Gândirea frugală spune că nu ai nevoie de toate informaţiile pentru a face o decizie. Gândirea frugală este foarte selectivă cu informaţiile la care are acces şi este foarte zgârcită cu timpul ei.
Gândirea frugală se hrăneşte din snap judgments.
Aplicăm acest gen de gândire atunci când, în câteva secunde, ştim dacă omul din faţa noastră este de încredere sau nu. Dacă încerci să raţionezi pe baza acestui model de rapid cognition, nu vei ajunge prea departe cu lămuririle:
“Nu ştiu, e ceva la el. E ceva la el ce nu-mi inspiră încredere”.
Gândirea frugală este arma pe care ne-a finisat-o evoluţia pentru a putea supravieţui şi pentru a putea lua decizii rapide în contexte în care informaţiile sunt puţine, iar orice amânare poate fi fatală (în situaţii de pericol, încercarea de-a obţine şi mai multă informaţie te poate costa câteva secunde, te poate costa viaţa).
Un proces de rapid cognition încercăm atunci când simţim că zâmbetul celuilat nu este autentic. Nu ştim să raţionalizăm această decodificare, pur şi simplu simţim, ştim. Ştim că anumite expresii faciale nu pot fi controlate şi ascunse, iar oamenii – deşi nu sunt conştienţi – sunt foarte pricepuţi să decodifice chipul uman în stări, atitudini, informaţii.
Cu alte cuvinte, de vreme ce chipul uman este emiţător foarte larg şi puternic de mesaje, de cele mai multe ori, am nevoie doar de faţa ta pentru a-mi da seama ce simţi, ce crezi, ce gândeşti.
În situaţii extreme de stres, ne limităm în mod drastic cantitatea de informaţii la care putem avea acces. Priveşte un om pus în faţa unui deadline presant. Şi-a blocat multe din simţurile sale şi s-a canalizat doar pe ţinta pe care-l interesează.
În asemenea situaţii, concentrarea înseamnă a alege – în câteva secunde – doar un anumit set de informaţii. Doar pe acelea relevante. Priveşte un om care este în întârziere. Priveşte cât de concentrat este şi cât de puţine lucruri din jur îl interesează.
Gândirea frugală înseamnă capacitatea noastră de-a improviza, de-a fi spontani şi creativi. Gândirea frugală e cea care-ţi şopteşte:
“Nu-ţi pierde timpul cu tot felul de lucruri. Concentrează-te! Doar anumite lucruri te interesează!”
Gândirea frugală are dezavantajele ei, poate deveni periculoasă şi ne poate pasa toate stereotipurile de care suntem în stare. E miezul nopţii, mergi pe o alee întunecată din parc şi vezi din sensul opus apropiindu-se doi ţigani. Snap judgment: pericol. Se apropie de tine şi observi că unul dintre ei bagă mâna în buzunar. Ce faci?
Gândiţi-vă la scena din Crash când poliţistul alb împuşcă pe adolescentul negru când acesta a băgat mâna în buzunar.
Snap judgment: scoate o armă.
Snap judgment: pericol.
Snap act: trag eu primul.
Vestea bună ar fi că, ne putem educa această abilitate de-a judeca rapid şi inconştient situaţiile din jur. Spontaneitatea poate fi controlată şi finisată. Stereotipurile şi prejudecăţile nu sunt iremediabile.
Nimic şi nimeni nu poate fi de necorectat.
e ca si cum ai avea niste reflexe bune, dar la nivelul mintii (cred).
stiu ca oamenii care se obisnuiesc sa gandeasca asa nu mai pot analiza o situatie pe termen lung.
sunt oameni care stiu cum sa iasa rapid dintr-o situatie de sah mat, sunt oameni care te pot face sah mat in 3 mutari, dar nu pot planifica un mat elaborat, in 10 mutari.
sunt oameni care se bucura de cariere de succes in domeniul militar de ex. frugal thinking te poate ajuta sa fii fericitul castigator al unei bombe care nu a explodat, pentru ca ai “privit-o in ochi” si ti-a dat senzatia ca firul albastru este cel care trebuie taiat, si nu ala rosu 🙂
jez, mă bucur că ai adus aminte de domeniul militar.
Pentagonul a tot făcut simulări în tot felul de war games şi s-a observat că gândirea frugală este foarte folosită în teatrul de război (mai ales de unităţile mici).
De asemenea, s-a observat o asemănare între cadrele superioare militare şi cei mai buni brokeri de pe Wall Street. Ambele categorii au acelaşi pattern: trebuie să ia decizii rapide pe baza unor informaţii puţine şi incomplete.
S-a observat că atitudinea “get it done” este mai eficientă decât ierarhica “lasă-mă să-ţi spun cum să faci”.
Dacă îmi dai o sarcină fără să-mi spui cum s-o realizez, gândirea frugală şi implicit creativitatea mea va primi va multe provocări, iar în acest demers soluţiile apărute sunt mai simple şi eficiente.
yap 😉
Pingback: Trebuie să măresc gradul de risc pe care viaţa mea poate să-l suporte | Adrian Ciubotaru