Articolul care urmează conţine în principal două idei:

1. Gradul de normalitate al unei societăţi se măsoară în siguranţa şi relaxarea bicicliştilor săi.
Când bicicliştii se simt bine, când se simt în siguranţă, când se simt respectaţi în trafic putem vorbi de o societate civilizată.
Am aruncat această idee ca sondaj pe twitter, iar multe dintre răspunsurile primite mi-au spus că exagerez. Nu-i nimic, avem nevoie de anumite exagerări, iar eu pot să exagerez în continuare.

Din modul cum se comportă majoritatea faţă de un anumit grup, afli informaţii şi despre grup, şi despre majoritate. În acelaşi mod cum afli lucruri despre o comunitate măsurând gradul de acceptare a minorităţilor sexuale.

Bicicliştii se simt ok atunci când sunt respectaţi în trafic. Bicicliştii se simt ok atunci când au piste şi când au parcuri unde să se plimbe.
A avea piste de biciclete, a avea parcuri şi a avea un comportament decent în trafic, toate acestea ţin de un anumit grad de civilizaţie.

2. Procentul de biciclisti din populatie este direct proporţional cu gradul de civilizaţie.

Aceasta idee este corelată cu prima şi se aplică doar în cazurile în care bicicleta este o alegere, iar nu o necesitate.
În multe ţări asiatice (China, India, Vietnam etc.), bicicleta este o necesitate, este singurul mijloc de transport pentru multe persoane, iar numărul de biciclişti este o particularitate culturală locală.
Exemplu:

As nations such as China and India become more wealthy, their own use of bicycles has declined due to the increasing affordability of cars.

Civilitaţia în ce priveste bicicleta se întâmplă atunci când alegi să mergi cu bicicleta, deşi îţi permiţi şi celelalte mijloace de transport. Se întâmplă atunci când ai opţiuni.

În această vară am închiriat biciclete de câteva ori de la Cicloteque, de câteva ori de la centrul din Titan, însă norocul meu a fost bicicleta împrumutată mai mult de o lună de la Bobby Voicu.
În total, am fost la două bikewalk-uri (#4 şi #5 ), la destule de plimbări cu gaşca de pe twitter, la o ciclopromenadă nocturnă şi la o mulţime de expediţii urbane solitare.

Am mers de multe ori pe bulevarde şi intersecţii aglomerate şi până acum nu m-a înjurat nimeni.

Din cartierul meu – Titan –  până în centru (de exemplu, până în parcul Izvor) am pistă pentru bicicletă mai mult de 80% din drum.

Bucuria mea nu este neapărat că sunt multe piste (care nu întotdeauna sunt respectate, deşi oamenii îţi fac loc într-un final când te văd cu bicicleta), ci faptul că seara când ies la plimbare, observ că nu sunt singurul cu bicicleta. Văd grupuri de 5-6 prieteni cu bicicletele şi/sau rolele care au ieşit la plimbare care-mi transmit semnalul unei normalităţi care încet-încet începe să se instaleze.

Intenţionez să-mi cumpăr bicicletă cât de curând (am stat tare prost vara asta cu banii) şi am să recomand tuturor să-şi cumpere, să-şi închirieze una

Câteva păreri de pe twitter:

In Amsterdam bicicleta e cheltuiala deductibila pentru firme. Cand te angajezi primesti si o bicicleta. 🙂

In Ungaria cred ca am vazut cele mai multe biciclete, daca nu ai raca pe ei chiar apreciezi ce frumos si civilizat e acolo.

Sa stii ca dupa faza de sambata cu burta jos cand ne-au aplaudat bucurestenii io zic ca mergem in directia buna 🙂

Adica pedalam io de zor alaturi de alti 100 si vad ca ne aplauda lumea si striga bravo. zau ca a fost emotionant

o să scriu curând. chiar merită câteva rânduri, nu numai pentru că suntem noi în epoca de piatră şi la acest capitol

subscriu la plangeri. m-au injurat taximetristi, pietoni si era sa ma loveasca unul cu SUV-ul. Respect pe naiba.

Anunţ: Vineri spre sâmbătă (21 – 22 august), începând cu 1 a.m., George Hari Popescu organizează a doua ciclipromenadă nocturnă la care voi fi prezent. Veniţi şi voi!

Cicloteque va fi deschis vineri, 21 august, pînă la 2 noaptea. Cei care participă la Ciclopromenadă pot închiria o bicicletă cu numai 10 lei şi trebuie să o returneze pînă sîmbătă la ora 22. Menţionaţi Ciclopromenada nocturnă la închiriere şi răspîndiţi vestea, pentru că timpul e destul de scurt.