Este titlul unui articol amplu și polemic semnat Adi Șchiop în Critic Atac, articol în care analizează fără menajamente “problema manelelor” și cum se reflectă aceasta în chipul societății românești. Pe scurt, de ce hip hip-ul a trecut de bariera oprobiului elitelor, de ce manelele sunt mai subversive, cum s-a substituit licheaua cu mitocanul, cum elitele s-au izolat de “pulime”, cum stigmatizarea manelelor a început să dea rezultate sau de ce suntem epifenomene ale complexului de subdezvoltare.
In fapt, elita s-a lăsat manipulată de acelaşi complex de subdezvoltare care îl bântuia şi pe ‘cocalarul’ ruşinat de sărăcia in care trăieşte, şi pe ‘noul îmbogăţit’, ofticat pe vecinul mai avut: în timp ce maneliştii şi-au rezolvat complexul imaginându-se bogaţi sau etalând o bogătie mai mare decat cea reală, elita a făcut-o izolându-se de ‘pulime’ şi imaginându-se diferită de omul de rând, alcătuită din altă substanţă: ea a fost dintotdeauna ‘europeană’, s-a născut cu calitatea asta, mostenind un Bucureşti interbelic european evident fantasmagoric, ale cărei figuri tutelare au fost Alexandru Paleologu, Neagu Djuvara şi alti ‘boieri’ care au scăpat de flagelul îmbogătirii recente şi al necivilizaţiei ‘de mahala’, de ghetou.
In România, orice salt de status, orice proiect de emancipare personală trece printr-un stagiu intens de ură de sine, proiectată obligatoriu în afară, asupra entitătii misterioase numite cocalar.
Suntem cocalari cu toţi, asta e brandul nostru de ţară emergentă, obişnuiţi-vă cu ideea.
Citește articolul complet.
am mai zis-o : in 99% din cazuri daca te nasti bou, mori tot bou. E simplu!
Genial…pai stii de ce s-au suparat oamenii de cultura pe manelisti? Ca nu au valoare 😉
Dincolo de toate discuțiile astea interminabile, mi se pare foarte interesantă moștenirea culturală balcanică și mai ales turcă. De cînd am început să am, în Germania, vagi contacte cu turcii, mă tot minunez cîte puncte comune descopăr. Și atunci, într-adevăr, de ce oare refuzăm să vedem asta_
As zice ca problema a devenit serioasa odata ce PRO Tv-ul a inceput sa cheme manelisti in Prime Time, daca nu gresesc la Teo s-a intamplat prima data. Apoi, am ajuns in 2010 sa privim la Revelion aceiasi smecherasi binedispusi care fenteaza fiscul. Pacat ca in tara asta se face orice pentru rating.
Si nu stiu cat de “tara emergenta” suntem, sincer.
Mitocanul nu a substituit licheaua, în unele cazuri i s-a alăturat, în altele s-au contopit…
Totusi fata de anii precedenti, parca se vede o ameliorare. Erau la un moment dat pe toate posturile TV, numai manelisti. Orice emisiune vedeai, avea si un manelist, acum observ ca au lasat-o mai moale, poate le eliminam de tot. Nu am nimic cu ei si cu muzica lor, dar asculta frate la tine acasa, nu peste tot si la tv.
Dacă vorbim doar de curentul muzical (inclus în cel cultural sau social) Andrei are dreptate: explozia de muzică dance din ultimii 3 ani a dus înapoi manelele în periferie, de unde vin. Confirmarea internațională a noii mode (prin Inna, Edward Maya, Deepcentral și alții) a dat aripi și mai mult muzicii noi care a devenit ’noua manea’, doar că mai evoluată, mai ’spălată’ – mai ales datorită folosirii limbii engleze.
Dacă discutăm însă despre nivelul cultural și despre periferia care devine centru (atât geografic cât și cultural) discuția e mai complicată și domnul Adi Șchiop atinge câteva puncte sensibile.
Mulțumesc pentru link, Adrian!
mereu am spus ca manelele sunt o imensa sursa de prostie.:))
Cred ca este nevoie de un blog/site serios de cultura muzicala. Dar si “cultura civica” din invatamant sa intre in actiune.
Manelele? Un gen “muzical” subcultural de sorginte sarbo-bulgaro-turco-indiana si dracu mai stie mai ce, indragite de cei cu o cultura redusa. Este “muzica” ce ma agaseaza pretutindeni, unde merg. Nu are legatura cu muzica usoara dar nici cu folclorul autentic.
Cei ce interpreteaza manele? Multi dintre ei, cu reale calitati interpretative, dar care se prostitueaza cantand acest gen de muzica, pentru ca… asta se cere si are priza la public!!!
Am avut totusi ocazia sa ascult cativa manelisti interpretand muzica populara autentica si pot spune ca in acest caz, mi-au placut. Mi-aduc aminte ca acum un an si ceva, la “Folclorul contraataca”, erau invitati alaturi de solisti consacrati de muzica populara si cativa manelisti, printre care si Denisa. Cand Denisa a fost pusa sa interpreteze un cantec popular banatenesc, toti au ramas siderati de calitatea interpretarii. Maria Carneci a intrebat-o de ce canta manele si nu muzica populara. Stiti ce a raspuns? “Asta mi se cere doamna!”
Sa-mi fie iertat dar daca pe timpul impuscatului, la televiziune, duminica, erau emisiuni de cultura muzicala, era promovata muzica clasica, acum, singura care mai promoveaza cultura este Radio Romania Cultural. Televiziunile private, din nevoia de rating, promoveaza numai subcultra prin invitarea in emisiuni a tot felul de manelisti, fufe si pseudoartisti de maidan si mahala.
Felicitari pentru articol!
Adrian Șchiop, fostul(!)jurnalist cultural scrie așa ceva? Sper că este doar o simplă coincidență de nume!
Pingback: Blog de blog 2010 | Raza mea de soare
putem vorbi pana maine daca au s’au nu valoare manelele eu personal cred ca nu dar asta cere publicul,si in special tineretul.siin timp ce noi vorbim treanca fleanca,manelistii rad tot timpul in drum spre contul lor bancar.sa le fie de bine.
“Marginalizarea manelelor de către elite” – Timpul razbunaeii a sosit ! Eu una sunt de parere ca manelele au marginalizat Romania , nu invers .. Noroc ca ma exista speranta