextul l-a constituit o scrisoare calomnioasa pe care aceasta o trimisese lui Iorga. Codreanu si-a aflat moartea in aceeasi toamna in noaptea din 29-30 noiembrie impuscat in timpul unei tentative de evadare (comunicat oficial si neconvingator). In realitate, a fost impuscat cu ceilalti inculpati legionari in timp ce era mutat dintr-un camion intr-altul sub pretextul schimbarii locului de detentie. A fost ingropat la inchisoarea Jilava intr-o groapa comuna ce-a fost ulterior zidita cu beton.Septembrie 1939 este asasinat primul ministru Armand Calinescu (un inversunat opozant al ML) de catre o echipa de legionari ce s-a predat dupa ce si-a anuntat la radio gestul. Urmeaza represalii in toata tara.
Se stie ce a urmat. Al doilea razboi mondial incepuse deja, vara lui 1940 a insemnat ultimatumul sovietic, dictatul de la Viena, pierderea Cadrilaterului. In urma presiunilor interne si externe, Carol al II-lea abdica pe 6 august dupa ce cu o zi inainte fusese nevoit sa-l accepte pe Ion Antonescu drept presedinte al Consiliului de Ministri. In septembrie, Romania devine stat national legionar avandu-l pe Horia Sima al doilea om in stat. HS (ce fusese profesor de liceu in Lugoj) era cel care a preluat conducerea ML in urma pierderii Capitanului (cu destule impotriviri din interior, din partea tatalui lui CZC etc.) A urmat cateva luni rusinoase pentru istoria nationala in care legionarii s-au dedat la tot felul de represalii: persecutii antisemite, asasinarea fostilor adversari politici – mai mult de 60 de demnitari si, desigur uciderea lui Nicolae Iorga si a economistului Virgil Madgearu.
Daca te gandesti la terorism de stat, nu gresesti. Daca iti imaginezi niste gherile oficiale legionare, esti pe aproape.In curand a devenit evidenta instabilitatea pe care ML o aducea, iar Romania (deja inscrisa pe linia Axei) avea nevoie de o calm politic si economic in vederea viitoarei campanii anti-sovietice pe care Hitler deja o planuise. Astfel, in ianuarie 1941 intors din vizita din Germania, I. Antonescu a reprimat rebeliunea legionara (in timpul careia civili evrei au fost ucisi in Bucuresti) scotand-o in afara legii ML; liderii ei au fost inchisi sau expulzati. Se noteaza inceputul dictaturii antonesciene, a urmat operatiunea Barbarossa, progromurile de la Iasi (aprox 11.000 victime), din Transnistria etc.
De notat faptul ca in 1939 Romania avea a treia populatie evreiasca dupa U.R.S.S. si Polonia.
De notat faptul ca administratia romana in Basarabia si Bucovina dupa recuceritea teritoriilor a fost mai dura decat cea sovietica in rastimpul ce se scursese de la ultimatumul din iunie 1940. Au existat deportari masive si masacre ale evreilor in Transnistria, au existat ghetouri si lagare de munca, executii in masa, spanzurari. Nu-mi pasa daca vom aparea in istorie drept barbari. N-a existat nici un moment mai potrivit in istoria noastra de a scapa de evrei, declara Ion Antonescu, alminteri un om educat, filoenglez etc. Se estimeaza la 250-300.000 numarul evreilor ucisi intre anii 1941-1944 de autoritatile romane.
De notat faptul ca exista mentiuni in care oficialii germani au fost nevoiti sa tempereze zelul romanilor in derularea masurilor de represiune asupra evreilor.
Textul a fost inspirat de imposibilitatea de a nu reactiona la povestea lui Catalin cu articolul din Wikipedia despre Miscarea Legionara. N-am dorit sa rescriu respectivul articol, ci m-am lasat purtat de dorinta de-a-mi ordona personal datele pe care le detin despre cazul legionar. Insemnarea de fata ingropata in date si cifre va fi continuata cu o incercare de-a privi mai profund cauzele si contextul in care a fost posibila ML sondand intrebarea de ce a existat Miscarea Legionara mai degraba decat nimic?
Pana atunci, daca am gresit/omis cateva date, daca am divagat, daca am prezentat ceva incorect sau inoportun, astept corectiile voastre.
mă întreb care din aceste informaţii sunt false.
Excelent post, Adi.
Pingback: Catastif » Azi pun linkuri
De notat faptul ca exista mentiuni in care oficialii germani au fost nevoiti sa tempereze zelul romanilor in derularea masurilor de represiune asupra evreilor.
Tin sa mentionez ca nu este deloc adevarat. Te rog sa studiezi documentele dupa cel de-a doilea razboi mondial privind implicarea Romaniei in agresiunea asupra evreilor. Sunt rapoarte oficiale recunoscute de guvernul Romaniei in care se gasesc informatii cum ca Antonescu personal a refuzat ajutorul germanilor in problema evreiasca. Daca acei evrei ajungeau pe mana SS-ului erau trimisi in lagare de exterminare. Drept urmare un numar considerabil de evrei au supravietuit razboiuluil. Adevarat ca si decizia lui Antonescu a fost prin 1943 cand razboiul luase o alta intorsatura si era evident ca Germania nu mai putea castiga razboiul.
Ca om Antonescu a fost un criminal, ca militar si roman a fost un patriot. E usor sa cataloghezi un om dupa decizii, dar e foarte greu sa intelegi contextul istoric in care se afla cand au fost luate acele decizii.
Super misto. Io unul nu imi pun problema ca netstalker care o fi adevarul de aici si care “fake-ul”; o aiu ca o parere bag la cap si cercetezmai departe. Mersi Adrian.
P.S. Si pt ca mi-a placut ti-ai luat si un un link catre articol de la mine. La buna revedere !
Andrei… 😉
P.S. Pt ca m-am grabit sa las parerea, am facut greseli de scriere si am uitat sa pun unele semne de punctuatie. Sorry ! Promit ca pe viitor sa fiu mai atent ! Andrei… 😉
Super articolul. Referitor la ceea ce spunea “netstalker” asa cum vad lucrurile din punctul meu de vedere pur subiectiv adevarul e undeva intre cele doua prezentari a evenimentelor (comentariul lui scristian mi sa parut credibil) dar totusi mai aproape oarecum de varianta “Adrian Ciubotaru” si mai departe de versiunea Wikipedia.
Pingback: Siempre Contra » How come?
@scristian: ai informatii extrem de slabe legat de colaborarea romanilor cu nazistii in problema exteminarii evreilor. Herr Gunter Richter reprezentantul reichului in romania pe problema evreiasca, a fost coordonatorul masacrului de la Iasi. Si de sigur de la Ploiesti, si dumnezeu mai stie unde. Normal ca in rapoartele oficiale nu vei vedea asta. istoria e scrisa de invingatori…
scristian, as lungi nemeritat discutia adancindu-ne in meandrele Antonescu salvatorul evreilor sau Antonescu – regim ce-a comis crime impotriva umanitatii. Iti propun totusi o legatura si un citat –
http://www.revista22.ro/html/index.php?nr=2005-05-12&art=1726
“Incepand din vara lui 1941, incep masacrele pe teritoriul Uniunii Sovietice. Eu, in cartea mea Shoah in Romania, am aratat ca ambasadorul de atunci al Frantei la Bucuresti, Jacques Truell, transmitea misive si rapoarte la Vichy, si datorita lui suntem la curent, in timp real, cu teribilele masacre din regiunile orientale ale Romaniei, Basarabia, Bucovina si Transnistria. El utilizeaza termeni teribili, precum: “suntem in prezenta unui plan de epurare etnica” sau “a unui plan de exterminare pus la cale de guvernul lui Antonescu”. Comunicarea pe care o voi tine in cadrul congresului se intituleaza chiar Marturia lui Jacques Truell. ”
Contextul de cele mai multe ori trebuie sa ti-l imaginezi si nu intotdeauna disculpa.
Planul de exterminare de care se vorbeste a fost un plan de deportare care difera muuult de planurile de exterminare care le-au facut nemtii spre sfarstul razboiului. In acele planuri includeau si evreii romani, care urmau sa fie trimisi in lagare de [b]exterminare[/b] dar Antonescu a refuzat. In urma acestei decizii si a altora au supravietuit 400.000 de evrei, nu o zic eu, o zice comisia internationala.
De curiozitate a citit cineva raportul oficial (din 2004) al Comisiei Internationale care a studiat Holocaustul in Romania ? comisie formata si din evrei
Arhi
Banuiesc ca stii cine au fost invingatorii ? Sa zicem ca da, atunci cum poti sa spui ca invingatorii au omis sa zica de crimele impotriva evreilor cand evreii faceau parte din invingatori. Ce s-a intamplat la Iasi au fost exceptii si nu o regula cum a fost exterminarea evreilor de catre unguri de exemplu.
Bravo Adi, mi-a placut.
Cred c-ai putea sa arunci o privire si peste urmatorul site: http://www.miscarea.com/ (stiu, este pagina Romaniei Nationaliste dar are si cateva articole interesante despre Miscarea Legionara si, daca tin bine minte, si despre Eliade)
Good work!
scristian, refuzul lui Antonescu de a mai da curs cererilor germane a existat in ultimii ani de razboi cand era evident deznodamantul sau si cand Romania trata (pe diverse canale diplomatice) o pace separata cu Aliatii. Moralmente, situatia nu l-a salvat pe Antonescu. Atata vreme cat Romania a fost sigura de victoria Axei, n-au existat retineri in exterminarea evreilor. Ce-a fost la Iasi e doar preludiu la scara mica pentru ce s-a intamplat in lagarele din Transnistria etc
Pingback: Spoiala Cristian jurnal » Partea buna a lui Antonescu
imi pare rau sa va spuin dar tot ce ati scris aici e o mare minciuna.nu sunteti informati corect sau v-ati inspirat numai din lucrarile comuniste sau evreiesti complet denigratoare.nu uitati ca legionari au fost si nae ionescu;emil cioran;mircea vulcanescu;mircea eliade;radu gyr,etc’
Iata datele istorice:
1. In 26/28 iunie 1940 – URSS a luat Romaniei, Basarabia si Bucovina de Nord
2. In 14 septembrie 1940 vine la conducere Regimul Legionar
3. In 21 ianuarie 1941 Regimul Legionar inceteaza
4. In 21/23 ianuarie 1941, Antonescu aresteaza si inchide 8 mii de legionari, iar principalii sefi ai Garzii de Fier fug in Germania impreuna cu inca cca 700 de legionari si raman acolo pana in 1989.
5. 22 iunie 1941 Antonescu declara razboi URSS ptr a recupera Basarabia si Bucovina.
6.28/29 iunie 1941 Pogromul Iasi
Concluzie: Regimul Legionar nu a avut niciodata controlul Basarabiei, Bucovinei si Transnistriei.
Iata cine a adus comunismul in Romania:
http://www.litterae.net/Seitan.htm
Adevarul pana la capat!
“The Bolshevik revolution in Russia was the work of Jewish brains, of Jewish dissatisfaction, of Jewish planning, whose goal is to create a new order in the world. What was performed in so excellent a way in Russia, thanks to Jewish brains, and because of Jewish dissatisfaction and by Jewish planning, shall also, through the same Jewish mental and physical forces, become a reality all over the world.” (The American Hebrew, September 10, 1920)
“There is much in the fact of Bolshevism itself, in the fact that so many Jews are Bolshevists. The ideals of Bolshevism are consonant with many of the highest ideals of Judaism.” (Jewish Chronicle, London April, 4, 1919)
“Some call it Marxism I call it Judaism.” (The American Bulletin, Rabbi S. Wise, May 5, 1935).
In romaneste inseamna:
The American Hebrew din 20 septembrie 1920, la pagina 8, arată că revoluţia bolşevică din Rusia este “produsul creierelor evreieşti” precum şi “a nemulţumirii evreilor” şi că a avut loc datorită planificării făcută tot de ei, având ca obiectiv crearea unei noi ordini mondiale şi că ceea ce s-a făcut în Rusia va trebui extins la nivel mondial.
“Cronica Evreiasca” spune ca idealurile bolsevice sunt in consonanta cu cele mai inalte idealuri ale iudaismului si de aceea sunt asa de multi evrei bolsevici.
Rabbi S. Wise afirma ca unii ii spun marxism, eu ii spun iudaism.
În Basarabia un număr foarte mare de evrei erau adepţii mişcării comuniste, “fiind membri ai diferitelor uniuni revoluţionare, comitete muncitoreşti şi ale sindicatelor”. În februarie 1920, toate organizaţiile evreieşti în frunte cu cele mai importante, “Poalei Sion”, “Bund”, “Tarbut”, “Societate a culturală”, la care s-au adăugat şi celelalte, au hotărât să se unească “şi au constituit conferbundul” pe care l-au afiliat la Partidul Comunist din Basarabia. Organizaţiile comuniste, în rândul cărora un număr extrem de însemnat al membrilor aparţineau populaţiei minoritare, “întreprindeau acţiuni îndreptate împotriva guvernării române din ţinut”.
http://www.cnaa.acad.md/thesis/4022/ Activitatea social politică a minorităţilor naţionale din Basarabia, Rodica Svetlicinâi, p.59
“La Stampa” din 1 iulie 1940, sub titlul “Ororile şi devastările comise de evrei în Basarabia şi Bucovina” relata “manifestările de mulţumire la adresa ocupantului rus” şi informa că la Cernăuţi se formase “un guvern provizoriu compus din evrei şi comunişti”, situaţii similare petrecându-se la Reni, Ismail şi alte localităţi.
“Din istoria Politiei Romane” – Florin Sinca:
http://209.85.135.104/search?q=cache:kvx1SnUEvjwJ:www.c-cultural.ro/biblioteca%2520virtuala/proza/florin%2520sinca/cap%25205.doc+din+istoria+politiei+romane+capitolul+V&hl=ro&ct=clnk&cd=2&gl=ro
Cifra de 400.000 de evrei atribuita holocaustului din Romania este contestata de unii istorici care spun ca aici a fost trecuta si cifra de evrei omorati de regimul hortyst in Transilvania si de faptul ca in perioada 1940-1941 in urma schimbarii dese de granita au fost masive migratii de populatie si nimeni nu poate sa stabileasca exact situatia lor in acel moment.
Intrebare:
Cate sute de miliarde de dolari trebuie sa platim despagubiri evreilor, ptr ca ei atunci cand vorbesc de niste morti sau de niste distrugeri pun si o suma evaluata de ei la final.
Pregatiti-va sa platiti!
titlul trebuia sa fie “Miscarea Legionara – cateva coordonate (punctul de vedere al evreilor)”
Clarificari privind Garda de Fier:
Miscarea Legionara este cunoscuta sub mai multe denumiri deoarece a fost desfiintata de 5 ori, de-a lungul timpului.
Garda de Fier a luat nastere in 1920 sub forma unei organizatii studentesti infiintata de catre Corneliu Zelea Codreanu ca urmare a cresterii puterii comunismului instaurat in Rusia inca din 1917. Nu intamplator a aparut la Iasi, deoarece Moldova era cea vizata sa fie inghitita de sovietici, ceea ce s-a si intamplat cu estul Moldovei:Basarabia si Bucovina de Nord.
Garda de Fier activa inainte sa fi aparut Miscarea Fascista a lui Musolini si in momentul cand inca Hitler nici nu era cunoscut.
Daca fascismul italian si national-socialismul german erau doua miscari atee, Garda de Fier avea ca fundament principiile crestine.
Acuzatiile de rasim aduse Garzii de Fier sunt nefondate. La Congresul Partidului National Socialist German, liderii legionari au condamnat, in mod public de la tribuna congresului, orice actiune cu caracter rasist.
Acuzatiile aduse evreilor au fost de natura politica si li s-a reprosat faptul ca sunt promotorii comunismului ceea ce s-a dovedit adevarat. Ei au adus comunismul in Romania:
Ana Pauker (Robinsohn), Burach Teskovich (Georgescu), Ioska Broitman(Joseph Kisinevski), Saul Brukner (Brucan), Walter Neulander (Roman), Mehr Kohn (Miron Constantinescu), Goldenberg (Barladeanu), Ariel Leibovich (Aurel Baranga) , Abraham Gutman (Avram Bunaciu), Alter Braurer (Alexandru Graur) , Aaron Gershwin (Gheorghe Apostol)
http://www.litterae.net/Seitan.htm
Reputatul istoric si membru marcant al PNL, Neagu Djuvara in cartea sa “O istorie a romanilor povestita celor tineri” la p.209 spune ca iscarea Legionara nu este o creatie a fascismului.
SECRETUL SABIEI DE FOC.
Sau cum e cu putinÅ£Ä Fenomenul Legionar
ISBN (10) 973-731-442-5; ISBN (13) 978-973-731-442-0
Motto:
Ceea ce-i neadevÄrat nu devine adevÄrat prin împrejurarea cÄ-i naÅ£ional; ceea ce-i injust nu devine just prin aceea cÄ-i naÅ£ional.
NaÅ£ionalitatea în margenile adevÄrului.
Mihai Eminescu, Manuscrisul Din ÅedinÅ£ele SocietÄÅ£ii România JunÄ. NaÅ£ionaliÅtii Åi CosmopoliÅ£ii, în Mihai Eminescu, Opere, vol. IX, EdiÅ£ie criticÄ Ã®ntemeiatÄ de Perpessicius, Editura Academiei Române, BucureÅti, 1980, pag. 457
âNu fiÅ£i luptÄtori fÄrÄ sÄ vÄ fi adaptat Åi perfecÅ£ionat o tehnicÄ a contactului cu Dumnezeu. O contactare a infinitului, cu ajutorul inimii smerite.(;)
ÃnvÄÅ£aÅ£i ritmul larg al respiraÅ£iei plantelor Åi stelelor. Nu rÄmâneÅ£i în respiraÅ£ia grÄbitÄ a fricii sau urii. LuaÅ£i-vÄ zalele rÄbdÄrii Åi pÄcii interioare. RugaÅ£i-vÄ Ã®nainte de a porunci sau de a da sfaturi altora. Nu intraÅ£i în destinul colectiv fÄrÄ sÄ vÄ fi gÄsit pe voi, fÄrÄ sÄ ÅtiÅ£i cum sÄ Å£ineÅ£i luminile din lÄuntru aprinseâ.*
*Vasile PosteucÄ, Destinul imperial al românilor. Dumnezeu, Neamul, Omul, Editura Criterion Publishing, Norcross, GA, U.S.A., f.a., pag. 62
Dragul meu cetitor
DragÄ semene,
Gândurile pe care le citeÅti acum sunt mai degrabÄ o mÄrturisire decât o prefaÅ£Ä propriu-zisÄ (al cÄrei echivalent îl reprezentau la prima lor ediÅ£ie). Sau decât un tratat elementar (pe care îl preînchipuie, poate, acum).
DeÅi se referÄ la o monografie legionarÄ, sunt scrise de un nelegionar. De cÄtre un român care nu se considerÄ nici favorabil legionarilor, nici împotriva lor. Åi care nici mÄcar nu este de profesie istoric. Ci doar un semen al tÄu pe care, unul dintre editorii autoangajaÅ£i într-un demers monografic despre Ion MoÅ£a Åi Vasile Marin, l-a invitat sÄ-Å£i împÄrtÄÅeascÄ, pe-atât cât permite spaÅ£iul unei introduceri, din sentimentele Åi gândurile pe care i le-a prilejuit întâlnirea cu scrisul militant al acestor doi comandanÅ£i legionari. Aceasta din unicul considerent cÄ, anterior, alcÄtuisem Åi publicasem testamentele politice a Åase dintre Martirii Neamului, între care treimea de conducere a Legiunii â Codreanu, MoÅ£a Åi Marin â (alÄturi de Eminescu, Antonescu Åi Iorga1), cu înseÅi cuvintele fiecÄruia dintre ei, prin asamblare logicÄ de IDEI CITATE.
1 Cu care, cu tustrei, aceasta se aflÄ Ã®n deplinÄ unitate ideaticÄ.
Sunt conÅtient cÄ, acceptând invitaÅ£ia, îmi asum o responsabilitate imensÄ. Din cel puÅ£in urmÄtoarele Åapte motive:
1) âFenomenul legionar a fost Åi este cel mai intens supus denaturÄriiâ2.
2 Gheorghe Buzatu, Despre legionari Åi legionarism, prefaÅ£Ä la monografia Corneliu Zelea Codreanu Åi epoca sa, Editura Criterion Publishing, Norcross, GA, U.S.A., 2001, pag. 7
2) âMiÅcarea LegionarÄ nu a avut niciodatÄ Åansa unui proces fair play, cu dreptul de a-Åi prezenta punctul de vedere Åi a se apÄraâ3.
3 Ion Varlam, PseudoRomânia. Conspirarea deconspirÄrii, Editura VOG, BucureÅti, 2004, pag. 332
3) Aproape âtoate opiniile câte s-au exprimat pânÄ astÄzi despre MiÅcarea LegionarÄ, cu excepÅ£ia acelora ale legionarilor înÅiÅi, au la bazÄ Ã®n exclusivitate informaÅ£ii dintr-o singurÄ sursÄ, cea a adversarilor ei, fie cÄ aceÅtia sunt democraÅ£ii de dinaintea ultimului RÄzboi mondial, fie cÄ ei sunt de-a dreptul comuniÅti, situaÅ£i â deci â într-o posturÄ politicÄ diametral adversÄâ4.
4 Ion Papuc, Cu faÅ£a spre trecut. Portrete Åi ideologii, Editura Vergiliu, BucureÅti, 2005, pag. 367
4) âÃntre feluritele regimuri Åi guvernÄri care s-au succedat în România în ultimii 60 de ani5 (iau în calcul Åi(;) ani[i] postrevoluÅ£ionari(;)) existÄ un element de continuitate, un punct comun în comportamentul lor politic: antilegionarismul6â7.
5 Pentru pertinenta actualizare a numÄrului de ani, accentuez cÄ textul este publicat în 2001.
6 âLegionarii au fost loviÅ£i din toate direcÅ£iile. Au fÄcut ani grei de puÅcÄrie dupÄ 23 august 1944, dar Åi înainte de venirea la putere a comuniÅtilor!â (Ion Coja, Legionarii noÅtri, Editura UMC, BucureÅti, 2001, pag. 9) âÃnainte de 1944, regimul de detenÅ£ie a fost evident mai dur pentru legionari decât pentru comuniÅti! Åi tot aÅa mai departe, dupÄ 1944, regimul de detenÅ£ie a fost mai dur pentru legionari decât pentru ceilalÅ£i! Culmea, o serie de legionari deÅ£inuÅ£i politici înainte de 1944, condamnaÅ£i politic de(;) burghezo-moÅierimea noastrÄ, au rÄmas în temniÅ£Ä Åi dupÄ Â«Eliberarea din august 1944». Unii dintre aceÅtia au fost eliberaÅ£i abia în 1964!â (ibidem, pag. 9) ⦠âNu Åtiu ce alte trÄsÄturi comune vor fi având Armand CÄlinescu Åi Petre Roman, dar una este sigurÄ: antilegionarismul, care pe primul l-a împins la crimÄ, pe celÄlalt la minciunÄ. (Printre altele, minciuna cu legionarii implicaÅ£i în evenimentele de la Târgu MureÅ, în martie 1990!)â, ibidem
7 ibidem
5) âNe-a fost impusÄ cu consecvenÅ£Ä o adevÄratÄ dogmÄ ideologicÄ, fundamentatÄ pe mitul propagandistic al «sÄlbÄticiei» legionare(;)… Legionarismul a devenit astfel imaginea publicÄ a tuturor relelor de ieri Åi de aziâ8. âAtât de mult au fost repetate aceste lucruri, atâta cernealÄ s-a vÄrsat Åi atâta patimÄ a fost investitÄ Ã®n aceastÄ denigrare concertatÄ, încât pentru anumite minÅ£i comode problema nici nu mai meritÄ discutatÄ9â10.
8 RÄzvan Codrescu, Ãn cÄutarea Legiunii pierdute, Editura Vremea, BucureÅti, 2001, pag. 9, 10
9âCând se rosteÅte numele(;) MiÅcÄrii Legionare, multora li se pare cÄ Åtiu totul dinainteâ¦â, ibidem, pag. 10
10 ibidem
6) âIstoria constÄ din a pune întrebÄri trecutului, astfel ca rÄspunsurile sÄ fie învÄÅ£Äminte cÄlÄuzind prezentul Åi(;) pregÄti[nd] viitorulâ11.
11 Åerban Milcoveanu, Tactica Åi strategia în întrebÄri cu sau fÄrÄ rÄspuns, tipografia TCM Print, BucureÅti, 2001, pag. 61
7) âNaÅ£iunile sunt independente Åi suverane în mÄsura în care au Åi practicÄ gândirea criticÄ concluzivÄâ12.
12 ibidem, pag. 15
AÅadar, consider, împreunÄ cu RÄzvan Codrescu, cÄ ânici un cuget drept Åi nici o inimÄ curatÄ nu poate ocoli anumite întrebÄri demistificatoareâ13. Cu-atât mai mult cu cât, în marasmul de astÄzi, care se agraveazÄ zi dupÄ zi, Neamului nostru îi lipsesc, âîntr-o proporÅ£ie îngrijorÄtoare, orizontul spiritual, cultural Åi politic necesar marilor primeniri istoriceâ14. Cu-atât mai mult cu cât, deÅi âistoria româneascÄ mai veche nu fusese lipsitÄ de mari conÅtiinÅ£e misionare, în frunte cu Eminescu15, (;)niciodatÄ duhul misionar nu mai pÄtrunsese atât de adânc în gândul, simÅ£irea Åi fapta unei întregi generaÅ£ii. CÄci «miracolul interbelic» românesc â în mÄsura în care a existat unul â stÄ mai cu seamÄ Ã®n acest flux creator, pornit dinspre elite Åi rÄspândit pânÄ-n rândurile largi ale poporului. N-au existat în aceastÄ generaÅ£ie numai mari personalitÄÅ£i creatoare, aglomerate ca-n nici o altÄ epocÄ Ã®n istoria românilor, ci Åi un larg front «popular» de luptÄ Åi creaÅ£ie naÅ£ionalÄ, catalizat îndeosebi de tinerimea legionarÄâ16. Iar istoriografia din România, âîncÄ tributarÄ(;) cenzurii ideologice, n-a ajuns pânÄ acum, din nefericire, sÄ analizeze Åi sÄ evalueze fÄrÄ prejudecÄÅ£i complexul fenomen legionar, unic nu doar pe plan românesc, ci, în anumite privinÅ£e, chiar pe plan european17â18.
13 RÄzvan Codrescu, Ãn cÄutarea Legiunii pierdute, pag. 107
14 ibidem, pag. 163
15âpÄrintele ideologiei naÅ£ionale moderne în evoluÅ£ia noastrÄâ (Octavian Goga, Mustul care fierbe, Editura Scripta, BucureÅti, 1992, pag. 53) Åi âcel mai echilibrat creier politic al României în creÅtereâ., ibidem
16 RÄzvan Codrescu, Ãn cÄutarea Legiunii pierdute, pag. 107
17 âConcluzie la care au ajuns mai mulÅ£i analiÅti strÄini, printre care Åi(;) Armin Heinen, autorul celei mai ample monografii dedicate pânÄ astÄzi fenomenului legionar: Die Legion «Erzangel Michael» in Rumänien. Soziale Bewegung und politische Organisation. Ein Beitrag zum Problem des internationalen Faschismus, Südosteuropäische Arbaiten, München, 1986 (558 pp.)â, ibidem, pag. 107
18 ibidem
ÃnsÄ, voiesc sÄ fim bine înÅ£eleÅi, încÄ de la început: fireasca Åi, mai mult poate decât oricând, necesara punere a întrebÄrilor demistificatoare nu trebuie nicidecum sÄ Ã®nsemne cÄderea în extrema cealaltÄ, în hiperbolizarea legionarismului, în negarea pânÄ Åi a putinÅ£ei de-a avea Åi el, ca orice este omenesc, imperfecÅ£iuni. AÅadar, un demers investigativ întreprins cu onestitate Åi cuviincioÅie, fÄrÄ nici cel mai mic resentiment sau idee preconceputÄ. Åi tot esenÅ£ial, aplecarea asupra oricÄrei opinii sau surse întâlnite, indiferent de gradul de concordanÅ£Ä al acesteia cu versiunea «politic corectÄ» asupra fenomenului Åi a tot ce este conex lui; ba chiar cu cea legionarÄ, când existÄ.
IntuiÅ£i desigur cÄ, strÄduindu-mÄ sÄ privesc lucrurile în aceastÄ manierÄ, optez, în mod necesar, pentru o onorare NEconvenÅ£ionalÄ a invitaÅ£iei cÄreia-i dau curs. AdicÄ o voi folosi doar ca pretext pentru a «zburda» pe arii cu mult mai largi, Åi a te invita la corelaÅ£ii de ordin îndepÄrtat între elemente aparent fÄrÄ nici o legÄturÄ cu subiectul. Ãntre altele, schiÅ£ez chiar o ipotezÄ, dupÄ cât cunosc, cu totul ineditÄ asupra celei de a doua conflagraÅ£ii mondiale.
Toate acestea preferând sÄ aduc în discuÅ£ie, cu precÄdere, aspecte abordate puÅ£in ori chiar deloc în cercetÄrile care Dumnezeu m-a privilegiat sÄ-mi ajungÄ sub ochi. Indiferent dacÄ sunt au ba comode Legiunii Åi/sau oricui altcuiva.
Ãn foarte puÅ£ine cuvinte spus, dupÄ contactul ce l-am avut cu scrisul naÅ£ionalist românesc, cu cele Åase personalitÄÅ£i cÄrora, puÅ£in mai devreme, aminteam cÄ le-am redactat, cu înseÅi cuvintele lor, testamentele politice, dar nicidecum numai cu ele: consider cÄ mesajul ideatic legionar, conÅ£inut esenÅ£ialmente în scrisul lui Codreanu, MoÅ£a Åi Marin, este sinteza celor patru Sfinte Evanghelii, trÄitÄ Åi mÄrturisitÄ Ã®ntru mucenicie, cel puÅ£in de cÄtre ei trei â gânditori Åi militanÅ£i ai ortodoxiei creÅtine, implicit ai românismului autentic.
Motiv pentru care îmi este peste putinÅ£Ä sÄ dau crezare celor ce cautÄ sÄ acrediteze teze precum aceea a susÅ£inerii de cÄtre Hitler a MiÅcÄrii Legionare; a fascismului GÄrzii de Fier, ori a (sic!) subordonÄrii sale faÅ£Ä de Moscova.
Mai mult, nu exclud absolut deloc, cel puÅ£in ca ipotezÄ de lucru, posibilitatea ca însuÅi RÄzboiul al II-lea mondial sÄ nu fi fost decât o imensÄ, perversÄ Åi sângeroasÄ cacialma, etapÄ strategicÄ a obÅ£inerii mult-trâmbiÅ£atei globalizÄri, adicÄ a statului unic planetar.
Ãmi stÄruie în minte cuvintele încredinÅ£ate hârtiei în 1945, pe-ascuns, de Constantin RÄdulescu Motru, în jurnalul sÄu secret: âVictoria pe care o urmÄresc aliaÅ£ii este în contra naÅ£ionalismului, iar nu contra industrialismului, sau chiar a militarismului german. De-aceea Roosevelt, în discursul pe care avea sÄ-l pronunÅ£e, dacÄ nu murea, vorbeÅte de bunele relaÅ£ii între naÅ£iuni, Åi(;) acelaÅi limbaj îl Å£ine Åi urmaÅul sÄu Truman, înaintea Congresului Statelor Unite. AceeaÅi cauzÄ explicÄ Åi apropierea dintre Statele Unite ale Americii Åi Republicile sovietice(;): ura pe care o au amundouÄ Ã®n contra ideologiei naÅ£ionalisteâ19. Åi, nu întâmplÄtor âtoÅ£i miniÅtrii noÅtri se întrec, care mai de care, sÄ facÄ abstracÅ£ie de diferenÅ£ele de etnicitate în numirile de funcÅ£iuni Åi în mÄsurile de legislaÅ£ie administrativÄ Åi ÅcolarÄ. Ãn Moldova sunt preferaÅ£i evreii, iar în Transilvania ungurii. La noi adevÄratul înÅ£eles al cuvântului fascist, nu este altul decât naÅ£ionalistâ20.
19 Constantin RÄdulescu Motru, Revizuiri Åi adÄugiri, vol.III, Editura Floarea Darurilor, BucureÅti, 1999, pag. 169, 170
20 ibidem, pag. 170
ÃnsÄ, nota bene, doar naÅ£ionalist român, cÄci, îÅi continuÄ acelaÅi Constantin RÄdulescu Motru confesiunea, âpentru anii, câţi îmi vor fi daÅ£i sÄ mai trÄiesc, cititul nepotolit pe care-l practicam mai înainte ar fi chiar pentru mine un izvor de veÅnicÄ neliniÅte Åi mâhnire. (;)Se vor publica în România numai scrieri politice de patimÄ adâncÄ, dar de gândire superficialÄ. Ãn ziaristicÄ vor domina intelectualii evrei, cari au talentul sÄ scrie despre orice, Åi în fond despre nimic serios. Se va continua propaganda de astÄzi în contra rasismului Åi a tiraniei hitleriste, simple pretexte pentru evrei de a ascunde sub ele, pentru ochii românilor, adevÄratele lor interese. Intelectualii români(;), de frica cenzurii, cÄci cenzura va dura Åi dupÄ Ã®ncheierea pÄcii, (;)se vor mÄrgini la banalitate. PublicaÅ£iile cu conÅ£inut filosofic, cu deosebire, se vor reduce la repetarea cliÅeelor preferate de partidul de la guvernâ21.
21 ibidem, pag. 37
Dar cum s-ar putea ca douÄ sisteme politice Åi economice atât de trâmbiÅ£at contradictorii între ele â capitalismul Åi comunismul â, respectiv cele douÄ omnipotente «superputeri» mondiale, chiar Åi numai sÄ sugereze cuiva tabloul a douÄ braÅ£e, aparent independente Åi opuse, ale unuia Åi aceluiaÅi creier arhipotent dar greu vizibil?
M-a frÄmântat aceastÄ Ã®ntrebare. Am forat. Åi astfel, în spiritul fidelitÄÅ£ii faÅ£Ä de obiectivitatea ÅtiinÅ£ificÄ, aÅa precum am precizat Åi cu alt prilej22, nu pot face abstracÅ£ie nici de faptul cÄ Ã®n consistentul dicÅ£ionar de personalitÄÅ£i evreieÅti, scris numai de autori evrei, tradus în româneÅte de un colectiv condus de o evreicÄ Åi publicat în anul 2001 la editura Hasefer â oficial evreiascÄ, Karl Marx este prezentat ca «descendent (atât dupÄ mamÄ cât Åi dupÄ tatÄ) al unei lungi genealogii de rabini», iar o seamÄ dintre conducÄtorii la vârf ai loviturii de stat bolÅevice Åi, totodatÄ ai regimului comunist sovietic sunt Åi ei prezenÅ£i.
22 Ãn interviul pe care doamna doctor Irina Airinei, redactor la Radio România Cultural, mi l-a luat în ziua de 9 august 2005, privitor la lucrarea Testamentul politic al lui Mihai Eminescu. Interviu publicat sub formÄ de broÅurÄ, în acelaÅi an, la editura bucureÅteanÄ Cartea UniversitarÄ.
De asemenea, în acelaÅi spirit de onestitate ÅtiinÅ£ificÄ, nu pot nesocoti nici elemente precum:
– prezenÅ£a în acelaÅi dicÅ£ionar de personalitÄÅ£i iudaice, a unei ample rubrici biografice dedicate bancherilor Rotschild;
– sau includerea în prestigioasa lucrare IluÅtri francmasoni (apÄrutÄ Ã®n 1999 la Editura Nemira), atât a lui Hitler cât Åi a lui Mussolini, în contextul în care analiza comparativÄ a celor douÄ culegeri biografice, reliefeazÄ prezenÅ£a, deloc rarÄ, în lume, la nivelul conducerii francmasonice superioare a unor proeminente personalitÄÅ£i evreieÅti.
Prin urmare, la aflarea unor astfel de Åtiri, este oare nejustificat din parte-mi nu sÄ contest, ci sÄ manifest doar o circumspecÅ£ie metodicÄ, descartianÄ dacÄ vrei, asupra veridicitÄÅ£ii felului în care, manualele contemporane de istorie Åi majoritatea mass-mediei oficiale comenteazÄ, de exemplu, realitÄÅ£i de rÄscruce ale istoriei universale, cum sunt al doilea Razboi mondial, capitalismul Åi comunismul?
Sigur, cetitorul meu drag, parcÄ te-aud deja cum, perfect legitim, mÄ vei întreba acum cu stupoare:
«â Bine, dar asta, domnule CriÅan, înseamnÄ cÄ dumneavoastrÄ luaÅ£i în calcul inclusiv ipoteza extraordinarÄ cÄ Hitler, adicÄ persoana care a ordonat Åi condus un genocid asupra evreilor, era, de fapt, agent iudaic? Ori asta-i culmea absurditÄÅ£ii!… AfarÄ doar dacÄ susÅ£ineÅ£i cÄ de Holocaust este vinovat cu totul altcineva, sau chiar negaÅ£i existenÅ£a Holocaustului.»
Iar întrebarea ta e mult prea gravÄ Åi mult prea esenÅ£ialÄ spre-a mÄ preface, chiar în condiÅ£iile actualei legislaÅ£ii penale, cÄ n-am auzit-o.
AÅadar îţi rÄspund. Åi, fÄrÄ a nega nici existenÅ£a genocidului în masÄ asupra evreilor, nici rolul deÅ£inut de Hitler în desfÄÅurarea lui, îţi redau întocmai, Åi sub beneficiu de inventar, o suitÄ de paragrafe pe care le gÄseÅti în lucrarea: Protocoalele Kogaionului. Teze Åi ipoteze consemnate Åi autentificate de Ion Coja pentru a se înÅ£elege Åi evalua corect Contenciosul Româno-Evreiesc, inclusiv â aÅa numindu-l unii â «Holocaustul din România».
IatÄ-le:
âÃn mediile interesate Åi cât de cât informate asupra celor petrecute în anii aceia, circulÄ teorii Åi teze care leagÄ chiar derularea Holocaustului de o complicitate evreiascÄ, a unor evrei, a unor lideri evrei, a unor interese evreieÅti. Este exclus ca liderii evrei de azi sÄ nu cunoascÄ aceste teze, care incrimineazÄ Ã®n modul cel mai sever cu putinÅ£Ä. Opinia publicÄ aÅteaptÄ o dezminÅ£ire categoricÄ Åi bine argumentatÄ din partea evreimii, a celor în drept, dar Åi datori s-o facÄ, prin care sÄ se punÄ capÄt acelor speculaÅ£ii care dau Holocaustului o dimensiune Åi mai odioasÄ decât cea realÄ. Probabil realÄ!…
Avem în vedere pe cei care leagÄ desfÄÅurarea Holocaustului de teoriile rasiste la care au aderat mulÅ£i lideri de conÅtiinÅ£Ä evei, chiar înainte de instalarea la putere a nazismului, teorii potrivit cÄrora omul trebuie sÄ intervinÄ pentru îndepÄrtarea din viaÅ£Ä sau de la procreaÅ£ie a exemplarelor umane tarate, biologic nereuÅite. Nici un popor nu duce lipsÄ de asemenea «rebuturi» umane. ViaÅ£a de ghetou a dus Åi la apariÅ£ia unui mare numÄr de evrei degeneraÅ£i, a unor «evrei de calitate inferioarÄ». IpotezÄ prezentatÄ de B.B.C., cu ani în urmÄ Åi aparÅ£inând unui istoric englez, potrivit cÄruia lagÄrele naziste de concentrare Åi exterminare i-au «selectat» îndeosebi pe evreii care nu corespundeau unor parametri antropometrici anumiÅ£i. Semnul de recunoaÅtere a acestor evrei de calitate inferioarÄ se pare cÄ a fost în primul rând sÄrÄcia, neputinÅ£a de a accede la un standard de viaÅ£Ä cât de cât civilizat. Oricum, este bine cunoscut faptul cÄ atunci când Hitler le-a cerut evreilor sÄ pÄrÄseascÄ Germania, nu toÅ£i evreii au putut Åi au avut unde sÄ plece. Se pare cÄ liderii comunitÄÅ£ii evreieÅti au fost cei care au decis, prin liste înaintate oficialitÄÅ£ilor germane, care evrei urmau sÄ plece din Germania, salvându-se astfel, Åi care evrei rÄmâneau în Germania, pentru a umple lagÄrele de exterminare! Ceva similar s-a petrecut Åi în Basarabia. Cu puÅ£in înainte de declanÅarea rÄzboiului au pÄrÄsit Basarabia zeci de familii de evrei bogaÅ£i, informaÅ£i asupra faptului cÄ urmeazÄ a se petrece în Basarabia evenimente grave, scÄpate de sub controlul legilor. La fel cum, în aceiaÅi ani, plecarea în Palestina salvatoare nu era accesibilÄ tuturor evreilor din România, ci se fÄcea dupÄ anumite criterii, inclusiv criterii biologice: tinereÅ£e, înzestrare fizicÄ Åi intelectualÄ, stare de sÄnÄtate perfectÄ etc.(;)
Surse orale evreieÅti acrediteazÄ ideea cÄ printre evrei este destul de bine cunoscutÄ aceastÄ cutremurÄtoare dimensiune a Holocaustului! Numai cÄ interdicÅ£ia de a comenta în public aceastÄ stupefiantÄ eventualitate este absolutÄ pentru evrei.
Cât priveÅte teza (ipoteza) istoricului englez, acesta Åi-a prezentat-o sub forma unei piese de teatru care, a doua zi dupÄ premierÄ, a fost interzisÄ de cenzura britanicÄ, gest care nu se mai petrecuse de câteva secole în Anglia. Ãn motivaÅ£ia intervenÅ£iei, organele de cenzurÄ au afirmat cÄ nu pun în discuÅ£ie interpretarea datÄ Holocaustului, asupra cÄreia numai specialiÅtii se pot pronunÅ£a, ci iau în consideraÅ£ie sensibilitatea celor care au suferit în Holocaust Åi pe care îi va rÄni prea dureros teza autorului. Din pÄcate nici pânÄ azi specialiÅtii, în primul rând specialiÅtii evrei în istoria Holocaustului, nu au dat rÄspuns cumplitelor acuzaÅ£ii formulate de autorul englez, al cÄrui text Åi ale cÄrui argumente, au rÄmas necunoscute, au fost scoase din circuitul public al informaÅ£iilorâ23.
23 Ion Coja, Protocoalele Kogaionului. Teze Åi ipoteze consemnate Åi autentificate de Ion Coja pentru a se înÅ£elege Åi evalua corect Contenciosul Româno-Evreiesc, inclusiv â aÅa numindu-l unii â «Holocaustul din România», Uniunea Vatra RomâneascÄ, Editura Å¢ara NoastrÄ, BucureÅti, 2004, pag. 13-15
Iar, ca replicÄ, tu îmi vei spune, cÄ, din respectivul citat nu reiese nicidecum cÄ Hitler le-ar fi fost evreilor subordonat, ci doar cÄ liderii acestora, chiar dacÄ or fi operat acea cutremurÄtoare selecÅ£ie, nu e exclus s-o fi fÄcut împotriva voinÅ£ei lor ea fiind, în condiÅ£iile descrise, singura posibilitate de a-Åi salva mÄcar o parte din conaÅ£ionali.
Åi-ar fi neonest sÄ-Å£i tÄinuiesc cÄ Åi eu mi-am spus la fel. Din fericire însÄ am gÄsit un început de speranÅ£Ä cÄ pot ieÅi din impas â urmÄtoarea lÄmurire editorialÄ, aflatÄ la pagina 204, în monografia Horia Nestorescu BÄlceÅti, Ordinul Masonic Român: âNu am publicat, deÅi am avut la dispoziÅ£ie, listele membrilor lojilor pur evreieÅti, aflate în subordinea Ordinului Bânei Bârith (Fiii AlianÅ£ei24), Districtul IX România, de altÄ facturÄ Åi structurÄ decât cele din obedienÅ£a Ordinului Masonic Românâ25.
24 AlianÅ£Ä pe care Alexandru Åafran, o explicÄ astfel:
âDumnezeu i se reveleazÄ lui Abraham, în mod individual, în Å¢ara SfântÄ Åi îi porunceÅte printr-o miÅ£va, care va primi mai târziu pe Sinai confirmarea sa toraicÄ de a aplica «pecetea» naturalÄ, de a înscrie «semnul» fizic al alianÅ£ei Sale cu el Åi cu posteritatea sa, în carnea sa. Dumnezeu a prescris circumcizia lui Abraham Åi a descendenÅ£ilor sÄi, pentru a stabili pentru întotdeauna nu doar legÄtura dintre El, patriarhul evreu, Åi rasa sa, viitorul Israel, ci Åi, în acelaÅi timp, legÄtura dintre El Åi pÄmântul «peregrinÄrilor» lui Abraham, viitorul EreÅ£-Israelâ., Alexandru Åafran, Poporul lui Israel Åi Å¢ara lui Israel. Israel, «inima naÅ£iunilor»; EreÅ£-Israel, sufletul universului, Curs Å£inut la UniversitÄÅ£ile din Geneva, Amsterdam Åi Jyvaskyla (Finlanda), la Trinity College din Cambridge Åi la Sorbona. Expunere prezentatÄ la Paris, la ConferinÅ£a rabinicÄ europeanÄ. Ãn volumul: Alexandru Åafran, Israel Åi rÄdÄcinile sale, Editura Hasefer, BucureÅti, 2002, pag. 58, 59
âEreÅ£-Israel, Å¢ara lui Israelâ.(ibidem, pag. 26) âChiar înainte de a alege Israelul, Åi alegând EreÅ£-Israel, Dumnezeu proclamÄ cÄ Ã®ntregul pÄmânt Åi cu tot ce cuprinde acesta sunt ale luiâ. (ibidem) âIsrael este omul Åi poporul prin excelenÅ£Ä. Israel «este numit om», cÄci el este principiul vital al omului; Israel este numit popor, cÄci el este «inima naÅ£iunilor», potrivit specificÄrii Zoharului Åi a lui Rabi Iehuda Halevi (sec. XII)â., ibidem, pag. 27
âDumnezeu, pedepsind Israelul, nu îi retrage niciodatÄ dreptul asupra Å£Ärii pe care El i-a dat-o pe veci(;). De altfel, Israel nu poate renunÅ£a la EreÅ£-Israel, cÄci nu renunÅ£i la un angajament uman Åi la o promisiune divinÄ, nu se separÄ de o moÅtenire umanÄ Åi de un dar divinâ., ibidem, pag. 31, 32
âIsrael rÄmâne pentru totdeauna proprietarul uman al Å¢Ärii care aparÅ£ine lui Dumnezeu, Åi pe care El a oferit-o poporului SÄuâ. (ibidem, pag. 32) âEreÅ£-Israel trÄieÅte în inima lui Israel, cÄci EreÅ£-Israel este «soÅ£ia sa din tinereÅ£e». EreÅ£-Israel nu l-a schimbat pe Israel pentru un alt popor; Israel nu a schimbat EreÅ£-Israel pentru o altÄ Å£arÄ. Israel Åi EreÅ£-Israel rÄmân deci indisolubil uniÅ£i unul cu celÄlalt, cÄci ei rÄmân, ambii, uniÅ£i cu Dumnezeu. Ori Dumnezeu nu a schimbat poporul SÄu cu un altulâ., ibidem, pag. 33
âIsrael trebuie sÄ se identifice cu miÅ£vot, cu poruncile divine cuprinse în Toraâ., ibidem, pag. 25
âTora constituie instrumentul spiritual al lui Dumnezeu pentru CreaÅ£ia lumii, iar miÅ£vot constituie instrumentul practic al omului pentru perfecÅ£ionarea lumiiâ., ibidem
âÃntreaga Tora, scrisÄ Åi oralÄâ.,ibidem, pag. 49
âTora scrisÄ ne încredinÅ£eazÄ secretele limbii sale originare, ebraica, ca Åi ale poporului ebreuâ., ibidem
âTora oralÄ(;) reflectÄ structurile mentale proprii lui Israel Åi obÅ£ine aplicarea sa completÄ Ã®n EreÅ£-Israelâ., ibidem
âDumnezeu oferÄ Tora oricui, cu condiÅ£ia ca ea sÄ fie acceptatÄ Ã®n totalitate, în unitatea ei material-spiritualÄ. Dar numai Israel a acceptat-o cu aceastÄ condiÅ£ie; el s-a angajat sÄ o aplice pretutindeni Åi sÄ o realizeze în EreÅ£-Israelâ., ibidem, pag. 52
âPromulgarea Torei lui Dumnezeu pe Sinai declanÅeazÄ Ã®ntr-adevÄr sin a, ura naÅ£iunilor lumii împotriva poporului lui Dumnezeu. Popoarele pÄmântului nu-i iartÄ lui Israel faptul de a fi acceptat ceea ce ele au considerat inacceptabilâ. (ibidem, pag. 52, 53) âPopoarele pÄmântului atacÄ deci Poporul lui Dumnezeu, Poporul Torei, a cÄrui privire pÄtrunzÄtoare supÄrÄ, a cÄrui voce persuasivÄ deranjeazÄ, a cÄrui prezenÅ£Ä iritÄ.
Popoarele pÄmântului, atacând Israelul vor, de fapt, sÄ-l atace pe Dumnezeu, a cÄrui Tora au refuzat-o, a cÄrui suveranitate au respins-o: «Ele urÄsc Israelul, deoarece îl urÄsc pe Dumnezeu». Popoarele pÄmântului «ridicându-se împotriva lui Israel, se ridicÄ Ã®mpotriva lui Dumnezeu». Dar ele nu-L pot sesiza, nu-L pot atinge decât prin Israelâ., ibidem, pag. 53
Nu comentez…
Ci, doar continui citarea:
âPrin alianÅ£a carnalÄ a circumciziei Åi alianÅ£a spiritualÄ a Torei, Dumnezeu stabileÅte legÄtura integralÄ, totalÄ, în acelaÅi timp materialÄ Åi spiritualÄ, dintre israelit, poporul lui Israel Åi Å£ara lui Israel.
AlianÅ£a circumciziei este o miÅ£va a Torei, «care echivaleazÄ cu toate celelalte miÅ£vot». IatÄ de ce, noteazÄ Gaonul din Vilna, miÅ£va circumciziei este denumitÄ pur Åi simplu brit, «alianţĻ, cÄci adÄugându-se celorlalte Åase sute douÄsprezece miÅ£vot (valoarea numericÄ a cuvântului brit este de 612) ea completeazÄ numÄrul 613, numÄrul total de miÅ£vot al Torei.
AlianÅ£a Torei este, de asemenea globalÄ, cÄci Tora conÅ£ine toate miÅ£vot; iar singurÄ miÅ£va «studierii Torei» echivaleazÄ cu toate celelalte miÅ£votâ., ibidem, pag. 59, 60
â«AlianÅ£a» care uneÅte pe Israel de Dumnezeul sÄu «este eternÄ», «nu va fi ruptÄ niciodatÄ», «nu e revocabilÄ»; este o «alianÅ£Ä de sare»: sarea nu se schimbÄâ., ibidem, pag. 65
âConfirmarea ataÅamentului SÄu indestructibil faÅ£Ä de Israel se aflÄ Ã®n faptul cÄ Israel trÄieÅte: el nu poate fi doborât în pofida suferinÅ£elor pe care le suportÄ. «Orice armÄ fÄuritÄ Ã®mpotriva lui va fi neputincioasÄ»â., ibidem, pag. 65
âÃntr-adevÄr, Israel trÄieÅte, nu se schimbÄ. Nu numai cÄ trÄieÅte, dar el nu se schimbÄ. El este mereu, în esenÅ£a sa, în structura sa fundamentalÄ acelaÅiâ.,ibidem, pag. 64
âUitarea de sine provocatÄ de uitarea de Dumnezeu, de Tora(;), antreneazÄ pÄcatul cel mai grav, acela comis prin neglijenÅ£Äâ.(ibidem, pag. 70) âCu toate acestea, zikaron, «memoria» evreului(;), rÄmâne bunÄ; în interioritatea sa ascunsÄ, ea rÄmâne aproape intactÄ. Ea nu slÄbeÅte niciodatÄ complet: ea nu slÄbeÅte decât la periferie. Zikaron nu îl trÄdeazÄ niciodatÄ pe evreu, fie el Åi neatent. CÄci, în fond, evreul nu-Åi uitÄ niciodatÄ Dumnezeul sÄu; el nu-Åi uitÄ de Tora sa; el nu uitÄ de Poporul sÄu, Israel; el nu-Åi uitÄ Å¢ara, EreÅ£-Israelâ., ibidem, pag. 71
âCât priveÅte dispariÅ£ia lui Israel din lume, aceasta este exclusÄ, chiar din cauza «privilegiului» «RÄspândirii» fizice a poporului evreu. PopulaÅ£ia evreiascÄ dintr-o regiune poate fi distrusÄ; evreii pot fi expulzaÅ£i dintr-o Å£arÄ, dar Israel nu ar putea fi «anihilat», fiindcÄ Dumnezeu nu poate fi biruitâ., ibidem, pag. 64
â«Elokei Israel», «Dumnezeul lui Israel», devenit Meleh «Regele lui Israel», Malhuto bacol maÅala, «Regalitatea Sa» se va impune tuturor, mai întâi din teamÄ â maÅala â pe care ea o va inspira, apoi ea va fi acceptatÄ de toÅ£i cu bucurie: Regele lui Israel, recunoscut «Rege al întregului pÄmânt» va domni atunci asupra tuturor â «Va Timloh al col maasseha» â din înaltul muntelui Sionuluiâ., ibidem, pag. 69
Mihai Eminescu â ânebunâ, âantisemitâ, âxenofobâ, âretrogradâ (Åi, totdeodatÄ, âmare precursor al legionarismului românescâ(Constantin Papanace, MIHAI EMINESCU un mare precursor al LEGIONARISMULUI românesc, EdiÅ£ia I-a, Editura Armatolii, Cetatea EternÄ, 1951, coperta I-a – âNimeni altul ca dânsul nu este mai aproape de sufletul legionarâ., ibidem, pag. 16)): âCosmopolitismul e o simulaÅ£iune Åi nimic alta, el n-a fost niciodatÄ un adevÄr. StrÄinii care au interese personale în Å¢ara RomâneascÄ de es., vor simula totdeauna cosmopolitismul, pentru cÄ, declarându-Åi adevÄratele lor simÅ£iri, ar putea sÄ pericliteze interesele lor individualeâ., Mihai Eminescu, Manuscrisul Din ÅedinÅ£ele SocietÄÅ£ii România JunÄ. NaÅ£ionaliÅtii Åi CosmopoliÅ£ii, în Mihai Eminescu, Opere, vol. IX, EdiÅ£ie criticÄ Ã®ntemeiatÄ de Perpessicius, Editura Academiei Române, BucureÅti, 1980, pag. 457
Ceea ce nu-i împiedicÄ prin nimic ca, din raÅ£iuni tactice, sÄ se autoprezinte «români»: âCine va face lista funcÅ£ionarilor mai cu seamÄ Ã®nalÅ£i, a pensionarilor, a deputaÅ£ilor, a arendaÅilor bunurilor publice Åi [a celor] private, c-un cuvânt a tot ce reprezintÄ circulaÅ£iunea Åi reglementarea vieÅ£ii generale a Å£Ärii, va observa cu înlesnire cÄ frânele stÄpânirii reale a[u] scÄpat din mâna elementului autohton Åi istoric Åi a[u] încÄput pe mâini strÄine. Dar acest din urmÄ element, aceastÄ formaÅ£iune(;) se pretinde românÄ? NeapÄrat se pretinde, cÄci altminterea n-ar avea pretext sÄ stÄpâneascÄâ., Mihai Eminescu, «Românul» a contractat nÄravul…, Timpul, 29 iulie 1881, în Mihai Eminescu, Opere, vol. XII, EdiÅ£ie criticÄ Ã®ntemeiatÄ de Perpessicius, Editura Academiei Române, BucureÅti, 1985, pag. 267
âPopor, naÅ£iune e complexul de clase sociale al unor oameni de aceeaÅi origine etnicÄ. Proprietarul mare, Å£Äranul, negustorul, breslaÅul sunt în acelaÅi mod popor; nimeni dintre aceÅtia nu e mai mult ori mai puÅ£in popor decât fiecare dintre eiâ., Mihai Eminescu, Un cenuÅar român…, Timpul, 8 aprilie 1879, în Mihai Eminescu, Opere, vol. X, EdiÅ£ie criticÄ Ã®ntemeiatÄ de Perpessicius, Editura Academiei Române, BucureÅti, 1989, pag. 215
25 Horia Nestorescu BÄlceÅti, Ordinul Masonic Român. Mai puÅ£inÄ legendÄ Åi mai mult adevÄr, cu un Cuvânt înainte de Mihail Sadoveanu, Casa de EditurÄ Åi PresÄ Åansa S.R.L., BucureÅti, 1993, pag. 204
Dar în ce consistÄ atât de specialul caracter al acestui ordin? âConducerea supremÄ a francmasoneriei universale o deÅ£ine Ordinul internaÅ£ional Bânai Bârith26 cu sediul la Chicago, împreunÄ cu formaÅ£iile secrete ascendente, Bânai Mosche, Bânai Israel, Bânai Zion, dominate ocult la rândul lor de acei misterioÅi ÃnÅ£elepÅ£i ai Sionuluiâ27, afirmÄ Florin Becescu.
26 Unii autori uziteazÄ forma «Bânai», alÅ£ii preferÄ Â«Bânei». ÃnsÄ, în oricare dintre cele douÄ maniere l-am gÄsi scris: este unul Åi acelaÅi cuvânt.
27 Florin Becescu, Franc-Masoneria. CrimÄ-Spionaj-Anarhie, Editura Ziarului «Porunca Vremii», BucureÅti, 1936, pag. 13
AÅa o fi?
Aici publicaÅ£ia evreiascÄ Israelite of America, privitor la întreaga Francmasonerie, nu numai strict la Bânai Bârith, consemneazÄ: âFrancmasoneria este o organizaÅ£ie evreiascÄ, a cÄrei istorie, grade, simboluri Åi parole convenÅ£ionale sunt evreieÅti de la început pânÄ la sfârÅitâ28.
28 Israelite of America, 3 august 1866, apud Obiectiv Legionar, An II, nr. 1(7), ianuarie 2004, pag. 14, [O.L. 1(7)]
Iar Jean Bidegain, într-un discurs Å£inut în faÅ£a Marelui Orient al FranÅ£ei, adaugÄ: âEvreii, atât de remarcabili prin instinctul lor de dominaÅ£ie Åi prin ÅtiinÅ£a lor de a guverna, au creat Franc-Masoneria ca sÄ Ã®nroleze într-însa oameni care, neaparÅ£inând neamului lor, se angajeazÄ totuÅi sÄ-i ajute în faptele lor, sÄ colaboreze cu ei la stabilirea domniei lui Israel printre oameniâ29.
29 din discursul lui Jean Bidegain în faţa Marelui Orient al Franţei, 1905, în [O.L. 1(7)], pag. 14
Åi-atunci când îmi vei replica cum cÄ Hitler a scos Masoneria în afara legii â cÄutând, prin aceasta, sÄ-mi sugerezi cÄ Åi dacÄ a fost cumva mason, la un moment dat s-a rÄzvrÄtit împotriva Masoneriei â, te voi invita sÄ reflectezi asupra urmÄtorului pasaj din IluÅtri francmasoni: âÃn 1944, D. Ruggenborg nota: «…cred cÄ Mussolini Åi Hitler sunt douÄ exemple potrivite pentru faptul cÄ asemenea personaje, aparent împotriva Francmasoneriei, ar trebui analizate cu mai multÄ atenÅ£ie.»â30.Hitler, âa fost iniÅ£iat în 1922, într-o lojÄ din München. A fost creaÅ£ia francmasonilor din Vest(;). Hitler a apÄrat interesele Francmasoneriei Åi pe unii dintre fraÅ£i, care, ulterior, au ocupat poziÅ£ii influente în Parlamentul NaÅ£ional Socialist Germanâ31.
30 Emilian M. Dobrescu, IluÅtri francmasoni, Editura Nemira, BucureÅti, 1999, pag. 83
31 ibidem, pag. 79
âD. Ruggenborg relateazÄ cum Mussolini a interzis nu Francmasoneria din care fÄceau parte Åi fasciÅti, ci doar «direcÅ£ia romanÄ» a Marelui Orient de Italia(;), sporind astfel influenÅ£a în Italia a Marii Loji Unite de Angliaâ32.
32 ibidem, pag. 83
Bun, fie chiar Åi-aÅa: Masoneria anexÄ a iudaismului, Hitler mason Åi, implicit, subordonat puterii iudaice.
TotuÅi, cum ar fi putut, fie Åi numai o singurÄ clipÄ, unor decidenÅ£i evrei, sÄ le treacÄ prin minte gândul de-a ordona uciderea unor membri ai propriei lor etnii, Åi încÄ Ã®n proporÅ£ii de genocid?
Mai ales, datÄ fiind admirabila solidaritate intraetnicÄ, specificÄ, poate în cel mai înalt grad cu putinÅ£Ä, tocmai Neamului Evreiesc.
Studiul Degenerarea Rasei JidÄneÅti33, al doctorului Paulescu, schiÅ£eazÄ o posibilÄ pistÄ:
âCuvântul degenerare (de la genus: gen), â când e aplicat la o rasÄ de oameni, â însemneazÄ o alteraÅ£ie a caracterelor genului omenesc.
Adeseori, însÄ, cuvântul Gen e înlocuit în limbagiul ÅtiinÅ£ific, prin cuvântul Specie.
Sub influenÅ£a unor cauze morbide â care provoacÄ leziuni, în sistemul nervos Åi mai ales în creer, â rasa degeneratÄ Ã®Åi schimbÄ caracterele speciei umane.
Ea intrÄ Ã®n domeniul Patologiei Åi se degradeazÄ din ce în ce, â prin diverse malformaÅ£ii Åi prin turburÄri în funcÅ£iile organelor, â pânÄ ce ajunge, în cele din urmÄ, sÄ fie compusÄ din schilozi, nebuni, epileptici, imbecili sau din monÅtrii idioÅ£i,…ce-s incapabili sÄ se mai reproducÄâ34.
33«JidÄneÅti» este termenul conÅ£inut de titlul cercetÄrii respective; Åi sub care, evident cu modulaÅ£iile gramaticale de de rigoare, sunt desemnaÅ£i Evreii ori de câte ori Nicolae Paulescu îi meÅ£ioneazÄ Ã®n cuprinsul ei.
34 Nicolae C. Paulescu, Degenerarea Rasei JidÄneÅti, BucureÅti, 1928, pag. 11
âDegenerarea e expresia unor lesiuni atrofice sau malformaÅ£iuni localisate în anumite teritorii din scoarÅ£a creerului, â Åi care se transmit prin hereditateâ35.
âLeziunile atrofice ale scoarÅ£ei creerului, â ce sunt proprii degenerÄrii, dau loc la tulburÄri în sensibilitate, â în motilitate, â în instincte, â Åi în voinÅ£Äâ36.
âAnomaliile congenitale ale creerului dau naÅtere la tulburÄri în desvoltarea oaselor craniului, ale trunchiului Åi ale membrelorâ37.
35 ibidem, pag. 17
36 ibidem, pag. 25
37 ibidem, pag. 20
âDegenerarea Jidanilor(;) e datoritÄ transmisiei hereditare a malformaÅ£iilor creieruluiâ38.
âTalmudul [«expresia scrisÄ a Torei orale», cf. Alexandru Åafran, Israel Åi rÄdÄcinile sale, pag. 49] impune Jidanilor, â ce-s degeneraÅ£i prin hereditate, â o(;) cauzÄ de degenerare dintre cele mai eficace,…anume: CÄsÄtoria numai între consângeni.
AceastÄ cauzÄ Ã®Åi a arÄtat efectele degenerative funeste asupra Nobililor, din diverse Å¢Äri, cari se cÄsÄtoresc numai între eiâ39.
38 ibidem, pag. 14
39 ibidem, pag. 15
MÄrturisesc cÄ, cel puÅ£in pentru mine, e verosimil cÄ perspectiva producerii unei astfel de catastrofe intraetnice nu l-ar putea lÄsa indiferent pe nici un conducÄtor etnic, indiferent al cÄrui Neam periclitat. Åi cÄ, în ultimÄ instanÅ£Ä dacÄ i-ar sta în putere, ar recurge, deÅi cu cea mai crâncenÄ strângere de inimÄ, la cel mai dramatic remediu: suprimÄri fizice de degeneraÅ£i irecuperabil40.
40 Ceea ce însÄ nu pot crede, Åi, îndrÄznesc sÄ afirm cÄ orice om cu minimÄ judecatÄ de bun simÅ£, nicidecum neapÄrat medic ori genetician, refuzÄ Åi el sÄ creadÄ, este altceva. Anume afirmaÅ£ia aceluiaÅi doctor Paulescu, potrivit cÄreia întreaga etnie evreiascÄ este degeneratÄ: âJidanii formeazÄ, în Omenire, o rasÄ, particularÄ, ce e degeneratÄâ., ibidem, pag. 11
Am tot respectul pentru calitÄÅ£ile de cercetÄtor ale savantului Paulescu, concretizate în multiple Åi profunde studii Åi descoperiri ÅtiinÅ£ifice, dar consider cÄ a procedat total neonest când, prezentând fotografiile a doi Evrei retardaÅ£i (vezi paginile 22 Åi 23 ale studiului citat), a extrapolat excepÅ£ia, decretând-o regulÄ, Åi încÄ absolutÄ.
Iar relativa nedezvoltare din anii â30 a geneticii nu-l poate scuza.
CÄci, acei Evrei despre care, în Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria, afirmÄ tot el cÄ sunt strategii ce diriguiesc Francmasoneria MondialÄ nu pot, fireÅte, în nici un caz, sÄ fie niÅte retardaÅ£i.
Mai mult, atâţia Åi-atâţia Evrei obiÅnuiÅ£i, cu care oricine îÅi intersecteazÄ curent paÅii, sau chiar stÄ de vorbÄ, e evident cÄ sunt normal constituiÅ£i.
Åi ce sÄ mai spun de un LazÄr ÅÄineanu (asistentul la catedrÄ al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu Åi autor al pertinentei cercetÄri de folclor Basmele Românilor), ori de un Moses Gaster (contemporan cu Mihail Eminescu Åi eminent etnolog)⦠Pot fi ei, oare, retardaÅ£i?…
Mai mult, am sentimentul cÄ Nicolae Paulescu opereazÄ cu o premisÄ falsÄ.
DupÄ pÄrerea mea, exemplul pe care-l oferÄ drept analogie (al unor familii nobiliare de la CurÅ£ile Europei Apusene) priveÅte numai acele cÄsÄtorii între rude de sânge cuprinse între gradele I-IV rudenie (adicÄ Ã®ncepând cu frate-sorÄ Åi încheind cu veri primari).
Ori tot experienÅ£a geneticii statueazÄ cÄ dincolo de acest grad (adicÄ deasupra lui) încruciÅÄrile între consângeni nu numai cÄ n-aduc nici un prejudiciu descendenÅ£ilor, ci, dimpotrivÄ, le sunt benefice, conferindu-le acestora un plus de vigoare psihicÄ Åi fizicÄ.
Åi îmi este imposibil sÄ cred cÄ un întreg popor se poate încruciÅa numai frate-sorÄ sau, în cazul cel mai puÅ£in rÄu, vÄr primar-varÄ primarÄ.
CÄ respectiva încruciÅare distructivÄ poate fi practicatÄ de un segment minoritar al etniei, mai consistent procentual â posibil (Å£inând cont de relatÄrile Vechiului Testament) â la Evrei decât la alte Neamuri, îmi pare mult mai aproape de adevÄr.
Iar în Stalin înclin a nu vedea deloc un «mare caz», o excepÅ£ie. ÃnsuÅi numele lui â DjugaÅvili â îmi dÄ o indicaÅ£ie nepreÅ£uitÄ despre âgruzinitateaâ lui. Åi presupun cÄ, de asemenea, oricui a aflat ce-nseamnÄ tradus…
AÅa cÄ nu mÄ prea surpinde sÄ aflu cÄ âpe 27 septembrie 1944, la solicitarea sovieticilor generalul american Donovan punea la dispoziÅ£ie lista completÄ cu personalul O.S.S. din Bulgaria, România, Cehoslovacia, Iugoslavia Åi din zonele ocupate de Armata RoÅie. Din acel moment însÄ, toÅ£i partizanii din Europa de Est Åi din Balcani care avuseserÄ legÄturi cu ofiÅ£eri O.S.S. au fost trecuÅ£i pe listele negre ale N.K.V.D. OfiÅ£erii O.S.S. priveau neputincioÅi cum colegii lor de la N.K.V.D. suprimau pas cu pas opoziÅ£ia la dominaÅ£ia comunistÄ din zonele eliberate de Armata RoÅieâ41.
41 Cristopher Andrew & Oleg Gordievski, K.G.B., Editura All, BucureÅti, pag. 231, apud Nicolae MitricÄ, Episoade dintr-un rÄzboi nedeclarat, partea a VI-a, în Revista Francmasoneria. DezvÄluiri cutremurÄtoare, nr. 10/2003, pag. 22
Åi-atunci citatul din Jewish Banker â âS-ar putea spune cÄ Marxismul este cel mai înverÅunat duÅman al Capitalismului, care pentru noi e sfânt. Pentru simplul motiv cÄ ei sunt poli opuÅi, ei ne dau nouÄ cei doi poli ai PÄmântului Åi ne permit sÄ-i fim noi axa. AceÅti doi oponenÅ£i BolÅevismul Åi noi înÅine ne gÄsim identificaÅ£i în InternaÅ£ionala. AceÅti doi oponenÅ£i, care constituie doctrina celor doi poli ai societÄÅ£ii, se întâlnesc în unitatea de scop, care este reînnoirea societÄÅ£ii de sus prin controlul avuÅ£iei si de jos prin revoluÅ£ie.â42â sÄ fie oare o naivitate?…
42 Citat din Jewish Banker, de Comte de Saint-Aulaire din Geneve contra la Paix, Librarie Plan, Paris, 1936, apud [O.L. 1(7)], pag. 10
La fel Åi urmÄtorul, din The American Hebrew. AdicÄ: âRevoluÅ£ia din Rusia a fost produsul creierelor evreieÅti, a nemulÅ£umirii evreilor, a planificÄrii lor, al cÄrei scop este sÄ creeze o nouÄ ordine în lume. Ceea ce a putut sÄ fie realizat atât de bine în Rusia datoritÄ creierelor evreieÅti, din cauza nemulÅ£umirilor lor Åi prin planificarea lor, prin acelaÅi efort intelectual Åi fizic va trebui sÄ poatÄ deveni o realitate Åi la scarÄ mondialÄâ43.
43 The American Hebrew, 20 septembrie 1920, apud [O.L. 1(7)], pag. 8
Sau poate chiar acesta, din The Jewish World…:âMarele ideal al iudaismului este ca întreaga lume sÄ fie îmbibatÄ cu învÄÅ£Ätura iudaicÄ, Åi apoi, într-o Fraternitate universalÄ, a naÅ£iunilor â de fapt într-un mare iudaism â toate rasele Åi religiile individuale sÄ disparÄâ44.
44 The Jewish World, 9 februarie 1883, apud [O.L. 1(7)], pag. 7
Adaug, mai mult din scrupulozitate, cÄ Ã®n aceeaÅi culegere biograficÄ IluÅtri francmasoni îl regÄseÅti Åi pe Churcill, Sir Winston Leonard Spencer (pag. 55), alÄturi de Roosevelt Franklin Delano (pag. 84), Washington George (pag. 85) sau Truman Harry S. (tot la pag. 85). CÄ sigla Statelor Unite ale Americii (pe care o poÅ£i vedea în format mare pe zidul Ambasadei S.U.A.) are deasupra (semnificaÅ£ie definitÄ limpede de heraldicÄ) capului vulturului steaua cu Åase colÅ£uri â a lui David â, formatÄ din steluÅ£e între care linia de unire trebuie trasÄ mental…
Pe tot acest fundal, Corneliu Zelea Codreanu45, nr. 1 în ierarhia legionarÄ, referindu-se la România, susÅ£inea neclintit: âJidÄnimea e comunistÄ, dar nu pentru «iubirea de oameni», ci numai din urÄ pentru Statul român, pe care numai prin triumful comunismului l-ar putea vedea doborât la pÄmânt Åi pus sub cÄlcâiul totalei stÄpâniri jidÄneÅti. Triumful comunismului coincide cu visul iudaismului de a stÄpâni Åi exploata popoarele creÅtine în virtutea teoriei «poporului ales», care stÄ la baza religiei jidÄneÅtiâ46.
45 AdicÄ Românul care încÄ Ã®n 1922, fÄcuse public dovada deplinÄ a calitÄÅ£ilor sale chiar militare de excepÅ£ie, precum Åi, totodatÄ, a hotÄrârii autoasumate de a prefera sÄ fie el însuÅi ucis decât România sÄ fie comunizatÄ. Am, fireÅte, în vedere, incredibila victorie pe care a repurtat-o împotriva grevei celor 5.000 de comuniÅti înarmaÅ£i din curtea Atelierelor C.F.R. Nicolina din IaÅi. Victorie prin care a dejucat planul invadÄrii în acel an a României de cÄtre trupe ale Armatei RoÅii.
46 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, vol. I, Editura Totul pentru Å¢arÄ, Sibiu, 1936, pag. 370
âTriumful miÅcÄrii comuniste în România, ar însemna: (;)desfiinÅ£area Bisericii, desfiinÅ£area Familiei, desfiinÅ£area proprietÄÅ£ii individuale Åi desfiinÅ£area libertÄÅ£ii. ÃnseamnÄ, într-un cuvânt deposedarea noastrÄ de ceea ce formeazÄ patrimoniul moral al omenirii Åi în acelaÅi timp deposedarea de orice bunuri materiale, în favoarea profitorilor din umbrÄ ai comunismului, care sunt Jidaniiâ47. âIudaismul a ajuns la stÄpânire în lume prin masonerie Åi în Rusia prin comunism48â49.
47 Corneliu Zelea Codreanu, CÄrticica Åefului de cuib. Manual al GÄrzii de Fier, în Obiectiv Legionar, An I, nr. 4, octombrie 2003, pag. 26
48 ÃnsÄ, nota bene, nici Codreanu, nici Legiunea, nu-i urau pe Evrei. Nici ca persoane individuale; Åi nici ca fiinÅ£Ä vie colectivÄ â Neamul Evreiesc. DupÄ cum, tot astfel, nu urau nici un alt Neam.
Ei, ca orice organism viu Åi biologic normal, caracterizat adicÄ prin sensibilitate Åi reactivitate, se ridicau împotriva acelor ATITUDINI evreieÅti pe care le considerau ca dÄunÄtoare drepturilor legitime Åi intereselor vitale ale Neamului Românesc.
âNotabil este faptul â relevÄ Roxana Simionescu â cÄ, spre deosebire de celelalte organizaÅ£ii naÅ£ionaliste din Europa interbelicÄ (croatÄ, belgianÄ, maghiarÄ, slovacÄ), MiÅcarea LegionarÄ nu a fost incriminatÄ de Tribunalul de la Nürenbergâ., Roxana Simionescu, NotÄ introductivÄ la Compendiul Doctrina LegionarÄ. Prezentare concisÄ, Editura Lucman, BucureÅti, 2003, pag. 17
Åi nu a fost incriminatÄ nu atât âdatoritÄ Ã®nchiderii la Auschwitz a legionarilor care se refugiaserÄ Ã®n Germaniaâ(Nicolae MitricÄ, Episoade dintr-un rÄzboi nedeclarat, partea a III-a, în Revista Francmasoneria. DezvÄluiri cutremurÄtoare, nr. 7/2003, pag. 9), ci, precum precizeazÄ Ion Varlam, mai cu seamÄ âpentru cÄ Legiunea a afirmat clar în doctrina ei cÄ oamenii nu se deosebesc prin culoare sau sânge, deci nu putea fi acuzatÄ de rasism. Era împotriva evreilor ca reprezentând o religie distinctÄ, cu o moralÄ distinctÄ Åi cu o mentalitate distinctÄ, deci un corp strÄin cu influenÅ£Ä Â«alterantÄ» în sânul comunitÄÅ£ii naÅ£ionale. ÃnsÄ legionarii nu s-au legat de ei pe considerente rasiale, spunând cÄ sunt genetic inferiori Åi aÅa mai departeâ., Ion Varlam, Conspirarea deconspirÄrii, pag. 333
Edificator în acest sens este cÄ âla Congresul NSDAP (Partidul NaÅ£ional Socialist al Muncitorilor din Germania) din 1935(;) conducÄtorul delegaÅ£iei române a fost Ion MoÅ£a, care avea un doctorat în filosofie, luat de altfel în Germania. Privitor la tezele rasiale, despre care s-a vorbit mult la aceastÄ reuniune, MoÅ£a a rÄspuns, de la tribunÄ, cu Hitler de faÅ£Ä Åi vorbind cu patos (ceea ce l-a înfuriat foarte tare pe cancelarul german, care a cerut sÄ nu mai fie niciodatÄ invitat în Germania), spunând(;): «Rasismul este forma cea mai vulgarÄ de materialism. Oamenii nu se deosebesc prin carne, sânge sau culoarea pielii. Ei se deosebesc prin spirit, adicÄ prin creaÅ£ia, cultura Åi religia lor». AceastÄ idee, care a fost relevatÄ Ã®n multe din articolele lui MoÅ£a, nu a înlesnit coexistenÅ£a dintre legionari Åi naziÅti. De aceea existÄ speculaÅ£ii cÄ Ion MoÅ£a ar fi fost lichidat…â(ibidem, pag. 336, 337)
Cu nimic mai prejos ca valoare revelatorie: âPovestea cu cadavrele evreieÅti agÄÅ£ate în cârlige la Abatorâ.(RÄzvan Codrescu, Ãn cÄutarea Legiunii pierdute, pag. 15) Despre ea, RÄzvan Codrescu dezvÄluie: âExistÄ o dezminÅ£ire semnatÄ de mai tot personalul de atunci al Abatorului din BucureÅti, expediatÄ ziarelor Universul Åi Dreptatea, dar a cÄrei publicare a fost interzisÄ de cenzura antonescianÄ. Prof. dr. Radu Iftimovici a lÄmurit lucrurile cu claritate, cu citate, mÄrturii Åi fotocopii, în Expres Magazin nr.87, 25 martie 1992, sub titlul Spulberarea unei legende. Progromul de la Abator (material apÄrut Åi sub formÄ de broÅurÄ). ExistÄ Ã®n acest sens Åi o mÄrturie (mÄrturisire n.n.) fÄcutÄ Ã®n închisoare de Petre Pandrea (atestatÄ de Petre Å¢uÅ£ea, Dumitru Funda Åi Simion Ghinea), care a(;) cercetat faptul la faÅ£a locului, din zel antilegionar («Pe atunci eram â obiÅnuia el sÄ spunÄ â un tovarÄÅ de drum imbecil» al comuniÅtilor). Este inutil sÄ adÄugÄm cÄ niciodatÄ nu s-a vorbit despre identitatea victimelor respective, nici despre ce s-a întâmplat cu ele (cu cadavrele n.n.)…(;) Eugen Cristescu însuÅi i-a(;) mÄrturisit lui Petre Pandrea contrafacerea din birourile SiguranÅ£ei a fotografiei cu cadavrele de la Abatorâ. (ibidem, pag. 15, 16) Vezi, de asemenea, Radu Theodoru, A fost sau nu HOLOCAUST?, Editura Lucman, BucureÅti, 2003 â Capitolul Rebeliunea LegionarÄ. Minciuna progromului de la BucureÅti. Sfruntata minciunÄ a cadavrelor de la Abator, pag. 198-212.
49 idem, Pentru legionari, pag. 73
Cât de dezirabil mai puteau fi el â Codreanu â Åi, implicit, MiÅcarea LegionarÄ, puternicilor lumii? ComuniÅti, masoni, nu importÄ.
Apropo, în legÄturÄ cu eventualitatea posibilitÄÅ£ii de a i se permite creÅtinismului existenÅ£a în Masonerie, gÄseÅti în lucrarea Ordinul Masonic Român precizarea:
– âaprilie 1929: gr. 30, Octavian Goga militeazÄ pentru fondarea Blocului creÅtin francmasonic.
– «d. Octavian Goga, care deÅi este mason, habar n-are de rostul francmasoneriei, cÄci Åi-a permis sÄ vorbeascÄ Ã®n lojÄ despre creÅtinism â greÅealÄ ce masonii ce masonii nu îi vor ierta niciodatÄ. D[omnul] Goga a mers aÅa de departe cu naivitatea sa, încât a propus ca Loja NaÅ£ionalÄ sÄ se numeascÄ Loja CreÅtin-NaÅ£ionalÄ.»(V.Trifu, 1932)â50
50 Horia Nestorescu BÄlceÅti, Ordinul Masonic Român, pag. 344
Iar Nichifor Crainic, în Ortodoxism Åi Masonerie, exprimându-se asupra motivului prezenÅ£ei Bibliei ca obiect ritualic în anumite loji, comenteazÄ:
âFrancmasonii români de rit scoÅ£ian(;) zic: «Noi nu suntem împotriva ortodoxiei cum sunt cei de la Marele Orient. Noi admitem Biblia. Noi jurÄm pe Biblie».
Ce e adevÄrat din toate astea?
Masoneria, fie scoÅ£ianÄ, fie cealaltÄ, e un fel de religie deandoaselea. Ea are temple, un cult organizat cu diferite ritualuri Åi o serie de obiecte simbolice. Ãntre aceste obiecte simbolice, masoneria scoÅ£ianÄ admite Åi Biblia. Ce înseamnÄ aceasta? CÄ masoneria admite doctrina cuprinsÄ Ã®n Biblie? Ãn cazul acesta ea n-ar fi decât o sectÄ religioasÄ ca multe secte nÄscute din creÅtinism. Dar nu! Biblia în masonism are cu totul altÄ semnificaÅ£ie. SÄ consultÄm cartea domnului Eugen Lannhoff. «Biblia, raportorul Åi compasul» â zice dânsul â «sunt cele trei mari lumini ale masoneriei».
«Biblia, lumina de deasupra noastrÄ, NU CA AUTORITATE DOGMATICÄ, ci ca expresie a credinÅ£ei într-o ordine moralÄ universalÄ!»
AdicÄ un simplu simbol, ca raportorul, «lumina din noi» Åi ca compasul, «lumina din jurul nostru». Prin urmare, în masonerie Biblia joacÄ un rol de simbol exact ca oricare alt obiect, de pildÄ compasul Åi raportorul. Ãn locul ei ar putea Åi o strachinÄ sÄ Ã®nsemne acelaÅ simbol, fiindcÄ sensul simbolic nu se leagÄ de autoritatea dogmaticÄ a Bibliei! Dar ce mai înseamnÄ Biblia dacÄ o despoi de autoritatea dogmaticÄ a doctrinei revelate? Nu e vorba aici de o supremÄ batjocurÄ ce se aduce divinei cÄrÅ£i, reducând-o la sensul pe care îl pot avea un ÅorÅ£, o mistrie, sau un compas?â(Nichifor Crainic, Ortodoxism Åi Masonerie, în Ioan M. MareÅ, Francmasoneria în filmul «Ecaterina Teodoroiu», 1933, pag. 54, 55)
Cât despre autoprezentarea ca deiste a unora dintre loji, acelaÅi Nichifor Crainic, noteazÄ:
âNu existÄ o separaÅ£ie între cele douÄ masonerii: cea scoÅ£ianÄ Åi cea a Marelui Orient. Ele lucreazÄ mânÄ Ã®n mânÄ. Numai cÄ cea scoÅ£ianÄ se mÄrturiseÅte deistÄ. Aceasta nu înseamnÄ Ã®n nici un caz cÄ admite creÅtinismul. Deismul e o concepÅ£ie filosoficÄ ce admite la originea lumii un principiu abstract, creator Åi impersonal, cu care însÄ lumea nu mai are nimic deaface. Ãn fond, aceastÄ Ã®nvÄÅ£ÄturÄ nu este decât o nuanÅ£Ä a ateismului, un ateism camuflat. Formula simbolicÄ din ritul scoÅ£ian «în numele marelui arhitect al tuturor lumilor», dupÄ Ã®nsÄÅi interpretarea pe care o dÄ d. Eugen Lannhoff, nu înseamnÄ o formulÄ de credinÅ£Ä Ã®ntr-un dumnezeu personal. Ea e menÅ£inutÄ ca o expresie pur simbolicÄ pentru a împÄca pe cei cari vin în masonerie cu convingerile religioase ale Bisericiiâ., ibidem, pag. 54
âToate afirmaÅ£iile mele au un caracter obiectiv. Ele se întemeiazÄ pe o carte monumentalÄ Die Freimaurer de d. Eugen Lannhoff, mason convins, apÄrutÄ Ã®n 1929 la Viena. Cartea mi-a fost dÄruitÄ de distinsul meu prieten dr. Heinrich Studer, proprietarul editurii Amaltheea, unde a apÄrut lucrarea. Die Freimaurer, adicÄ Francmasonii, e o carte de expunere Åi apÄrare a instituÅ£iei oculte alcÄtuitÄ dupÄ documente ce i s-au pus la dispoziÅ£ie autorului de lojile masonice. Prin urmare, o carte incontestabil masonicÄâ., ibidem, pag. 53
Ãn 1937 Corneliu Zelea Codreanu face în mass-media, precum bine se Åtie, âdeclaraÅ£ia51 cÄ Ã®n caz de venire la guvern, în 48 de ore(;) va completa alianÅ£a tradiÅ£ionalÄ cu FranÅ£a prin alianÅ£Ä eficace cu Germania52â53.
51 Ãn urma cÄreia, âla 27 mai 1938 Tribunalul Militar BucureÅti executând ordinul dictatorului Carol al II-lea l-a condamnat(;) la 10 ani închisoare pentru «trÄdare»â., Åerban Milcoveanu, Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand CÄlinescu Åi epoca 1930-1950, Editura TCM Print, BucureÅti, 2004, pag. 118
52AlianÅ£Ä graÅ£ie cÄreia, dacÄ s-ar fi-ncheiat, âGermania: a) putea începe rÄzboiul antisovietic înainte de înarmarea [masivÄ a] U.R.S.S.-ului începutÄ Ã®n 1939-1940 Åi b) nu avea în nici un fel nevoie de rÄzboiul inutil Åi fratricid cu FranÅ£a Åi Angliaâ.(ibidem, pag. 119) Aceasta deoarece âcu lanÅ£ul munÅ£ilor CarpaÅ£i Åi cu petrolul din Valea Prahovei România este cheia continentului Europaâ., ibidem
53 ibidem, pag. 118
Dar, âla întrevederea de la Berchtesgaden, din 24 noiembrie 1938, Adolf Hitler n-a spus nici un cuvânt în legÄturÄ cu Corneliu Z. Codreanu Åi cu proiectul unanim Åtiut în Europa al asasinÄrii lui în închisoare. FaÅ£Ä de aceastÄ abÅ£inere, regele Carol al II-lea a înÅ£eles posibilitatea unui asentiment Åi a întrebat: «Aceasta înseamnÄ Ã®n politica internÄ cÄ am mânÄ liberÄ?»â54
54 ibidem
âMarele Führer Adolf Hitler a rÄspuns: «Da, în politica internÄ aveÅ£i mânÄ liberÄ».
Åi-au strâns mâinileâ55.
55 ibidem
Åi, mai departe, âîn noaptea de 21/22 I 1941 Adolf Hitler cheamÄ la telefon pe Ion Antonescu: «Pentru ce te-ai oprit? IntrÄ cu tancurile în sediile lor Åi svârle-i afarÄ»â56.
56 Åerban Milcoveanu, Corneliu Z. Codreanu altceva decât Horia Sima, vol.II, Editura Crater, BucureÅti, 1996, pag. 79
Iar când asupra legionarilor care âdupÄ aÅa-zisa rebeliune legionarÄ se refugiazÄ Ã®n Germania, în februarie 1941, (;)în loc sÄ li se asigure libertatea Åi imunitatea(;) s-a acÅ£ionat cu mÄsuri de constrângereâ57: âautoritÄÅ£ile naziste fÄceau aplicarea doctrinei politice a lui Alfred Rosenberg, care preconiza slÄbirea Åi chiar nimicirea elitelor naÅ£ionaliste din Å£Ärile ocupate sau aliate(;)â58.
57 Carol Papanace, PrefaÅ£Ä la volumul Constantin Papanace Diverse stiluri de luptÄ politicÄ, Tipografia INFCON S.A., ConstanÅ£a, 2005, pag. 9
58 ibidem
Dar puterea comunistÄ nu tot distrugerea aceloraÅi elite o viza?…
IatÄ ce scrie negru pe alb în procesul-verbal al conferinÅ£ei ce a avut loc la Ministerul Afacerilor Interne, din România, la 18 mai 1948, referitoare la poziÅ£ia faÅ£Ä de MiÅcarea LegionarÄ: âÅedinÅ£a este deschisÄ de domnul ministru Teohari Georgescu, care expune «PoziÅ£ia faÅ£Ä de miÅcarea legionarÄ». Domnul ministru a arÄtat cÄ dupÄ 6 martie 1945 în faÅ£a noastrÄ s-a pus problema de a înfrânge pe toÅ£i duÅmanii poporului.
Legionarii au fost, sunt Åi vor fi printre cei mai primejdioÅi dintre duÅmaniâ59.
59 1948 mai 18. Proces-verbal al conferinÅ£ei ce a avut loc la Ministerul Afacerilor Interne referitoare la miÅcarea legionarÄ, Arhiva Consiliului NaÅ£ional pentru Studierea Arhivelor SecuritÄÅ£ii, fond documentar, dosar nr. 45, f.1-4 â în volumul: Consiliul NaÅ£ional pentru Studierea Arhivelor SecuritÄÅ£ii, âBande, bandiÅ£i Åi eroiâ. Grupurile de rezistenÅ£Ä Åi Securitatea (1948-1968). Documente, Editura EnciclopedicÄ, BucureÅti, 2003, pag. 43
Dar cel mai dur dintre regimurile detenÅ£iei politice post â45, cel de disoluÅ£ie a personalitÄÅ£ii prin torturÄ permanentÄ, pe care deÅ£inuÅ£ii erau forÅ£aÅ£i sÄ Åi-o aplice RECIPROC, asupra cui a fost utilizat60?61
60 Åi cine l-a dirijat?
Makarenko, specialistul sovietic în practicarea celor mai diabolice tehnici de torturare, din ordinul cui superviza Åi îndruma, în România, cu maximÄ minuÅ£iozitate, preparativele declanÅÄrii «morbului PiteÅti»? Vezi pe larg Reeducarea prin torturÄ (denumirea exactÄ: Gheorghe Boldur LÄÅ£escu Åi Filip-Lucian Iorga, Genocidul comunist în România, vol. IV, Reeducarea prin torturÄ, Editura Albatros, BucureÅti, 2003).
Ana Pauker (âHana Rabinsohnâ(TeÅu Solomovici, Securitatea Åi Evreii, vol. II Teroare. Crime. TurnÄtori. ColaboraÅ£ioniÅ
aceeaşi întreagă istorie, mai dă mărturie întru ceva. De permanentă şi deloc neglijabilă importanţă: imponderabilul. Coeficientul ei de imprevizibilitate. De posibilitate ca firul desfăşurării efective a evenimentelor viitoare să infirme chiar cele mai documentat construite scenarii. Şi asta ca efect al ivirii decisive a cine-ştie cărui element-surpriză.
În speţă, calculez inclusiv cu ipoteza că legionarii preiau, la un moment dat, cârma României67. Că îi înrâureşte legionarismul autentic şi, prin urmare, gândul şi fapta li-s în continuitate organică faţă de matricea spirituală Codreanu.
Transpun ei în practică teribilul citat?
67 Şi nu neapărat în chip de regim absolutist. Ci ca formaţiune care, fără a leza câtuşi de puţin democraţia, precumpăneşte politic net în stat, în calitate de singură câştigătoare detaşată a cursei electorale.
Totodată, însuşi contextul european le este favorabil pe deplin.
Dezlegarea-ntrebării necesită, fără doar şi poate, reformularea ei astfel: Aflat, de asemenea prin ipoteză, într-o situaţie similară cu a lor, CODREANU l-ar fi transpus?
Trebuie dară, prin coroborarea reperelor de care dispun, să-mi dau silinţa desluşirii. A formulării unei opinii. Cu care simt că îţi sunt dator.
Consider, precum îţi mărturiseam un pic mai devreme, că citatul nu are, absolut deloc, caracter metaforic.
Aceasta spre deosebire de un alt paragraf, de aproximativ aceeaşi factură ca material de vorbe în ce priveşte partea punitivă: „Geme inima în noi de durere. Ne întrebăm, noi copii, sfâşiaţi sufleteşte, cum de s-au găsit Români care să se poarte cu atâta vrăjmăşie faţă de neamul lor? cum de s-au găsit aşa de mulţi trădători? Cum de n-au fost puşi la zid cu toţii sau arşi de vii în clipa trădării lor?”68
68 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, pag. 95
Aici, «puşi la zid» poate însemna demascaţi şi destituiţi din funcţiile cheie pe care le deţin; «arşi de vii» poate însemna trăzniţi fizic ca pedeapsă aplicată lor direct de către Dumnezeu (mai cu seamă că pentru această interpretare pledează circumstanţierea «în clipa trădării lor», adică «instantaneu», viteză ce depăşeşte în mod absolut, pentru speţă, posibilităţile nu numai ale naţiunii noastre, dar chiar şi pe cele omeneşti).
De asemenea, privesc textul în cauză fără a-l deconecta nici de celelalte scrieri ale Căpitanului, nu numai de Pentru legionari.
Concret, nu fac abstracţie de Cărticica şefului de cuib – Punctul 84:
„PUNCTUL 84. Primul punct de program legionar.
Dacă vă va întreba cineva să-i spuneţi că este: JURĂMÂNTUL PENTRU PEDEPSIRE.
A doua zi după victoria legionară se va constitui TRIBUNALUL EXCEPŢIONAL, care va chema în faţa lui şi va judeca pentru trădare de Patrie:
a) Pe toţi jefuitorii banului public;
b) Pe toţi cei ce au primit mită înlesnind afaceri;
c) Pe toţi cei ce călcând legile fundamentale ale ţării, au persecutat, au închis, au lovit în legionari sau în familiile lor. Orice funcţiune ar deţine, de la jandarm până la ministru, nimeni nu va scăpa acestei judecăţi.
Prea şi-au imaginat aceşti domni că Ţara Românească este moşia lor, că legile s-au făcut pentru ca să le calce ei în picioare şi că noi suntem argaţii de pe această moşie, pe care să ne bată la spate cu biciul.
Naţiunea română, conştientă de drepturile ei va începe viaţa cea nouă prin OPERA DE PEDEPSIRE LEGALĂ.
Acest ceas îl aşteptăm şi îl răbdăm.
Fără acest CEAS AL PEDEPSIRII, nu este posibilă nici o refacere în această ţară.
Şefii de cuiburi vor face rapoarte amănunţite şi foarte exacte asupra tuturor nelegiuirilor comise, înaintându-le Şefului Legiunii” 69.
69 Corneliu Zelea Codreanu, Cărticica şefului de cuib. Manual al Gărzii de Fier, în [O.L.4], pag. 35
Opinez că, aici nu mai e vorba de o pedepsire simultană cu comiterea crimelor, şi nici aplicată direct de către Divinitate, ci de cu totul altceva…
Da, îmi vei răspunde tu: de cu totul altceva. Şi vei continua:
Ar fi făcut legionarii justiţie pământescă în cadru legal – fie chiar servindu-se de o legislaţie pe care, deţinând puterea, şi-ar fi putut-o lesne modela potrivit vrerii lor.
Însă de unde şi până unde, textul prezentat, sugerează măcar că posibila modelare, dacă se producea, ar fi inclus legiferarea pedepsei cu infirmitatea pe viaţă (scoaterea ochilor)? Ori pe cea cu profanarea în public a rămăşiţelor pământeşti (arderea în pieţele publice a osemintelor deshumate)?
Mai ales dată fiind însemnarea intimă făcută de însuşi Codreanu, în închisoarea Jilava, la nici şase luni înainte de a fi asasinat: „Când am terminat Evangheliile, am înţeles că stau aici, în închisoare, din voia lui Dumnezeu; că, deşi n-am nici o vină sub latura juridică, El mă pedepseşte pentru păcatele mele şi-mi pune la încercare credinţa(;). M-am liniştit. A căzut liniştea asupra zbuciumului meu din suflet(;)”70.
70 Corneliu Zelea Codreanu, Însemnarea intimă din data de marţi 14 iunie 1938, în Corneliu Zelea Codreanu, Însemnări de la Jilava, Ediţie îngrijită de Radu Dan Vlad, Editura Majadahonda, Bucureşti, 1995, pag. 48
„Însemnările de la Jilava constituie un zguduitor document uman. Ele reproduc mărturia unui om ce ştie că mult nu mai are de aşteptat de la oameni, că viaţa şi lupta lui, din ceasul în care însuşi Regele s-a pus în fruntea tagmei răufăcătorilor, aparţin vrerii Dumnezeieşti”71.
71 Horia Sima, Cuvânt înainte la volumul Corneliu Zelea Codreanu, Însemnări de la Jilava, Ed. cit., pag. 5. Cuvântul înainte a fost redactat pe 10 iunie 1951.
Iar mărturisirea citată îşi are, embrionar, obârşia cu nu mai puţin de doi ani mai devreme.
Astfel, Pentru legionari este deschis cu următoarele cuvinte: „În acest volum este scrisă povestea tinereţii mele, de la 19 la 34 ani, cu simţirile, credinţa, gândurile, faptele şi greşelile ei”72.
72 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, MOTTO-ul, pag. 3
Prin urmare, atenţie: şi greşelile.
Consider atât precizarea în sine, cât şi locul din lucrare în care autorul său o plasează ca fiind demne de toată luarea aminte.
Fiindcă într-o lucrare autobiografică, să fii întâmpinat încă din motto cu o astfel de lămurire…
Mie personal îmi spune mult despre gradul de sinceritate al scriitorului. Şi îndrăznesc să cred că şi ţie…
Apoi, chiar poziţionarea în cadrul economiei întregii lucrări a teribilului citat de la pagina 95, îmi apare ca încărcată de semnificaţie.
Lucrarea-i alcătuită pe principiul prezentării cronologice a evenimentelor.
Capitolul Problema pământului românesc, din care face parte citatul, îl premerge pe cel consacrat comentării arhimediatizatului complot studenţesc din octombrie 1923.
Prin urmare citatul exprimă gândul unui tânăr abia trecut de 20 de ani (Codreanu fiind născut în 1899). A unui tânăr student de etnie română73 care, evaluând situaţia, perspectivele şi implicaţiile compoziţiei etnice a mediului universitar în care intrase de curând, se îngrozea cu privire la soarta Neamului (consideraţiile din Problema pământului românesc formează, practic un segment al secţiunii cu tema numerus clausus).
A unui tânăr în concepţia căruia: „Trădarea ne-a măcinat puterile neamului” 74 şi „nu vom putea face nici un pas înainte fără pedepsirea trădătorului” 75.
73 Chiar dacă sonoritatea numelui ancestral de familie al tatălui său este poloneză – Zelinski:
„În timpul ocupaţiei austriace şi anume în epoca posterioară anului 1786, când Bucovina a trecut sub administraţie poloneză, devenind, după expresiunea d-lui prof. Iorga, în «Histoire des roumains de Bucovine» pag. 61: «un simplu district al Galiţiei», numele de Zelea a fost transformat de autorităţi, în şcoală sau în armată, în acela cu rezonanţă poloneză de Zelinski.
Operaţia aceasta de polonizare a numelor moldoveneşti era, de altfel, generală în acea epocă în Bucovina. Sistemul făcea parte dintr-un ansamblu mult mai vast de «persecuţiuni sistematice împotriva oricărui lucru care amintea în administraţii, în şcoală şi chiar în viaţa socială, epoca Domnilor Moldoveni» (N. Iorga, op.cit., pag. 62)., Cuvântul apărării – pledoaria avocatului Lizeta GHEORGHIU – în procesul lui Corneliu Zelea Codreanu din mai 1938, în culegerea de texte Din luptele Tineretului Român, (1919-1938), Editura Fundaţiei Buna Vestire, 1993, pag. 362
Minifişă sintetică:
„Familia Codreanu sunt români autentici din comuna Igeşti, jud[eţul] Storojineţ, provincia istorică Bucovina, care de fapt este nordul Moldovei.
Numele ancestral nu era de Codreanu, ci(;) de Zelea.
În vechea limbă românească, cuvântul «Zelea» înseamnă «cel perfect». Din familia verbului «a zeli – zelire».
La 50 de ani de la anexarea Bucovinei(;) autorităţile au făcut un recensământ al populaţiei şi din oficiu, (;)în scopul de deznaţionalizare a românilor, (;)Emin a devenit Eminescu, Porumbescu a devenit Golumbovici şi Zelea a devenit Zelinski. În 1899 tânărul de 21 de ani Ion Zelinski a emigrat din Bucovina – Buchenland şi a venit în Moldova, unde în anul 1900 şi-a schimbat numele din Zelinski în Codreanu şi a devenit profesor de limba germană la Liceul din Huşi. Când a intrat în politică alături de prof. A.C. Cuza, prof. Ion Codreanu şi-a reluat numele ancestral de Zelea şi astfel toţi descendenţii săi se numesc Zelea-Codreanu”., Şerban Milcoveanu, Teroarea de Stat până la 22 decembrie 1989, volum editat fără scop lucrativ de Asociaţia foştilor preşedinţi ai Studenţimii persoană juridică şi Liga pentru apărarea Adevărului Istoric persoană juridică, Bucureşti, 2004, pag. 199
74 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, pag. 190
75 ibidem
Şi-atunci:
Între
„(;)să ne procurăm revolvere şi să tragem în ei”76 [„în toţi acei pe care îi vom găsi mai vinovaţi de trădarea intereselor româneşti”77], „dând un exemplu groaznic care să rămână de-a-lungul istoriei noastre româneşti”78; cu completarea că „ce se va alege după aceasta de noi, vom muri sau vom rămâne toată viaţa în închisoare, nu mai interesează”79
76 ibidem, pag. 168
77 ibidem
78 ibidem
79 ibidem
şi
„(;)aici, în închisoare, (;)deşi n-am nici o vină sub latura juridică, El mă pedepseşte pentru păcatele mele şi-mi pune la încercare credinţa(;)”80; întregit cu „A înviat Hristos, sădind nădejdea învierii din morţi; (;)viaţa noastră nu se termină aici, la aceşti aşa de trecători 60-70 ani; că se prelungeşte dincolo”81; „(;)Vom învia din morţi în numele lui Hristos, adică în afară de credinţa în Hristos nimeni nu va învia şi nu va fi mântuit”82
80 idem, Însemnări de la Jilava, pag. 48
81 ibidem. pag. 43
82 ibidem. pag. 43, 44
ce sublim urcuş spiritual şi-a pus amprenta pe personalitatea lui Codreanu? Pe fondul ei.
La capătul urcuşului, ce-a mai păstrat fondul acesta, afară decât, condensat spus, curăţenia sufletească?
Ce-a dobândit acest fond, în esenţă, altceva decât maturitatea duhovnicească? Şi care-i rezultanta lor firească?
Mai cu seamă dacă semenul care le cumulează şi le poate exterioriza în voie?…
Aşa e cu putinţă Fenomenul Legionar. Întru „adevărata dimensiune a împlinirii de destin: dimensiunea verticală a credinţei şi omeniei, a onoarei şi luptei jertfelnice, a marilor virtuţi cristice”83.
83 Vasile Posteucă, Destinul imperial al românilor. Dumnezeu, Neamul, Omul, Editura Criterion Publishing, Norcross, GA, f.a., pag. 62
Aşa se face că „revoluţia legionară evită răbufnirile violente, manifestările în tot momentul prin greve, atentate84, revendicări… Perseverenţa ei nu se concentrează în asemenea reacţii pur exterioare de natură epidermică. Revoluţia legionară lucrează în substratul imponderabil al sufletului, acolo unde reacţiile sunt în mare parte de natură afectivă, dar amestecate cu efort reflexiv”85.
84 „Chiar dacă – observă Faust Brădescu – în lume s-a împământenit criteriul extrem că o revoluţie nu se afirmă decât prin vărsare de sânge şi prin răsturnare violentă a stării de fapt, Mişcarea Legionară [,drept regulă,] nu acceptă acest punct de vedere ca mijloc al revoluţiei legionare.
Îl acceptă, totuşi, într-un singur caz, acela extrem al unei guvernări abuzive, transformată în tiranie, cum a fost cazul regelui Carol al II-lea care, în ultima fază a domniei lui, devenise un tiran sângeros, a cărui asuprire devenea, văzând cu ochii, mormântul neamului românesc”., Faust Brădescu, Viziunea integrală a Revoluţiei Legionare, Prefaţă de Dr. Gheorghe Buzatu, ediţie îngrijită de Radu-Dan Vlad, Traducere din limba franceză de Mădălina Martin, Editura Majadahonda, Bucureşti, 1997, pag. 54
De ce?
Fiindcă – precum relevă Dumitru Stăniloae – „pe lume sunt trei mari realităţi: insul, neamul şi umanitatea. Dar una fără alta nu pot exista. Insul există prin neam şi umanitatea se manifestă tot prin neam. Insul, afirmându-se pe sine, trebuie să afirme în acelaşi timp umanitatea din sine, iar aceasta e totdeauna determinată etnic.
Neamul este matca ontologică în care îşi găseşte aşezământ şi rânduială concretă existenţa umanităţii. Şi prin matca aceasta şi în ea existăm noi ca inşi determinaţi.
Ea are o adâncime, o originalitate, proprie realităţilor permanente. Rădăcinile insului sunt în sufletul neamului, iar rădăcinile neamului sunt în ordinea metafizică a existenţei.
Deci, una din marile griji ale acestor timpuri, care cearcă trăinicia tuturor realităţilor ce există, pentru a risipi ce-i fără vlagă lăuntrică şi a confirma ceea ce ţine tenace în existenţă, să ne fie aceea de-a ne menţine ca neam în identitatea proprie”., Dumitru Stăniloae, Să rămânem identici cu noi înşine, în Telegraful român, XCIII, nr. 1, 1945. Textul se regăseşte în volumul Dumitru Stăniloae, Naţiune şi Creştinism, Editura Elion, Bucureşti, 2003, pag. 181, 182
Detaliez:
„Neamul românesc este o sinteză biologic-spirituală a mai multor părţi care au intrat în compoziţia lui. Cele principale sunt: elementul dac, elementul latin şi creştinismul ortodox”., Dumitru Stăniloae, Idealul naţional permanent, în Telegraful român, LXXXVIII, nr. 4, 1940. Textul se regăseşte în Dumitru Stăniloae, vol.cit., pag. 103
Acest neam, alcătuit, fireşte, din oameni, „este o sinteză nouă, o individualitate proprie, cu un principiu de viaţă deosebit de toate părţile componente. Legea cea mai înaltă de viaţă a neamului nostru, legea care îl exprimă ca ceea ce este el în chip propriu, este aceea pe care o trăieşte ca întreg, nu care e proprie vreuneia din părţile lui”…(ibidem). Astfel, „caracteristicile elementelor componente sunt străbătute de un timbru nou, unitar, de timbrul individualităţii noi, care este românitatea”. (ibidem) Aşadar, „putem spune că legea cea mai înaltă de viaţă a poporului nostru este românitatea”., ibidem
„Omul e destinat să se dezvolte ca om , prin comuniunea cu ordinea eternă, până la asemănarea(;) deplină cu această ordine…înaintea lui stă un progres spiritual ale cărui limite nici nu ni le putem închipui”., ibidem, pag. 105
Privitor la această ordine, putem observa două lucruri, şi anume:
a) că „a apărut ca sistem de valori de sine stătătoare numai raţiunii filosofice din timpurile anterioare. Creştinismului, ca şi oricărei alte religii, ele i-au apărut ca atribute şi manifestări ale unei persoane absolute.
Astăzi se apropie de acest punct de vedere şi filosofia.;
b) cu cât ne ridicăm pe scara entităţilor create, cu cât ne apropiem de treapta pe care stă persoana omenească – de singură entitate înzestrată cu putinţa comunicării cu ordinea eternă –, înţelegându-se prin aceasta că şi acea ordine trebuie să aibe un caracter personal, vedem validându-se tot mai mult principiul individualităţii, al deosebirii dintre diferiţii indivizi. Atomii unui element, moleculele unei [uneia şi aceleiaşi] materii sunt strict identice (prezintă identitate deplină între ele n.n.); indivizii unei specii vegetale nu mai prezintă aceiaşi uniformitate, legea de viaţă a speciei e atotputernică. Cam acelaşi lucru se petrece şi în lumea animală. În clasa persoanelor omeneşti însă, individul nu mai e dominat în exclusivitate de instinctele speciei, ci urmează un drum în bună parte ales de sine în chip liber. Drumul acesta e o rezultantă a individualităţii sale libere, dar de o anumită originalitate, şi a ordinii eterne; este rezultanta felului său propriu de relaţie şi de colaborare cu acea ordine.
Relaţia cu ordinea eternă constă în a descifra pretenţiile ei – aceasta e cunoaşterea – şi a răspunde acestor pretenţii, prin realizările de ordin social, moral, politic, artistic, etc. Prin relaţia aceasta se încorporează continuu câte ceva din ordinea eternă în persoana omenească şi în ordinea lumii create, prin mijlocirea acestui instrument, acestui canal, care este personalitatea omenească.
Şi, întrucât nu există [o anumită] persoană omenească, sau [un anumit] grup înrudit de persoane omeneşti – neamuri – prin care să se poată încorpora această ordine în multiplicitatea nesfârşită a aspectelor ei, este dată mulţimea de individualităţi etnice, pentru ca fiecare să încorporeze în sine, după structura şi posibilităţile proprii, într-un anumit fel acea ordine, corespunzător cu [una, respectiv] unul din nenumăratele posibilităţi şi aspecte cuprinse în ea.
Precum fiecare ins creşte în spirit, în însemnătate, prin relaţie pozitivă, prin înaintare spre plenitudine spirituală, cu acea rază a ordinii divine care-i este adecvată fiinţei lui, tot aşa, neamurile, cresc în puteri prin acel fel de comunicare activă cu ordinea eternă care le este proprie lor, care le e indicată, de fiinţa lor originală, ca întreg, care formează legea cea mai înaltă a individualităţii lor etnice.
Din aceasta rezultă că idealul permanent al neamului nostru este creşterea spirituală – aceasta presupune, desigur, şi o bază corespunzătoare de existenţă fizică – printr-un fel de relaţie cu ordinea valorilor eterne, determinat de individualitatea sa etnică, de românism; printr-o comuniune românească cu Dumnezeu.
Care este modul românesc de comuniune cu ordinea spirituală transcendentă? Acesta, ne-o spun istoria şi viaţa actuală a poporului nostru, este ortodoxia”., ibidem, pag. 105, 106
„Ortodoxia e har dumnezeiesc, adică prezenţă familiară a lui Iisus printre noi, transfigurându-ne viaţa, adâncindu-i înţelesul, dându-ne răbdare şi curaj în mijlocul neajunsurilor, într-o măsură în care nu ne-ar putea da, dacă ar lipsi Hristos, nici un om, oricât ar pretinde că-l înlocuieşte exact”., Dumitru Stăniloae, Ortodoxia, lumina lumii şi inima neamului nostru, în Telegraful român, LXXXVIII, nr. 11, 1940. Textul se regăseşte în Dumitru Stăniloae, vol.cit., pag. 111
Faptele ce însoţesc firul scurgerii timpului atestă că „datorită ortodoxiei neamul nostru n-a fost singur în lunga sa istorie în care n-a avut nici un ajutor de la oameni. Ci a fost cu Iisus Hristos. Şi, ajutat de El, toate le-a biruit. Au fost, în schimb, alte neamuri, puternic încrezute în oameni ce se dădeau asemenea lui Hristos, care nu şi-au putut menţine existenţa lor ca stat.
Ortodoxia, fiind vedere dreaptă a voii Dumnezeieşti şi a posibilităţilor şi a ţintelor omeneşti, precum şi comunicare neintermediată cu Iisus Hristos – e şi viaţă dreaptă, e şi blândeţe, e şi sfinţenie. Iar când trebuie să fie eroism, e eroismul cel mai dezinteresat, mai curat, mai lipsit de cruzime şi de poftă de stăpânire. Oportunismul şi cinismul politic e străin de sufletul crescut în ortodoxie”., ibidem
„Credinţa creştină e pentru credincios un impuls spre afirmarea comunităţii naţionale, spre iubirea, mai presus de fire, a celor cu care firea l-a aşezat în relaţii fundamentale de viaţă. Creştinismul răzbate în mod necesar spre naţionalism. Mântuirea e desigur o problemă care trebuie să frământe personal pe fiecare om, dar ea nu poate fi dobândită de om printr-o trăire de eu izolat, ea nu se împărtăşeşte omului în asceastă calitate – care e anormală –, ci în calitatea lui de membru al unei comunităţi, iar cea mai firească comunitate este cea naţională”., Dumitru Stăniloae, Creştinism şi naţionalism, în Telegraful român, LXXXVIII, nr. 40, 1940. Textul se regăseşte în Dumitru Stăniloae, vol.cit., pag. 119
„Apropierea creştinismului de naţiune a fost uşurată şi de filosofia mai nouă, care a descoperit că realitatea cea mai înaltă nu e cea a obiectelor, ci cea omenească, iar aceasta nu se poate găsi normal şi cu posibilităţi de plenitudine, decât în comuniunea dintre persoane. Aceasta e natura, iar creştinismul nu face decât să-şi toarne harul în această natură, ca s-o desăvârşească. Creştinismul e perfecţionarea relaţiei naturale dintre om şi om, desăvârşirea comuniunii, desăvârşirea dragostei, sau legătura desăvârşirii.
De aici nu e decât un pas până la a spune: cea mai naturală dintre relaţii, dintre manifestările necesare naturii, este comunicarea cu cei apropiaţi, care au în toate cazurile fireşti, aceeaşi limbă, aceeaşi istorie, aceleaşi aspiraţii, acelaşi destin. Naţiunile sunt comunităţi de destin, comunităţile cele mai temeinice, mai statornice, înfăşurate prin mai multe fire de legătură, deosebit de profunde, faţă de alte feluri de comunităţi, cu mult mai trecătoare (de durabilitate inferioară n.n.), mai superficiale. (de profunzime redusă n.n.). creştinismul n-a venit să se opună tendinţelor celor mai fireşti de comuniune, concretizărilor celor mai profunde ale acestor tendinţe, n-a venit să înăbuşe natura, să o facă să caute alte forme de comuniune mai puţin fireşti (cu deficit de organicitate n.n.), ci să intensifice, să înalţe, să desăvârşească formele naturale ale relaţiilor omeneşti.
Comuniunea este chiar o condiţie fundamentală a mântuirii. Nu poţi împlini voia lui Dumnezeu, nu poţi exercita faptele creştineşti, nu poţi afla şi experia pe Dumnezeu chiar, decât în cadrul comuniunii. Aceasta se colorează şi se umple întotdeauna de alt conţinut, după cum credinţele celor ce o întreţin sunt altele. Dar, în afară de ea nu se poate trăi religia. Iar comuniunea cea mai firească, cea mai de temelie, este aceea între membrii aceleiaşi naţiuni. În mod necesar, ea trebuie folosită pentru trăirea în cadrul ei a conţinutului religios. Un creştin e fericit de ţesătura de ocazii ce i-o oferă apartenenţa la comunitatea naţională, pentru a-şi trăi în ea conţinuturile religioase. Întrucât e om legat de un spaţiu, împletit prin limbă, prin istorie, cu un grup naţional, el nu se poate izola de acel grup, pentru a stabili altă comuniune, căci pentru aceasta ar trebui să fugă din ţara unde s-a nascut, unde l-a destinat Dumnezeu să trăiască”., ibidem, pag. 118, 119
„Dumnezeu nu mă va răsplăti pentru modul cum am ştiut să mă desfac de comunitatea firească în care mi-a fost dat să trăiesc, ci după modul în care am afirmat această comuniune, cu voinţa şi cu iubirea mea creştină.
Dumnezeu priveşte pe om nu în izolarea lui, ci ca membru al unei comunităţi mai largi, priveşte propriu-zis comunităţile şi, prin ele, face părtaş pe om de har şi mântuire. Şi întrucât comunităţile cele mai fireşti sunt neamurile, de ce n-am spune că privirea directă a lui Dumnezeu cade pe neamuri, şi numai întrucât inşii fac parte din neamuri, simte fiecare [dintre ei] privirea lui Dumnezeu asupra lui.
În cartea lui Daniil se spune că Dumnezeu pune în cumpănă împărăţia, nu pe ins în parte. Iar la Apocalipsă se vorbeşte de mântuirea neamurilor, nu a inşilor”., ibidem, pag. 119
Iar dacă, aşa cum accentuează Nae Ionescu, „un creştin este, luptă şi cere împlinirea legii lui Dumnezeu”(Nae Ionescu, Iertarea creştină, în Cuvântul, an III, nr. 624 din 29 noiembrie 1926. Textul se regăseşte în Nae Ionescu, Teologia. Integrala publicisticii religioase, Editura Deisis, Sibiu, 2003, pag. 114), iar aceasta cere ca fiecare fiinţă umană să evolueze spiritual prin simbioză cu comunitatea naţională de iubire din care face parte, înţelegem că, între direcţiile majore ale activismului nostru personal, trebuie să includem, permanent şi pregnant, apărarea naţionalităţii noastre româneşti. În acest sens, să ne fie mereu viu în conştiinţă că pentru păstrarea, neştirbită, a fiinţei naţionale, avem, fiecare dintre noi, deplina îndreptăţire şi sfânta obligaţie de a folosi, în situaţie de necesitate – adică după ce, fără succes, am întrebuinţat toate mijloacele paşnice – chiar violenţa fizică.
Aceasta deoarece, exemplifică acelaşi Nae Ionescu: „Ştim că batjocorit, scuipat, pălmuit şi spânzurat (pironit n.n.) pe cruce, Hrisos a gemut îndurător: Iartă-le lor Doamne, că nu ştiu ce fac! Dar tot Hristos, îndurătorul a toate, e cel care a luat biciul şi a gonit pe zarafii şi [pe] negustorii care spurcau casa Domnului. De ce se uită aşa uşor lucrurile acestea? De ce nu ne dăm seama că blasfemăm şi batjocorim tocmai ce e mai cutremurător de sublim în creştinism, atunci când bagatelizăm iertarea creştină, făcând din ea o muşama cu care să acoperim păcatele ce se fac împotriva legii?…De-ţi va greşi aproapele tău nu de şapte ori, dar (ci n.n.) de şapte zeci de ori câte şapte, iartă-l pre el” (ibidem)… Iertarea în domeniul relativ al personalului e la locul ei: iertarea greşiţilor noştri echivalează cu indiferenţa faţă de răul care ni se face, pentru că acest rău noi nu-l simţim, [adică] nu trebuie să-l simţim. Aşa fiind, iertarea nu e un principiu de morală, ci o metodă terapeutică pentru prelucrarea noastră personală. Dar, atunci, iertare pentru păcatele împotriva legii nu există pentru noi; ea nu stă în mâna noastră, ci în mâna lui Dumnezeu; singur poate Dumnezeu să ierte. Noi nu! Ar fi prea mare îndrăzneala şi orgoliul acesta ne-ar pierde. Încetaţi deci, mieluşei ai lui Dumnezeu, cu risipa de generozitate”., ibidem
„Cu aceeaşi credinţă în Dumnezeu – circumstanţiază Ion Coja –, legionarii au mers şi ei după pilda cristică, a Celui ce a propovăduit învăţătura iubirii împinsă până la gestul paradoxal de a-i oferi celui ce te-a pălmuit o dată şi celălalt obraz!
Numai că acelaşi Iisus ne-a învăţat că sunt momente când trebuie să mai pui mâna şi pe biciul pedepsitor, nu pentru a te apăra pe tine, fiinţă trecătoare, individ sortit unei existenţe efemere, ci ca să te pui stavilă când celălalt atentează la veşnicia neamului tău, la integritatea comunităţii în care te-ai născut şi care ţi-a dat identitate în faţa lui Dumnezeu! Ca să-i aperi pe ai tăi!…
Da, întorci şi celălalt obraz, dar numai dacă e vorba strict de obrazul tău, ca ins, ca persoană. Dar când cineva loveşte în obrazul neamului tău, atunci şi Iisus şi Moise, şi oricine, toţi te învaţă la fel: să fii necruţător!
Sub această boltă de semnificaţii se înscrie gestul nicadorilor şi, în mare, toate violenţele comise de legionari!”, Ion Coja, Nicadorii, în Săpămâna românească, An II, nr. 51, 16-22 noiembrie 2006, pag. 24
„Căci legionarii aşa s-au simţit şi aşa au şi fost atunci când au ridicat braţul pedepsitor: în legitimă apărare. Dar nu în apărarea propriei persoane, ci în apărarea Neamului!”, ibidem
„«Salvarea Ţării, a Neamului, este legea mai presus de toate legile: suprema lex».
Nicadorii nu au încălcat această lege ci, dimpotrivă, i s-au supus fără preget!”, ibidem
„Această lege o nesocotise I.G. Duca, iar codul penal şi practica judiciară îl lăsau nepedepsit pe infractor. Pe I.G. Duca şi pe alţii care ştiau bine că săvârşiseră mari ticăloşii pentru care nu aveau însă niciodată să plătească în faţa instanţelor atât de corupte ale României interbelice. Dar iată că apare o instanţă nouă, insensibilă la subtilităţile avocăţeşti şi la forţa banului de a corupe pe oricine. O instanţă care face, din interesul naţional, principiul suprem al justiţiei! O instanţă care nu confundă justiţia cu legalitatea! Care nu recunoaşte legile măsluite, gândite pentru folosul marilor vânzători de Ţară!
Această justiţie a acţionat prima oară prin nicadori şi apariţia ei e uşor de imaginat ce reacţie a stârnit în clasa politică a profitorilor de pe urma celor prea buni şi prea blânzi, şi uşor de prostit nu pentru că ar fi proşti, ci pentru că sunt capabili să vadă, chiar şi-n ticăloşia şi nedreptatea cea mai mare, voia Domnului.
Facă-se!”, ibidem
„Nicadorii(;), au găsit cum să dea peste cap întregul sistem de apărare pe care şi l-au creat, prin minciună şi înşelătorie adversarii lor, sistem de apărare care a transformat democraţia , ca sistem politic, şi justiţia, ca instituţie, (;)în prestatori de servicii pentru caracatiţa mondială a corupţiei, infiltrată până la cel mai mărunt funţionar de stat”., ibidem
Aidoma, adică predându-se Poliţiei din proprie iniţiativă – deşi ar fi putut lesne să fugă cu succes şi, de asemenea, cu toate că ştiau exact ce cumplite consecinţe, inclusiv cazne de felul acelora prin care Inchiziţia îngrozise Spania cu jumătate de mileniu în urmă, vor avea să suporte (vezi pe larg şi, fireşte, nelimitativ: Ion Coja, art.cit., integral, sau Redacţia Obiectiv Legionar, Comentarii la articolul Mr. Ion T. Ciobanu, Dictatura Regelui Carol al II-lea sau despre cum s-a încercat gestionarea crizei acesteia, făcute în Obiectiv Legionar, nr. 38-39, Septembrie-Octombrie 2006, pag. 6 [O.L. 38-39]) –, au procedat şi legionarii care, în septembrie 1939, l-au «executat» pe Armand Călinescu, prim-ministrul asasin, care avea pe conştiinţă viaţa (şi tinereţea) Căpitanului, a nicadorilor şi a decemvirilor, ucişi prin strangulare de gardienii care îi păzeau”., Ion Coja, art.cit., pag. 24
„Imediat după atentat echipa Miti Dumitrescu s-a deplasat în str. General Berthelot”(Şerban Milcoveanu, Corneliu Z. Codreanu altceva decât Horia Sima, vol.II, Editura Crater, Bucureşti, 1996, pag. 145)”şi, îşi aminteşte Paul Ştiubei («la data aceea în 1939(;) inginerul şef al aparatelor din Radiodifuziune», cf. Şerban Milcoveanu, Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Călinescu şi epoca 1930-1950, pag. 43), a intrat în localul Radiodifuziunii trăgând în tavan mai multe focuri de revolver. Aceasta pentru a intimida şi paraliza presupusa gardă militară de pază. Spre stupefacţia istoriei această instituţie a Radiodifuziunii nu avea pază militară şi avea numai doi portari, salariaţi proprii, care controlau intrarea.
Echipa Miti Dumitrescu s-a dus direct în sala de înregistrare şi difuziune unde cânta orchestra Radio(;). Miti Dumitrescu a luat microfonul din faţa orchestrei şi a pronunţat următorul mesaj către Naţiune şi Istorie:
«Astăzi 21 septembrie 1939 ora 1430 primul ministru Armand Călinescu a fost executat de o echipă legionară de sacrificiu care a făcut justiţie pentru asasinarea lui Corneliu Z. Codreanu la 30 noiembrie 1938».
Salariaţii Radiodifuziunii au întrerupt difuzarea la jumătatea mesajului şi astfel publicul ascultător n-a recepţionat justificarea atentatului.
Odată cu exprimarea mesajului, echipa Miti Dumitrescu a depus pe podea revolverele şi a ridicat spre tavan ambele mâini.
Aceasta cu semnificaţie de predare către autorităţile de stat. Până să vină poliţia spre a-i aresta(;), directorul general al Radiodifuziunii(;) s-a repezit asupra lui Miti Dumitrescu şi i-a tras două palme. Miti Dumitrescu nu a ripostat şi a rămas mai departe imobil cu mâinile ridicate spre tavan.
Poliţia a venit în frunte cu generalul Gavrilă Marinescu şi i-a luat pe legionari”., Paul Ştiubei, Mărturisire făcută în calitate de pacient doctorului Şerban Milcoveanu, redată în Şerban Milcoveanu, Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Călinescu şi epoca 1930-1950, pag. 43, 44
„Lui Miti Dumitrescu i s-au rupt ambele braţe, iar limba i-a fost scoasă din gură cu un cârlig”., Redacţia Obiectiv legionar, Comentariile amintite, extras
Fiecare dintre cei nouă membri ai echipei de sacrificiu, după ce a fost „torturat timp de 8 ore într-un mod înfiorător”(XXX, Cronologie legionară, în [O.L. 38-39], pag. 69, Ediţia I-a, Colecţia Omul Nou, Salzburg, 1953), a fost „legat şi împuşcat fără judecată”., ibidem
Apoi, tot Poliţia, „le-a depus cadavrele chiar la locul atentatului, strada Ştirbei Vodă la întretăierea cu bulevardul Ardealului”., Şerban Milcoveanu, Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Călinescu şi epoca 1930-1950, pag. 44
„Încă o informaţie.
La acea dată era mare caniculă în Bucureşti.
Prefectura Poliţiei Capitalei a montat în jurul cadavrelor mai multe tribune pentru ca publicul să [le] vizioneze descompunerea(;).
La faţa locului au venit membrii Guvernului şi alte somităţi ale clasei conducătoare.
În «Jurnalul» care a rulat la cinematografele din acea epocă s-a putut vedea [,spre pildă,] cum(;) ministrul educaţiei naţionale profesorul Petre Andrei scuipă cadavrele în chip de ură şi pedeapsă post mortem”., ibidem, pag. 45
De asemenea, „(;) şcolile au venit să le scuipe şi să le blesteme”., Şerban Milcoveanu, Corneliu Z. Codreanu altceva decât Horia Sima, vol.I, pag. 146
„Nu se ştie ce s-a întâmplat [apoi] cu cadavrele(;). După toate probabilităţile au fost incinerate la Crematoriul Cenuşa şi ce a rezultat a fost azvârlit la gunoi”., idem, Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Călinescu şi epoca 1930-1950, pag. 45
Din cadrul aceloraşi sinistre represalii, fac parte şi „masacrele mişeleşti din noaptea de 21-22 septembrie 1939. Noul guvern constituit sub preşedenţia gen[eralului] Argeşanu, având pe gen[eralul] Gavril[ă] Marinescu ca Ministru de Interne, a ordonat uciderea tuturor fruntaşilor legionari din lagăre şi închisori, precum şi a câte 3-5 legionari din fiecare judeţ.
Astfel, au fost asasinaţi grupul de la închisoarea Râmnicu-Sărat în frunte cu ing. Gh. Clime, care a fost(;) torturat în mod înfiorător; 44 în lagărul de la Miercurea Ciuc; 31 în lagărul de la Vaslui; 7 la Spitalul Militar din Braşov; 10 în Bucureşti; 147 în restul ţării. În total, 252 de legionari”., XXX, Cronologie legionară, în [O.L. 38-39], pag. 70
De asemenea, pe 22 septembrie „Victor Dragomirescu este ridicat de la Spitalul închisorii Văcăreşti, sugrumat în maşină şi dus la crematoriu unde, încă dând semne de viaţă, a fost ars de viu”., ibidem
Omisesem, mai sus, să-ţi precizez motivul asasinării lui I.G. Duca. El, în calitatea sa de prim-ministru, semnase, în 1933, un angajament internaţional pentru încetăţenirea în ţară a 300.000 de evrei (vezi detalii în Ion Coja, art.cit, pag. 22). Şi-aceasta când, „în luna decembrie 1933, vreme de pace, nu existau nicăieri [în lume] persecuţii antievreieşti”(ibidem, pag. 22); „iar adăugaţi la ceilalţi aflaţi deja în România, unii cu forme legale, alţii clandestini, evreii din România ar fi ajuns să depăşească un milion şi jumătate, devenind, practic, cea mai numeroasă minoritate etnică din România”., ibidem
Dar „de ce să se producă un asemenea exod, din Polonia în România, un exod de dimensiuni superioare celui biblic?! Explicaţii oficiale nu s-au dat, dar chiar şi dacă ar fi existat aceste justificări, cine ar fi împiedicat apariţia altor explicaţii, a altor «scenarii»?
Un astfel de scenariu, care a circulat mult în perioada interbelică, este acela potrivit căruia comunitatea evreiască, preocupată(;) în mod firesc, de constituirea unui stat Israel, cu un teritoriu propriu, ar fi vizat, ca teritoriu al acestui stat, o parte din teritoriul românesc!”., ibidem
„La acea dată, în 1933, acest plan al cărui susţinător tenace fusese vestitul ministru [de interne al Franţei](;) Adolphe Crémieux (1796-1880), avea o vechime de aproape un secol! Aşa se explică, susţin unii, presiunile făcute asupra României şi la Conferinţa internaţională de la Berlin (1878), şi la Paris (după primul război mondial), pentru ca România să accepte încetăţenirea necondiţionată a oricărui evreu care ar fi vrut să se stabilească în România. Deja însă, pe căi legale sau altminteri, în România de după 1830, s-au scurs importante efective umane evreieşti, din Rusia şi Polonia îndeosebi, al căror număr ameninţa să pună în cumpănă caracterul românesc al unor importante suprafeţe din teritoriul naţional. Oraşele moldoveneşti, în frunte cu Iaşii, erau deja locuite cam toate de o populaţie majoritar evreiască.
Cum pica în acest context intrarea în ţară a încă 300.000 de evrei, e uşor să ne imaginăm! Din păcate singurii care au reacţionat (iar reacţia lor nu a imaginat cea mai fericită soluţie) au fost legionarii. Celelalte formaţiuni politice nu au avut nimic de obiectat. Din partea legionarilor, generalul Cantacuzino-Grănicerul i-a făcut o vizită prim-ministrului acasă şi, în virtutea faptului că se cunoşteau şi se preţuiau dintotdeauna, (;)l-a avertizat: «Ghiţă, să ştii că dacă semnezi intrarea în ţară a 300.000 de evrei, băieţii (adică legionarii – n. I.Coja.) te împuşcă!»
Generalul, aşadar, nu s-a plâns de nedreptatea care li se făcea legionarilor prin desfiinţarea partidului lor, împiedicându-i să se prezinte la alegerile de peste câteva zile. Ci i-a făcut lui Duca o cerere pe care ar fi trebuit s-o susţină şi celelalte partide, căci intrarea a 300.000 de alogeni, indiferent de naţionalitatea acestora, era o măsură inacceptabilă în numele celor mai elementare interese naţionale”., ibidem
„Sora lui I.G. Duca(;) a reprodus cuvintele pe care le-a rostit I.G. Duca, întors acasă, după ce a semnat pentru încetăţenirea celor 300.000 de evrei: «Mi-am semnat condamnarea la moarte!»
E cumplit şi naşte o mulţime de întrebări faptul că I.G. Duca a semnat acea convenţie (sau ce-o fi fost), ştiind bine ce i se va întâmpla şi, mai ales, ştiind bine cât rău aduce astfel Ţării şi Neamului său. De ce a semnat I.G. Duca? Singurul răspuns plauzibil rămâne acela că I.G. Duca îşi asumase anumite obligaţii de supunere şi ascultare necondiţionată, pe care nu era chip să le încalce”…, ibidem
Oricum, „asasinatul politic nu a fost inventat de legionari! Dar este evident că legionarii sunt acuzaţi pentru aceste asasinate cu o insistenţă şi cu o strategie a dezinformării atât de bine pusă la punct încât trebuie să ne întrebăm ce anume supără în mod specific şi pe cine în faptul că legionarii, pe parcursul a(;) 20 de ani(;) săvârşiseră câteva asasinate (Manciu, Duca, Stelescu, Armand Călinescu şi…cam «atât»), iar împotriva lor autorităţile, subliniez: autorităţile, ocolind legea, încălcând-o chiar, uciseseră cu de la sine voie, a regelui şi a zbirilor poliţiei şi din guvern, peste 300 (trei sute) de tineri care, ca persoană, ca individ, nu săvârşiseră nici o infracţiune, nici o fărădelege.
Se uită lucrul acesta sau este complet necunoscut de cei care îi consideră mai departe pe legionari nişte asasini prin excelenţă, adică prin mentalitate şi prin program politic.
Mai sunt oare legionarii, la acest «scor» atât de categoric, 300-4, mai sunt ei asasinii sângeroşi şi bezmetici pe care ni-i prezintă fel de fel de istorici şi publicişti care uită cu consecvenţa cea mai stranie să amintească circumstanţele(;) în care aceştia s-au simţit obligaţi să recurgă la forma supremă de apărare?!”, ibidem, pag. 24
Nu cumva, precum avertizează Şerban Suru, „poate(;) cei din fruntea ţării nu vor să se cunoască istoria reală, căci, de-abia atunci oamenii de rând se vor putea proteja împotriva repetării istoriei şi, o asemenea posibilitate, conducătorii noştri nu o agreează căci poate au de gând să «repete» istoria, luând exemple din trecut atunci când se vor afla la ananghie. Să nu uităm că pentru Ion Iliescu a fost la modă în anul 1990 să dea vina pe legionari şi să spună că împotriva regimului neocomunist de atunci, manifestaţiile populare au fost de tip «legionar» – în sensul rău al cuvântului”., Şerban Suru, Adresă către autorităţi…, în Obiectiv Legionar, nr.38-39, Septembrie-Octombrie 2006, pag. 1, [O.L. 38-39]
Să nu uităm, vorba lui Ion Coja, că, „ce trăim noi azi seamănă destul de bine cu ce se întâmpla în România anilor ’30. Numai că atunci era mai evident pericolul din afară, al dezagregării României Mari. Acest pericol nu aş zice că azi este mai mic, sau că nu există! Dimpotrivă! Este poate mai mare ca-n anii ’30, dar este mult mai discret, mai bine disimulat sub felurite lozinci şi structuri europenizante, uzând de arme mai eficiente decât cele aflate în dotarea armatelor, cum ar fi arma financiară sau arma psihologică”., Ion Coja, art.cit., pag. 23
Apropo, întreabă retoric Nicador Zelea Codreanu: „Care erau atunci [,în anii ’30,] duşmanii declaraţi ai Legiunii şi implicit ai prosperităţii României şi ai românilor?
Politicianismul, corupţia, spolierea bogăţiilor ţării şi pauperizarea majorităţii zdrobitoare a românilor, asaltul economic al străinilor, cumpărând totul pe nimic, înrobind bietul român pe salarii de supravieţuire, despădurirea munţilor României în folosul unor venetici, transformarea românilor într-un popor de bolnavi datorită mizeriei creatoare de boli sociale şi a asistenţei sociale de două parale!
Atenţie, vi se pare cunoscut?(;) Ce vi se poate părea depăşit?”, Nicador Zelea Codreanu, Despre nişte reformatori, în Cuvântul Legionar, An III, nr.36, august 2006, pag. 3
Dacă nimic, are cuvântul Şerban Suru:
„[–] Terorismul de stat este cel mai înfiorător, cel mai distrugător tip de terorism, căci cetăţenii sunt la discreţia forţelor Statului, forţe care în loc să îi apere, îi torturează şi îi ucid”(Şerban Suru, Invitaţie la Conferinţa cu titlul «70 de ani de terorism în România modernă – începutul…», ţinută la Sala Dalles din Bd. Nicolae Bălcescu, nr. 18, sector 1, Bucureşti, în data de 20.09.2006, între orele 18-20. Textul se regăseşte în [O.L. 38-39], pag. 2), „practicând teroarea de stat ca metodă de anihilare a adversarilor politici şi de supunere totală a populaţiei”., ibidem
Ciulesc urechea…
85 Faust Brădescu, op.cit., pag. 54
Şi deşi „ca în orice revoluţie, se încearcă o schimbare radicală socială(;), masele nu mai sunt îndemnate să meargă la acte şi gesturi necontrolate, nu mai sunt îndopate cu lozinci purtătoare de ură, nu mai sunt dirijate spre dezlipirea sufletească de naţiunea din care fac parte”86. Iar „concepţia legionară depăşeşte scopul imediat al unei reuşite concrete de înlăturare a unei clase sociale prin alta”87, revoluţia întemeiată pe ea luând „în consideraţie viitorul întregii naţiuni, armonia şi bunăstarea socială a tuturor claselor”88. „Nu se preconizează violenţa, nu se urmăreşte distrugerea utilului experimentat, nu se insinuează desprinderea individului de contextul naţional, nu se propovăduieşte fericirea şi bunăstarea prin desprinderea de Dumnezeu89”90.
86 ibidem, pag. 55
87 ibidem
88 ibidem
89 „Revoluţia legionară are loc în timp, printr-o gândire ce ia în consideraţie stabilirea unei armonii generale şi a centrului de realizare în sufletul individului, iar nu în izbucnirea unei răzvrătiri sângeroase”., ibidem, pag. 60
90 ibidem
Aşa se explică de ce nici „după [mai mult de] trei sferturi de secol, spaima duşmanilor în faţa invincibilităţii spirituale a edificiului legionar nu a încetat: s-a transmis copiilor şi nepoţilor, asemeni unei moşteniri, astfel încât devine relativ simplu să identifici un duşman al neamului românesc sau un arivist (grabă şi zel suspect în a denatura şi stigmatiza legionarismul). Deşi numărul legionarilor actuali este infim, deşi tineretul de azi prezintă certitudinea că nu poate urma calea elitei interbelice, deşi literatura «verde» constituie o raritate, corul denigrărilor nu încetează. Dar pentru legionari «nu există înfrângere şi dezarmare, căci forţa ale cărei unelte vrem noi să fim e etern invincibilă»(Ion Moţa – La Icoană, 1927) şi «Chiar dacă a căzut Căpitanul, a rămas metoda!»”91. „Armatele cele mai eficace din lume sunt seminţele”92.
91 Nicoleta Codrin, Cuvânt înainte la volumul Constantin Papanace, Stilul legionar de luptă. Concepţia tactică a Căpitanului, Editura Lucman, Bucureşti, 2004, pag. 15
92 Lucian Blaga, Carneţelul negru, în volumul Lucian Blaga, Aforisme, Text stabilit şi îngrijit de Monica Manu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2001, pag. 279
„Corneliu Codreanu n-a pus problema României imediate, a României moderne sau contemporane. Era mult prea puţin. Nu s-ar fi potrivit nici dimensiunii viziunii sale, şi nici aşteptărilor noastre. El a pus problema în termeni ultimi, în totalitatea devenirii naţionale. El n-a vrut să îndrepte mizeria aproximativă a condiţiei noastre, ci să introducă Absolutul în respiraţia zilnică a României. Nu o revoluţie a momentului istoric, ci una a istoriei”93.
93 Emil Cioran, Profilul interior al Căpitanului, în Glasul strămoşesc, Sibiu, anul VI, nr. 10 din 25 decembrie 1940. Textul se regăseşte în culegerea , Mişcarea Legionară în texte originale şi imagini, Editura Lucman, Bucureşti, f.a., pag. 177 [M.L.T.O.I.]
În legionarism, „ideea de bază a revoluţionării existenţei umane nu este nici libertatea şi, în nici un caz autoritatea. «Mişcarea Legionară nu se întemeiază [în] exclusiv[itate] nici pe principiul autorităţii, nici pe cel al libertăţii. Ea îşi are temeliile înfipte în principiul dragostei. În el îşi au rădăcinile atât autoritatea, cât şi libertatea»(Corneliu Zelea Codreanu, Legiunea pentru supravieţuirea fiinţei naţionale, pag. 59).
Este vorba despre aceeaşi dragoste propovăduită de primii creştini, este dragostea dintre Christos şi apostoli. Dragostea legionară nu este destinată unor anumiţi oameni dintr-un spaţiu şi timp dat, ea este destinată întregului neam românesc”94.
94 Cezarina Bărzoi, Charisma lui Corneliu Zelea Codreanu. Perspectivă legionară, IV, în Permanenţe, anul VII, nr. 11-12, noiembrie-decembrie 2004, pag. 19
Aceasta explică de ce „în timp ce toate revoluţiile sunt politice, revoluţia legionară este spirituală şi creştină.
În timp ce toate revoluţiile contemporane au ca scop cucerirea puterii de către o clasă socială sau de către un om, revoluţia legionară are drept ţintă supremă: mântuirea neamului, împăcarea neamului românesc cu Dumnezeu(;)”95.
95 Mircea Eliade, De ce cred în biruinţa Mişcării Legionare, în Buna Vestire, anul I, nr. 244 din 17 decembrie 1937. Textul se regăseşte în culegerea , «Dosarul» Mircea Eliade, vol. V, (1936-1944), Jos farsa!, partea a doua, Cuvânt înainte şi culegere de texte de Mircea Handoca, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001, pag. 251 [D.M.E.-J.F.p.II]
„De aceea sensul Mişcării Legionare se deosebeşte de tot ce s-a făcut până astăzi în istorie”96: „niciodată cuvântul Mântuitorului n-a fost înţeles ca o revoluţie a forţelor sufleteşti împotriva păcatelor şi a slăbiciunilor cărnii”97. „O revoluţie spirituală care luptă în primul rând împotriva păcatului şi nevredniciei”98. O revoluţie a cărei biruinţă „va crea un om nou”99, „născut dintr-un desăvârşit primat al spiritului împotriva temporalului, dintr-o biruinţă a duhului împotriva cărnii” 100.
96 ibidem, pag. 251, 252
97 ibidem, pag. 251
98 ibidem
99 ibidem, pag. 252
100 ibidem
„Legionarul nu mai trăieşte la întâmplare. Viaţa lui are un sens precis şi major: revoluţia creştină, mântuirea neamului românesc”101.
101 Mircea Eliade, Noua aristocraţie legionară, în Vremea, anul IX, nr. 522 din 23 ianuarie 1938. Textul se regăseşte în [D.M.E.-J.F.p.II], pag. 259
„Stilul de viaţă legionar înlătură tot ceea ce este inutil, exterior, ornamental, înlătură tot ceea ce a creat strâmb şi împovărător o mentalitate şi o simţire îmbătrânită, stilul legionar înlătură tot ceea ce astăzi, ca şi-n alte epoci asemănătoare, sub pretenţie de civilizaţie şi rafinament, desfigurează chipul omului şi îl îndepărtează de natura sa proprie.
Dar ce înseamnă simplitate legionară? Înseamnă trăirea adevărată: omul în legile omeniei sale. Simplitatea legionară înseamnă linie dreaptă, înseamnă adâncime, înseamnă asceză102. Ea decurge dintr-o adevărată trăire în spirit”103.
102 Înseamnă-n-trun cuvânt CREDINŢĂ. „Credinţă şi(;) jertfă”.,Traian Herseni, Prefaţă la volumul Traian Herseni, Mişcarea Legionară şi muncitorimea, Editura Mişcării Legionare, Bucureşti, 1940, pag. 3
Nu-ntâmplător „Mişcarea Legionară are credinţe, nu programe. Deosebirea e ca între cer şi pământ. Programul e ceva din afară, făcut anume să câştige partizani. El se aseamănă cu râma din undiţa pescarului. Cu cât e mai grasă râma, cu atât mai repede se prinde peştele şi, se înţelege, cu atât mai bine îi merge pescarului. Cu alte cuvinte: cu cât e mai darnic programul, cu atât se lasă mai repede păcălit alegătorul şi, se înţelege, cu atât mai bine le merge partidelor. Spus pe faţă: programul e făcut de cei «deştepţi» sau «şmecheri» ca să amăgească pe cei «proşti» în alegeri”. (Traian Herseni, Cuvânt înainte la volumul Traian Herseni, Mişcarea Legionară şi ţărănimea, Ediţia a II-a, Editura Mişcării Legionare, Bucureşti, 1940, pag. 3) E simptomatic că în „compoziţia comitetelor executive, centrale şi judeţene ale partidelor politice, din care se recrutează miniştrii şi prefecţii guvernelor şi deputaţii”(Traian Brăileanu, Politica, Editura, Albatros, Bucureşti, 2003, pag. 315. Ediţia a I-a, Tipografia Mitropolitul Silvestru, Cernăuţi, 1928), „predomină tipul intelectualului nemulţumit cu leafa sa sau a[l] avocatului care speră să-şi sporească clientela şi să învârtească afaceri mai bune devenind prefect sau deputat”., ibidem
După ce trec alegerile, partidele şi-au ajuns scopul şi nu le mai pasă de nimic. Căci politicianul «deştept» ştie că până la alegerile viitoare «prostul» uită, iar el are vreme să-şi schimbe dacă nu năravul, cel puţin… programul.(Traian Herseni, Mişcarea Legionară şi ţărănimea, pag. 3) „«Programele sunt vorbe»”., ibidem, pag. 3, 4
„Credinţele sunt cu totul altceva. Ele isvorăsc dinlăuntru, din inima şi sufletul omului. Cu un program de care nu te ţii, îţi baţi joc de alţii, cu o credinţă pe care o trădezi, îţi baţi joc de Dumnezeu, de sufletul şi omenia ta. De aceea credinţele nu se pot schimba de pe o zi pe alta şi nici nu au preţ decât dacă sunt înfăptuite. Programele sunt făcute de oameni şi schimbate după oameni. Credinţele dimpotrivă schimbă ele pe oameni şi-i ridică prin frumuseţea şi adevărul lor până la ele. Care din politicieni trăieşte după programul partidului? Care e gata să moară pentru acest program? Legionarii însă trăiesc după credinţele lor şi sunt gata să-şi de viaţa pentru ele. Moţa şi Marin, ca să nu-i amintim decât pe ei, au murit întru credinţa lor legionară. Din pricina aceasta credinţele nici nu au rostul să aducă partizani, ele strâng numai în jurul aceluiaşi steag pe cei care sunt în stare să trăiască şi să moară pentru ele. Mişcarea Legionară are credincioşi, nu partizani. Din ea fac parte cei care jertfesc totul pentru ţară, adică pentru mântuirea şi înălţarea neamului românesc. În rândurile ei nu intră cei care cer, cei care umblă după câştig, cei care fug de muncă şi nu se ruşinează să cerşească, ci numai cei care dau, cei care se păgubesc pe ei pentru mărirea neamului., ibidem, pag. 4 Pe scurt, „Mişcarea Legionară nu promite şi nu oferă nimănui nimic. Ea constituie o organizaţie în care cel care intră dă totul şi nu cere în schimb nimic”., idem, pref.cit., pag. 3
„Căpitanul Legiunii n-a spus niciodată: «veniţi fraţilor cu mine, că vă dau marea cu sarea si cerul cu paserile» cum au spus(;) toţi conducătorii de partide din România, ci spune: «eu am luat în spate crucea suferintelor româneşti şi urc drumul care prin jertfă ne duce la biruinţă; – cine se crede în stare să îndure toate chinurile acestea să vină cu mine». Iar când a fost întrebat de program, Căpitanul a răspuns: «Să dăm tot ce avem pentru neamul nostru, luptând din toate puterile împotriva tuturor acelora ce-l fură, exploatează şi dezonorează, ameninţându-i existenţa» (25 Oct. 1936). De aceea în jurul său n-au ce căuta lichelele, n-au ce căuta neoamenii. Chiar dacă vreunul dintre aceştia îndrăzneşte să se apropie, fuge îndată ce dă de greu, «fuge ca dracul de tămâie»”., ibidem, pag. 5
De aceea, „în Legiune nimeni nu se uită dacă eşti sărac, dacă ai haine roase, dacă eşti simplu muncitor cu ziua sau eşti mare bogătaş. Aici nu se pune preţ decât pe credinţă, pe jertfa adusă, pe dragostea de neam şi pe omenie”., idem, Mişcarea Legionară şi ţărănimea, pag. 17
De aceea „fruntaşii legionari nu se aleg după avere sau după oamenii pe care îi atrag în partid, ci după curăţenia sufletului, după puterea lor de dragoste, de credinţă şi de jertfă ”., ibidem
De-aceea, „legionarismul încurajează şi se întemeiază pe libertate. Vii în legionarism pentru că eşti liber, pentru că te-ai hotărât să depăşeşti cercurile de fier ale determinismului biologic (frica de moarte, de suferinţă, etc.) şi ale determinismului economic (frica de a rămâne pe drumuri). Cel dintâi gest al legionarului este un gest de totală libertate: el îndrăzneşte să se rupă de toate lanţurile robiei sale spirituale, biologice şi economice. Nici un determinism exterior nu-l mai poate influenţa. În clipa când s-a hotărât să fie liber, toate spaimele şi toate complexele de inferioritate dispar ca prin farmec. Cel care intră în Legiune, îmbracă pentru totdeauna cămaşa morţii. Asta înseamnă: legionarul se simte atât de liber, încât nici moartea nu-l mai înspăimântă”. (Mircea Eliade, Libertate, în Iconar, Cernăuţi, an III, 1937 nr. 5. Textul se regăseşte în volumul, Mircea Eliade, Textele «legionare» şi despre «românism», Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, pag. 68) „«Cel care ştie să moară nu va fi rob niciodată». Şi nu e vorba numai de robia etnică sau politică, ci, în primul rând, de robia spirituală. Dacă eşti gata să mori, nu te mai poate robi nici o frică , nici o slăbiciune, nici o timiditate. Împăcându-te cu gândul morţii, atingi cea mai totală libertate care îi este îngăduită omului pe pământ”., ibidem
Iar dacă, „e adevărat, pot fi şi dintre legionari unii care să fi rămas la mentalitatea politică sau la cea haiducească”(Constantin Noica, Limpeziri pentru o Românie legionară, în Buna Vestire, anul IV, seria a II-a, nr. 29 din 11 octombrie 1940. Conferinţă ţinută la Radio în seara de 5 octombrie 1940, apud site-ul Fundaţiei George Manu): „ei sunt întârziaţii Mişcării sau(;) structural inapţi de a progresa o dată cu ea. De aceea nu judecaţi Mişcarea după cei care nu stau decât la periferia ei, ci după cei buni, care năzuiesc să fie încă şi mai buni, şi stau ca atare în inima ei. Dacă veţi spune: «Am văzut un legionar făcând cutare acţiune nevrednică», nu veţi înţelege ce este de înţeles. Când însă veţi vedea – şi-l puteţi vedea – un legionar care încă nu e mulţumit cu sine, atunci veţi fi văzut ceva din Legiunea însăşi. Veţi fi văzut umbra lui Corneliu Codreanu şi a lui Moţa; lumina lui Corneliu Codreanu şi a lui Moţa”., ibidem
103 Ernest Bernea, Stil legionar, Tipografia
conduce România, în [P. VIII.8]
Bărzoi Cezarina, Charisma lui Corneliu Zelea Codreanu. Perspectivă legionară, IV, în [P. VII.11]
Băncilă Vasile, Arhangheli în istoria românească, articol apărut în Omul Nou, Brăila, 1938, apud site-ul Fundaţiei George Manu
Becescu Florin, Franc-Masoneria. Crimă-Spionaj-Anarhie, Editura Ziarului «Porunca Vremii», Bucureşti, 1936
Bernea Ernest, Stil legionar, Tipografia Bucovina, I.E. Torouţiu, Bucureşti, 1937; reeditare Salzburg, Colecţia Omul Nou, 1953, apud site-ul Fundaţiei George Manu
Bidegain Jean, Discurs rostit în anul 1905 în faţa Marelui Orient al Franţei, în [O.L. 1(7)]
Boldur Lăţescu Gheorghe şi Iorga Filip-Lucian, Genocidul comunist în România, vol. IV, Reeducarea prin tortură, Editura Albatros, Bucureşti, 2003
Brădescu Faust, Viziunea integrală a Revoluţiei Legionare, Prefaţă de Dr. Gheorghe Buzatu, ediţie îngrijită de Radu-Dan Vlad, Traducere din limba franceză de Mădălina Martin, Editura Majadahonda, Bucureşti, 1997
Blaga Lucian, Carneţelul negru, în volumul Lucian Blaga, Aforisme, Text stabilit şi îngrijit de Monica Manu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2001
Brăileanu Traian, Politica, Editura, Albatros, Bucureşti, 2003, pag. 315. Ediţia a I-a, Tipografia Mitropolitul Silvestru, Cernăuţi, 1928
Buzatu Gheorghe, Despre legionari şi legionarism, prefaţă la monografia Corneliu Zelea Codreanu şi epoca sa, în [C.Z.C.E.S.]
Ciobanu Ion T., Mr., Dictatura Regelui Carol al II-lea sau despre cum s-a încercat gestionarea crizei acesteia, în [O.L. 38-39], pag. 3-5. Articol publicat iniţial în Revista Academiei Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu – Sibiu, nr. 4 din 1999
Cioran Emil, Profilul interior al Căpitanului, în Glasul strămoşesc, Sibiu, anul VI, nr. 10 din 25 decembrie 1940., în [M.L.T.O.I.]
Codrescu Răzvan, În căutarea Legiunii pierdute, Editura Vremea, Bucureşti, 2001
Codrin Nicoleta, Cuvânt înainte la volumul Constantin Papanace, Stilul legionar de luptă. Concepţia tactică a Căpitanului, Editura Lucman, Bucureşti, 2004
Coja Ion, Legionarii noştri, Editura UMC, Bucureşti, 2001; Protocoalele Kogaionului. Teze şi ipoteze consemnate şi autentificate de Ion Coja pentru a se înţelege şi evalua corect Contenciosul Româno-Evreiesc, inclusiv – aşa numindu-l unii – «Holocaustul din România», Uniunea Vatra Românească, Editura Ţara Noastră, Bucureşti, 2004; Nicadorii, în [S.R. II.51]
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ”Bande, bandiţi şi eroi”. Grupurile de rezistenţă şi Securitatea (1948-1968). Documente, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003 [”B.B.I.”]
Crainic Nichifor, Ortodoxism şi Masonerie, în [FM.F.E.T.]; Revoluţia legionară, apud site-ul Fundaţiei George Manu
Crişan Radu Mihai, Testamentul politic al lui Mihai Eminescu, 2005; Înduşmăniţii au acelaşi crez. Testamentele politice ale lui Ion Antonescu şi Corneliu Zelea Codreanu, 2005; Moţa şi Marin. Testamentele lor politice, 2006; Totul pentru Hristos! Testamentul politic al lui Nicolae Iorga, 2006; Surâsul Legiunii. Sau cum înţeleg eu Legionarismul Românesc, 2006. Fiecare dintre ele este publicată la Editura Cartea Universitară, Bucureşti.
Dobrescu Emilian M., Iluştri francmasoni, Editura Nemira, Bucureşti, 1999
Eliade Mircea, Textele «legionare» şi despre «românism», Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, [T.L.D.R.]; Libertate, în Iconar, Cernăuţi, an III, 1937 nr. 5, în [T.L.D.R.]; De ce cred în biruinţa Mişcării Legionare, în Buna Vestire, anul I, nr. 244 din 17 decembrie 1937, în [D.M.E.-J.F.p.II]; Noua aristocraţie legionară, în Vremea, anul IX, nr. 522 din 23 ianuarie 1938, în [D.M.E.-J.F.p.II]
Eminescu Mihai, Opere, vol. IX, Ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1980, [M.E.O. IX]; vol. X, Ed.cit., Bucureşti, 1989 [M.E.O. X]; vol. XII, Ed.cit., Bucureşti, 1985; [M.E.O. XII]; Manuscrisul Din şedinţele Societăţii România Jună. Naţionaliştii şi Cosmopoliţii, în [M.E.O. IX]; Un cenuşar român…, Timpul, 8 aprilie 1879, în [M.E.O. X]; «Românul» a contractat năravul…, Timpul, 29 iulie 1881, în [M.E.O. XII]
Gheorghiu Lizeta, Cuvântul apărării – pledoaria avocatului Lizeta GHEORGHIU – în procesul lui Corneliu Zelea Codreanu din mai 1938, în [D.L.T.R.]
Goga Octavian, Mustul care fierbe, Editura Scripta, Bucureşti, 1992
Gyr Radu, Femeia în eroismul spiritual moral, şi naţional, Idei desvoltate dintr-o conferinţă ţinută la 8 decembrie 1935, în aula Universităţii din Iaşi, sub patronajul Cercului Studenţesc Tecucean, Bucureşti, f.a., [F.E.S.M.N.]; O lume tânără şi un moment istoric, în [F.E.S.M.N.]
Herseni Traian, Mişcarea Legionară şi muncitorimea, Editura Mişcării Legionare, Bucureşti, 1940; Mişcarea Legionară şi ţărănimea, Ediţia a II-a, Editura Mişcării Legionare, Bucureşti, 1940
Heinen Armin, Die Legion «Erzangel Michael» in Rumänien. Soziale Bewegung und politische Organisation. Ein Beitrag zum Problem des internationalen Faschismus, Südosteuropäische Arbaiten, München, 1986
Hitler Adolf, Mein Kampf, Ediţie în limba română, Editura Pacifica, Bucureşti, 1993
Iftimovici Radu, Spulberarea unei legende. Progromul de la Abator, în [E.M. 87]
Ionescu Nae, Teologia. Integrala publicisticii religioase, Editura Deisis, Sibiu, 2003, [T.I.P.R.]; Iertarea creştină, în Cuvântul, an III, nr. 624 din 29 noiembrie 1926, în [T.I.P.R.]; Sub semnul Arhanghelului, în Buna Vestire, anul I, nr. 100 din 27 iunie 1937, apud site-ul Fundaţiei George Manu
Iorga Nicolae, Discursuri Parlamentare, vol. I-iu, partea I-a, Editura Bucovina, I.E. Torouţiu, Bucureşti, 1939, [D.P.v.I.p.I]; În chestia manifestaţiilor studenţeşti, Discurs rostit în şedinţa din 17 decembrie 1909 a Camerei Deputaţilor, în [D.P.v.I.p.I]; Chestia agitaţiilor evreieşti, Discurs rostit în şedinţa din 11 februarie 1910 a Camerei Deputaţilor, în [D.P.v.I.p.I]
Milcoveanu Şerban, Corneliu Z. Codreanu altceva decât Horia Sima, vol. I şi II, Editura Crater, Bucureşti, 1996; Tactica şi strategia în întrebări cu sau fără răspuns, Tipografia TCM Print, Bucureşti, 2001; Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Călinescu şi epoca 1930-1950, Editura TCM Print, Bucureşti, 2004; Teroarea de Stat până la 22 decembrie 1989, volum editat fără scop lucrativ de Asociaţia foştilor preşedinţi ai Studenţimii persoană juridică şi Liga pentru apărarea Adevărului Istoric persoană juridică, Bucureşti, 2004, pag. 199
Mitrică Nicolae, Episoade dintr-un război nedeclarat, partea a III-a în [FM.D.C. 7/2003]; partea a VI-a, în [FM.D.C. 10]
Nestorescu Bălceşti Horia, Ordinul Masonic Român. Mai puţină legendă şi mai mult adevăr, cu un Cuvânt înainte de Mihail Sadoveanu, Casa de Editură şi Presă Şansa S.R.L., Bucureşti, 1993
Nicolschi Alexandru, Autobiografie-sinteză, în [S.E.v.I.]
Noica Constantin, Limpeziri pentru o Românie legionară, în Buna Vestire, anul IV, seria a II-a, nr. 29 din 11 octombrie 1940. Conferinţă ţinută la Radio în seara de 5 octombrie 1940, apud site-ul Fundaţiei George Manu
Papanace Carol, Prefaţă la volumul Constantin Papanace Diverse stiluri de luptă politică, Tipografia INFCON S.A., Constanţa, 2005
Papanace Constantin, MIHAI EMINESCU un mare precursor al LEGIONARISMULUI românesc, Ediţia I-a, Editura Armatolii, Cetatea Eternă, 1951; Diverse stiluri de luptă politică, Tipografia INFCON S.A., Constanţa, 2005
Papuc Ion, Cu faţa spre trecut. Portrete şi ideologii, Editura Vergiliu, Bucureşti, 2005
Pauker-Brătescu Tatiana, Notă biografică despre Ana Pauker, în [S.E.v.II.]
Paulescu Nicolae C., Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria, Tipografia Antet XX Press, Filipeştii de Târg, Prahova, 2000; Ediţia I-a, 1913, două volume; Degenerarea Rasei Jidăneşti, Bucureşti, 1928
Posteucă Vasile, Destinul imperial al românilor. Dumnezeu, Neamul, Omul, Editura Criterion Publishing, Norcross, GA, f.a.
Racoveanu Gheorghe, Mişcarea Legionară şi Biserica. Omenia şi frumuseţea cea dintâi, cu o prefaţă de Constantin Papanace, Editura Samizdat, Tiparul executat de Tipografia Antet XX Press, Filipeştii de Târg, Prahova, f.a.
Rădulescu Motru Constantin, Revizuiri şi adăugiri, vol.III, Editura Floarea Darurilor, Bucureşti, 1999
Redacţia Obiectiv Legionar, Comentarii la articolul Mr. Ion T. Ciobanu, Dictatura Regelui Carol al II-lea sau despre cum s-a încercat gestionarea crizei acesteia, în [O.L. 38-39]
Sima Horia, Cuvânt înainte la volumul Corneliu Zelea Codreanu, Însemnări de la Jilava, Ediţie îngrijită de Radu Dan Vlad, Editura Majadahonda, Bucureşti, 1995. Cuvântul înainte a fost redactat pe 10 iunie 1951.
Simionescu Roxana, Doctrina Legionară. Prezentare concisă, Editura Lucman, Bucureşti, 2003
Solomovici Teşu, Securitatea şi Evreii: vol.I, Despre călăi şi despre victime, Prefaţă de Răzvan Theodorescu, Cuvânt înainte de Sorin Roşca Stănescu, Editura Ziua, Bucureşti, 2003, [S.E.v.I.]; vol. II Teroare. Crime. Turnători. Colaboraţionişti, Editura Teşu, Bucureşti, 2004, [S.E.v.II.]
Stăniloae Dumitru, Naţiune şi Creştinism, Editura Elion, Bucureşti, 2003, [N.C.]; Idealul naţional permanent, în Telegraful român, LXXXVIII, nr. 4, 1940, în [N.C.]; Ortodoxia, lumina lumii şi inima neamului nostru, în Telegraful român, LXXXVIII, nr. 11, 1940, în [N.C.]; Creştinism şi naţionalism, în Telegraful român, LXXXVIII, nr. 40, 1940, în [N.C.]; Să rămânem identici cu noi înşine, în Telegraful român, XCIII, nr. 1, 1945., în [N.C.]
Suru Şerban, Adresă către autorităţi…, în [O.L. 38-39]; Invitaţie la Conferinţa cu titlul «70 de ani de terorism în România modernă – începutul…», ţinută la Sala Dalles din Bd. Nicolae Bălcescu, nr. 18, sector 1, Bucureşti, în data de 20.09.2006, între orele 18-20, în [O.L. 38-39]
Şafran Alexandru, Israel şi rădăcinile sale, Editura Hasefer, Bucureşti, 2002, [I.R.S.]; Poporul lui Israel şi Ţara lui Israel. Israel, «inima naţiunilor»; Ereţ-Israel, sufletul universului, Curs ţinut la Universităţile din Geneva, Amsterdam şi Jyvaskyla (Finlanda), la Trinity College din Cambridge şi la Sorbona. Expunere prezentată la Paris, la Conferinţa rabinică europeană. În [I.R.S.]
Theodoru Radu, A fost sau nu HOLOCAUST?, Editura Lucman, Bucureşti, 2003
Ţuţea Petre, Mussolini s-a uitat la ceas şi i-a dat ultimatum lui Dumnezeu, în Cuvântul, numerele 115, 116, 117, 118, 13 decembrie 1990, interviu realizat de Horia Salcă, în [C.Z.C.E.S.]
Varlam Ion, PseudoRomânia. Conspirarea deconspirării, Editura VOG, Bucureşti, 2004
Wigoder Geofrey, Evrei în lume. Dicţionar biografic, traducere în limba română de Irina Horea, Viviane Prager, Carmen Stanca, Editura Hasefer, Bucureşti, 2001
Zelea Codreanu Corneliu, Pentru legionari, vol. I, Editura Totul pentru Ţară, Sibiu, 1936 şi Cărticica şefului de cuib. Manual al Gărzii de Fier, în [O.L. 4]; Însemnări de la Jilava, Ediţie îngrijită de Radu Dan Vlad, Editura Majadahonda, Bucureşti, 1995 [Î.J.]; Însemnarea intimă din data de marţi 14 iunie 1938, în [Î.J.]
Zelea Codreanu Nicador, Despre nişte reformatori, în [C.L. III. 36]
XXX, 1948 mai 18. Proces-verbal al conferinţei ce a avut loc la Ministerul Afacerilor Interne referitoare la mişcarea legionară, Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, fond documentar, dosar nr. 45, f.1-4 – în [”B.B.I.”]
XXX, Corneliu Zelea Codreanu şi epoca sa, Editura Criterion Publishing, Norcross, GA, U.S.A., 2001, [C.Z.C.E.S.]
XXX, Cronologie legionară, în [O.L. 38-39], Ediţia I-a, Colecţia Omul Nou, Salzburg, 1953
XXX, Israelite of America, 3 august 1866, apud [O.L. 1(7)]
XXX, Jewish Banker, de Comte de Saint-Aulaire din Geneve contra la Paix, Librarie Plan, Paris, 1936, apud [O.L. 1(7)]
XXX, The American Hebrew, 20 septembrie 1920, apud [O.L. 1(7)]
XXX, The Jewish World, 9 februarie 1883, apud [O.L. 1(7)]
—————– * * —————–
Degeaba vreti sa spuneti ca miscarea legionara nu are caracter rasist sau antisemit. Orice ati zice stim cu totii: legionarii in frunte cu antonescu au omorat mii de evrei. N-ai cum sa nu vezi ca miscarea legionara are caracter nedemocratic, antisemit, instigator la violenta.
Cum mai vreti sa-i scuzati cand legionarii au ucis atatia oameni (inclusiv ministrii, pe marele Nicolae Iorga, pe Virgil Madgearu).
In ce priveste problema evreilor crd ca ignorati un lucru fundamental. Va mandriti ca santeti crstini dar nu stiu ce crestin legionar poti fi si in acelasi timp si antisemit. POPORUL EVREU A FOST SI VA RAMANE POPORUL LUI DUMNEZEU. Se pare ca uitati ca din acest popor asuprit de soarta s-a nascut mantuitorul nostru Isus. Acest popor este binecuvantat de Dumnezeu. Atunci cand va legati de evrei sa stiti ca va legati de Dumnezeu.
Miscarea legionara a fost cel mai pur fenomen romanesc, iar cine neaga lucrul asta, sa se inchine evreimii in continuare.
Este si trist, este si comic : un individ
oarecare, care a “studiat CEVA filozofie”, î-si
permite sa analizeze istoria unui popor. Adrian
Ciubotaru, savantul de care este vorba, afirma
câ « se estimeazâ la 250.000 – 300.000 numârul
evreilor ucisi de romîni ». Ce rusine !
Acest “se estimeazâ”, imprecis si manipula-
tor, aratâ câ i-ar place sâ fie foarte smecher.
Dacâ eu sunt legionar ? Nu. Eu sunt numai romîn.
….tendentios,cu omisiuni,grave,art.cismarului,e nul, ca val.istorica,…ma rog,a luat banii!…ma intreb,;adrian cizmaru..[ciubotaru]e nume real ,ori pseudonim,cum era obiceiul laa..comunisti!?!…nu iti cere nimeni ,,studii,,ca sa mai arunci o piatra,peste betonul ,, carlist,,de la jilava,e suficient sa stii alfabetul..latin !….DIN 1989…..2008…GUNOAIELE ASTEA ….FAC=LEGEA!!….O…TEMPORA…O….MORES!!…GROSS…OBRAZ,LA CIZMARUL ASTA!!
Miscarea Legionara a fost anti-comunista, restu nu mai conteaza; iar dupa 45 de ani de comunism, comparand tot ce-i acum cu tot ce a fost inainte de 23 VIII ’44, imi doresc ca ea sa fi facut cele mai oribile crime, orice, numai sa nu se mai fi ajuns sa fim “eliberati”…
aRTICOLUL E PLIN DE MINCIUNI DE LA UN CAPAT LA ALTUL.
In nici o arhiva din lume nu exista date ca ar fi fost ucis macar un evreu din Romania de catre statul roman. Tot ce se spune sunt inventi.
Stejarel
Nu va mai mirati, sub pseudonimul Ciubotaru se ascunde un Itic sau Shtrul, este un articol scris de un evreu pentru evrei.Minciuna, calomnia, dezinformarea sunt armele evreilor pentru a intimida.Ei sunt cei ce comanda mai marilor lumii sa ne impuna a nu recunoaste valorile neamului romanesc, eroii ca Zelea Codreanu si Ion Antonescu.Saraca tara la ce mana de nemernici ai ramas ! Unde esti tu Codrene ,unde esti tu Antonescule ? Unde ne sunt marii barbati ai neamului in stare sa se jertfeasca pentru tara? Unde ne sunt marii istorici romani in stare sa scrie istoria asa cum a fost si sa se bata la propiu si la figurat pentru a fi recunoscuta?
Miscarea legionara a fost exonerata de apartenenta la nazism si fascism de catre 2 tribunale internationale:
Tribunalul de la Nurenberg, si tribunalul de la Haga.
Sinistru articolul, nu dovedeste decat ca pui baza pe istoria scrisa de comunisti si bolsevici.
Miscarea Legionara a luptat impotriva intereselor iudeo-masoneriei in Romania, si nu impotriva evreilor. Dar dupa bunul lor obicei, ei striga “antisemitism!” de cate ori cineva le deranjeaza afacerile…
Daca Miscarea Legionara ar fi fost atat de violenta,cum crezi,Adi,ca un profesor atat de sensibil,de profund si de umanist ca Nae Ionescu,ar fi putut adera cu atata energie la ea?
Sunt de acord in mare parte cu ce ai scris despre aparitia si evolutia Miscarii Legionare, in prima parte a articolului, insa nu inteleg de unde ai luat toate informatiile si datele din partea a doua referitoare la evreii ucisi de statul roman. Am terminat o facultate de istorie cu profesori precum Cioroianu, Retegan, Scurtu, Giurascu etc dar cu exceptia pogromului de la Iasi nu-mi amintesc nimic din grozaviile pe care le-ai scris. Posteaza, te rog sursele.
O mare parte din ce ai scris nu este adevarat.
Si asta prin faptul ca intr-o serie de afirmatii adevarate, ai strecurat un neadevar. Astfel…concluzia devine falsa.
Ori ai fost educat gresit, ori esti rau voitor. Nu prea conteaza. Vina iti apartine.
N-am mai mult de o luna de cand citesc si vizualizez documentare despre acea perioada. Carti si filme facute de ambele parti. Adevarul e de parte de tine, e departe de mine. Dar stiu lucruri care iti pot darama complet logica. Le poti afla si tu, doar ca trebuie sa le cauti. Si e de datoria ta sa le cauti inainte de a scrie un articol de dezinformare.
Rusine sa-ti fie pentru ca ai scris neinformat sau rauvoitor. Pentru ca defaimezi un OM, Corneliu Zelea Codreanu, care a murit pentru tara asta. Care n-a dorit/avut nimic pentru el. Nu stii nici cum a murit. Nici cum a fost judecat. Nici de ce a fost acuzat si la cat.
Iti dau exemplu de dezinformare legat de aceste subiecte pentru ca sunt cel mai usor de verificat.
A fost arestat si apoi condamnat la 6 luni inchisoare pentru ca l-a “jignit” pe Iorga. Daca vei citi acea scrisoare de care amintesti, vei fi uimit de lipsa de jignire: http://ebooks.unibuc.ro/istorie/istorie1918-1940/8-9.htm
Si poate ca, vei intelege putin din OMUL CZC.
Apoi, cand era in temnita, i s-a inscenat un proces mult mai amplu (inarmarea maselor, tradare de tara, etc). Sa citesti detalii despre cum a decurs porcesul. Ce piedici a avut si cum, totusi, a reusit sa demonstreze falsitaea acuzatiilor. Cu toata acestea, a fost condamnat la inca 10 ani de puscarie.
Deci nu a primit 10 ani in procesul intentat de Iorga. Mai mult, a fost omorat prin strangulare, si impuscat abia dupa. Si nu intre camioane, ci in camion.
Si pot sa iti demolez, dar as prefera sa sa iti cauti si demolezi singur, tot ce ai scris despre inceputurile Miscarii Legionare si despre Codreanu.
Cine vrea sa scrie despre Codreanu, sa citeasca mai intai ce a scris acesta. Asa va fi mai aproape de OMUL Codreanu, nu de ce au zis/scris altii de spre el.
Pingback: Haideți să omitem istoria | Crecă
@creca Si care sunt dovezile pentru cei 250-300.000 de tigani si evrei exterminati de Antonescu? Ce sa vad in arhive? Exista dovezi cu privire la deportari (vezi Transnistria)insa nici pomeneala de cifrele aberante de care vorbesti. Nu neg savarsirea unor mari abuzuri si nedreptati impotriva minoritatilor mai sus mentionate, dar, imi bat gura degeaba. Exista o categorie de oameni (pe care nu-i suspectez de rea credinta) care nu mai cred in nimic (poate si datorina nationalismului comunist din ultimii ani ai epocii de aur) Asa ca daca le spui de Stefan cel Mare ei or sa-ti spuna ca era un curvar, despre Mihai Viteazu ca era un aventurier, ca dacii erau zero barat, ca toata literatura de secol XIX e maculatura, ca Eminescu il copia pe Goethe, ca Antonescu a ras sute de mii de evrei tigani si exemplele pot continua. Impotriva acestor oameni nu ai cum sa lupti. Au cazut in cealalta extrema.
Ca istoric atunci cand iti dai cu parerea trebuie sa ai o minima documentatie.
Si ca o concluzie finala il citez pe Spoiala Cristian care a postat nitel mai sus: “Conform Comisiei Internaţionale care a studiat Holocaustul (din 2004) aprox. 400.000 de evrei au supravieţuit datorită refuzului lui Antonescu de a-i da pe mâna germanilor.”
…nici nu e de mirare ca se neaga aici crimele comise de legionari.
de aste dupa mai mult de 20 de ani romanii inca mai cred ca mascarada din 89 a fost “revolutie”.
concluzia:brucan a avut perfecta dreptate…..si de aceea o duceti asa de bine.fiecare popor primeste conducatorii care-i merita.
Pingback: Haideți să omitem istoria | În beciu' cu idei