Cu greu mi-am putut abţine un râs sănătos citind următorul articol: marius ianuş a cerut bani să scrie pe ROcultura
Articolul este scris de Andrei Ruse şi face referire la Marius Ianuş, nu stiu dacă aţi auzit de vreunul dintre ei, însă acest lucru este mai puţin important pentru lucrurile pe care doresc să le subliniez:
1. Nu este ciudat să ceri bani pentru scrisul tău (e timpul tău, e munca ta), însă este jenant să ceri bani puţini.
Arată cât de puţin îţi preţuieşti munca şi nu motivează pe nimeni să te plătească mai mult.
În mediile astea scrisul e oricum prost plătit. Ori ceri bani frumoşi, ori nu ceri deloc, însă 10 RON pentru un material scris (fie el articol, recenzie, editorial) este ceva rizibil.
2. A doua problemă este un act de ipocrizie: dacă tot aveai o părere proastă despre el, de vreme ce îşi pune filme porno pe blog, de ce l-ai mai rugat să-ţi fie colaborator?
3. A treia chestiune este concurenţa pe o nişă de literatură sau de cultură online a două site-uri sau bloguri colective: Rocultura şi hyperliteratura. În această zonă frumoasă şi creativă în care se pot face multe lucruri interesante, se pot dezvolta destule proiecte onorabile, însă nu se întâmplă nimic, de fapt.
Când ai o echipă de 80 de oameni (!!!), când ai un site de cultură online care poate fi atât de bine targetat, şi te oripilezi că cineva ţi-a cerut bani să scrie, şi te zbaţi la 130 de vizitatori pe zi, ar trebuie să te gândeşti mai bine unde e problema.
Nu mă îndoiesc că mulţi dintre colaboratori sunt oameni care au ce spune, însă impresia pe care mi-o oferă genul acesta de site-uri “culturale” este de lâncezeală, incompetenţă, polemici obscure, lipsă de onoare şi orgolii mari.
Orgolii mult prea mari pentru realizări mult prea mici.
arta este iubire. iubire pe bani? neeeh! :)))))) mai bine pe gratis :))), din pasiune. ce atata spirit mercantil? 🙂
dar daca am face din pasiune si am luat si bani pe asta cum ar fi?
Definiţia ideală a democraţiei ar fi să faci ceea ce îţi place, să fii printre cei mai buni în ceea ce faci şi să fii plătit pentru asta, nu-i aşa?
din punctul meu de vedere, da.
bineinteles ca nu este ciudat sa ceri bani pe scris. credeam ca epoca artistilor care trebuie sa moara de foame in canal a trecut 😀
did: nope, it’s alive and kicking
Pingback: Un gust amar : Andrei Rosca: My way
un blog nou care l-am descoperit astazi prin blogul lui Andrei si care mi-a placut ,ti-ai mai adaugat un cititor Adrian,daca imi permiti sa-ti spun asa ,interesante articolele ,atat al tau cat si al lui Andrei,tind sa cred ca inca nu au prins ideile enumerate mai sus la noi,poate nu avem spirit comercial!
super tare comentariul :
Adrian Ciubotaru Sep 11th, 2008 at 2:35 pm
Definiţia ideală a democraţiei ar fi să faci ceea ce îţi place, să fii printre cei mai buni în ceea ce faci şi să fii plătit pentru asta, nu-i aşa?
Bravo!
bravo, Adrian!
“dacă tot aveai o părere proastă despre el, de vreme ce îşi pune filme porno pe blog, de ce l-ai mai rugat să-ţi fie colaborator?”
pai tocmai asta a facut subiectul postului de pe ROcultura. nu i-a cerut nimeni colaborarea 🙂
deci… omul a cerut bani (putini, multi, nu conteaza) pe niste articole pe care nu i le-a solicitat nimeni.
daca tu adrian cat si cititorii carora te adresezi nu ati auzit de marius ianus, cred ca e o problema de cultura generala si atat.
despre ROcultura discutam cu placere oricand, conflictul de aici insa e mai mult decat simplul post pe care l-am publicat. marius a inceput sa depaseasca demult niste limite…
eu, anonimul, nu i-am cerut lui marius, celalalt anonim, niciodata sa scrie pe rocultura. el a pornit un razboi fictiv prin care am ce am cu revista lui si cu adevaratele valori, poate voi spune si mai multe.
eu zic ca a-ti luat postul mult prea in serios. era bine sa radeti si atat. putina modestie nu tine. dar nu-i nimic, cum am spus si intr-un comentariu, acum stiu cu cine stau de vorba. megastarul ciubotaru. 🙂
ne mai auzim (eu unul sper sa nu)
ps. nu e ciudat sa ceri bani pe munca ta. e ciudat insa sa iti “impui” un “job” unde nici macar nu esti dorit.
pacat insa ca ati analizat alte probleme. m-am obisnuit insa cu voi, cunoscutii. :))
Poate să fie si definitia “capitalismului salbatic” daca iti place mai mult decat orice sa dai ţepe şi te afli in varful piramidei de smecheri. De platit te plateste alter-ego-ul tau 😀
Cat despre subiect.. e jenant ca asa ceva a vazut lumina zilei. Nu conteaza detaliile, de la cine a pornit si cat s-a dat, ci doar faptul ca acel articol a fost postat pe un blog/site ce se doreste a fi de cultura.
De neimaginat. Eu una i-as spune penibil de-a dreptul.A avut multa indrazneala.Nu inteleg de ce s-a mai bagat in lumea culturala. 🙂
Andrei Ruse, n-am vrut sa insinuez nimic referitor la anonimitate, ci doar am dorit sa previn o parte din audienta acestui blog care cu siguranta nu a auzit de numele in cauze.
Esti destul de priceput la mine sa intelegi ca anonimatul cuiva nu spune mare lucru despre valoarea faptelor sale.
N-am dorit sa jignesc, insa permite-mi sa ma indoiesc de tipul de cultura generala pe care-l invoci:)
Am inteles de la tine si de la Mirela ca nu l-a chemat nimeni spre colaborarea cu Rocultura si inteleg acum ca noi, cititorii accidentali, nu cunoastem toate dedesupturile breslei. Aici este in mare parte problema mesajului.
Alin, citatul pe care l-ai reprodus nu-mi apartine, l-am preluat dintr-un interviu luat unui stripper, caci mi s-a parut potrivit.
Paula, nu exista “lumea culturala”, la fel cum nu exista “public”. Sunt grupuri si grupuri.
a.lavras, de unde pana unde “capitalismul salbatic”?
Jez: Arta e traire prin iubire si atat!
Banii sunt “buchetul de flori” care iti ofera o traire similara cautatorului de comori sufletesti. E un fel de recunostinta adusa creatiei.
Deci, da Andrei, ar fi asa cum e vremea asta de acum, adica, firesc 🙂
de unde pana unde definitie ideala a democratiei, as fi putut intreba eu (nu am facut-o data trecuta, insa (mi-)am alimentat scepticismul prin altenativa oferita.. perfect valabilă din punctul meu de vedere).
vad insa:
“preluat dintr-un interviu luat unui stripper”
acum m-am lamurit/linistit.
mno, am (cel putin) o scuza:
a.lavras Sep 14th, 2008 at 3:05 am 😉
@gabi
era o ironie/gluma, nu o declaratie. si Andrei m-a luat in serios, dar pe el in inteleg, este un om care ia lucrurile mai in serios decat mine.
eu personal nu sunt in stare sa dau o declaratie completa a artei si ca atare nu ma hazardez in directia asta, dar tu ai spus foarte frumos ce ai spus acolo.
eu nu vroiam decat sa punctez prin umor ce a spus si Adrian in postul sau.
peace 🙂
Jez: 🙂
Imi plac oamenii spirituali mai mult decat mana mea dreapta 🙂
Un individ este un univers in sinea lui.De aici o puternica dorinta de respectabilitate !
Si ca sa respectam subiectul lui Adi, as spune ca poti ajunge la respectabilitate prin bani si poti ajunge la asta prin renuntarea la bani.Poti ajunge prin acumulare de bunuri sau poti ajunge la ea prin acumulare de cunoastere. Dar toata ideea este: cauti in ochii celorlalti sa vezi ce simt ei despre tine 🙂 Sunt oameni care n-au nicio idee despre individualitate, dar sunt gata sa devina parte a unui grup.
Hug !
Pingback: andrei ruse. » Blog Archive » marius ianuÅŸ va vorbi despre soni
Am dat de postul tau citind ce a spus Adrian Rosca (http://andreirosca.bookblog.ro/2008/09/11/un-gust-amar/), care, apropo, surprinde mult mai bine problema pe care o ridici tu aici, la nivel principial. Inteleg din comentarii ca, vorba ta, sunt alte “dedesupturi” (te referi probabil la dedesubturi), dar ce nu inteleg, oricat m-as stradui, este afirmatia:
“1. Nu este ciudat să ceri bani pentru scrisul tău (e timpul tău, e munca ta), însă este jenant să ceri bani puţini.”
Cum adica? Defineste putini… Eu s-a intamplat cateodata sa cer bani putini dintr-un principiu foarte puternic: inteleg ca tu nu prea ai bani, te ajut, dar nu suntem frati, prieteni etc., deci ma vei plati cu ridicola suma de… Dar ma vei plati.
Din asta ma prindeam cat de mult sunt dorit si pretuit.
Si inca ceva, din asta mai intelegeam ceva: omul chiar nu are are bani sau omul este acel gen de cacanar, specific meleagurilor noastre, care vrea sa se imbogateasca pe spinarea mea.
Cu alte cuvinte, eu consider ca nu e nimic jenant in a avea niste principii sanatoase de business (inveti multe chestii despre afaceri cand chiar iti castigi existenta din scris, fie si in publicitate).
hehe… gasesc si eu ditamai conflictul!
andrei ruse are pretentia sa fie cineva in cultura romaneasca si el scrie asa: “eu zic ca a-ti luat postul mult prea in serios.”
o greseala de genul asta nu e niciodata un typo! N-are cum!
@supastaru
e doar oboseala si/sau lipsa de concentrare. se intampla frecvent. se observa si din expresia “putina modestie nu tine” in loc de “nu strica”.
nu era vorba de cultura?