Într-un ziar distribuit gratuit, pe ultime pagină, o tipă (probabil cumva vedetă) recomanda Conversaţie la Catedrală. Explicaţia tipei era că romanul i s-a părut bun deoarece îi plac cafenelele de pe Dorobanţi. Bine, bine, Catedrala era de fapt o cârciumă (deloc de fiţe) în Lima şi înţeleg că lectura poate fi prezentată a fi o chestie cool, însă totuşi!
Adrian Ciubotaru
Ohhh, yeah! Tie ti-ar trebui o cafenea in care sa provoci lumea la o lectura filozofica plina de substraturi (stil Fight Club), sa faci “cercuri” in blogosfera si “romburi” la intruniri 😀 Cum ar fi sa imi faci o cafea povestindu-mi secretele lui Eliade si exlicand metafizica privita prin ochii unui filozof al nefilozofilor. As face naveta Iasi Bucuresti pentru a fi primul clinet sa stii!
exista tot felul de motive pentru care ne place o carte, un film, etc… ca aceasta (pseudo)vedeta a reusit sa duca la capat 500 de pagini si mai si recomanda cartea altora, mi se pare super tare… ce-i drept, cred ca fanii ei ar fi foarte dezamagiti dk ar da banii pe carte. Probabil ca mai mult de 10 pagini oricum n-ar reusi sa citeasca. Dar mai stii? Tare asa vrea sa aflu cine e “vedeta” care a citit llosa…
e interesanta treaba asta cu Eliade in cafenea… poate veniti pe la Iasi, ca Pogorului ii e dor de filosofi:) V-as cere autografe;))
bereadedupa, “vedeta” era o pustoaică necunoscută mie, însă dupa motivele ei către lectură îmi dă bănuiala că n-a citit-o
Tony, de ce n-o iei de braţ pe domnişoara Mi şi faceţi o plimbare propedeutică prin Parcul Copou şi apoi spunem povestea aici?:)
domnisoara? pai ultima data cand am luat de brat o femeie a ramas insarcinata asadar nimeni nu se mai risca 🙂
Greu de crezut ca a si citit cartea… 🙂
ca a citit-o sau nu, chiar nu conteaza. ce mi se pare misto e ca recomanda llosa, nu coelho.chiar daca o face ca sa dea bine, sa impresioneze pe nu stiu cine cu lecturile ei
O poveste despre dragoste licită şi ilicită, despre sacrificiu, dispreţ, ură, iarăşi dragoste şi iarăşi dispreţ. Despre devotament dus până la extrem şi despre cele mai josnice trădări. Despre autobuze care gonesc pe drumuri prăfuite, despre ascensiune şi prăbuşire, despre revoluţii, mişcări studenţeşti şi aranjamente politice. Despre fugă şi revenire. Toate cuprinse într-un dialog ce îi răneşte pe ambii participanţi. De ce să citeşti cartea? Pentru că este o lume cuprinsă între două coperţi.
O alta tipa recomanda aceasta carte…:) Mi-a placut, tehnica, plularitatea vocilor, amalgamul de timpuri, intrepatrunderea pana la confuzie, alta fata a comunismului, de fapt, o premisa de cum iti poti indrepta atentia asupra acestui partid prafuit!
Ganduri, cartea asta iti imprumuta ganduri!
Sa inteleg ca te-ai intors in Iasi?! Acum cand am plecat eu?
sunteti niste rai! 🙂