Am crescut într-o comunitate unde existau uși care nu se încuiau pentru a ajunge să trăiesc într-una unde ușile se încuie de două ori. Nu idealizez și nu mă plâng. În funcție de perspectivă, poţi trage concluzia că înainte oamenii erau mai puțin prudenți sau pur și simplu aveau mai multă încredere unul într-altul. Acum au devenit mai prudenți sau mai puțin încrezători în ceilalți.
Probabil există o legătură între încuiatul ușilor și capitalul social existent într-o anumită comunitate, însă nu despre asta doresc să discut aici.
După principiul Încrede-te-n Allah, dar leagă-ți cămila este firesc ca ușile să fie încuiate, însă problema mea a apărut în urma unui studiu pe care l-am derulat pe un eșantion bucureștean restrâns, dar – cred – reprezentativ.
Concluzia studiului este una singură: oamenii își încuie ușa nu o singură dată, ci de mai multe ori. Cheia se răsucește de două ori, iar dacă există mai multe, se folosesc toate încuietorile. Aparent, oamenii fac risipă de gesturi când este vorba de siguranța propriei persoane și a propriilor bunuri.
Sunt unii care încuie o singură dată, dacă ies până jos, însă majoritatea, atunci când pleacă de acasă, încuie de mai multe ori ușa. Există aici o risipă în gestul de a nu încuia pur și simplu, ci mai ales de a răsuci de mai multe ori cheia în ușă pentru a fi sigur.
Nu cred că există o ușă încuiată mai mult sau mai puțin atunci când cineva răuvoitor dorește să intre cu forța în casa altuia, la fel cum nu am auzit de hoți demoralizați de uși blocate de două ori. Nu este logic să răsuceşti cheia de două ori, însă îţi este oferită o siguranţă emoţională dacă o faci.
Un robot – programat după criterii raţionale şi eficiente – ar bloca o uşă o singură dată, nu ar face de două ori acelaşi gest. Gândiţi-vă la închiderea automată a unui automobil. Apeşi un buton şi totul este automat, însă sunt destui oameni care verifică încă o dată portiera pentru a fi siguri.
Nu suntem fiinţe care acţionează raţional şi facem o mulţime de gesturi în plus doar pentru a fi siguri, doar pentru a ne potoli anumite frici, pentru a depăşi anumite nesiguranţe.
La urma urmei, şi generozitatea este o risipă de resurse, însă numărul oamenilor risipitori a rămas constant în fiecare epocă.
se emisese la un moment dat o teorie conform careia un butuc e mai greu de descuiat cu instrumente din astea de lock-picking daca se incuie de doua ori sau chiar imposibil daca se lasa cheia in usa intoarsa intr-un anumit fel. Cred, daca nu ma insel, ca era legata discutia de noile sisteme ale butucurilor Urbis acum multi multi ani.
Daca as avea mai multe incuietori probabil ca si eu le-as incuia pe toate. E in cea mai mare parte si o chestie psihologica.
Alexander, am primis şi răspunsul acesta cu referile la unele uşi mai moderne, însă majoritatea au uşi de lemn cu butuc clasic unde răsuceşti cheia o dată sau de două ori
Oamenii ce opereaza aparate isi creaza un model mental despre cum functioneaza aparatele respective, fara a avea neaparat legatura cu realitatea.
Cum incuietorile dau posibilitatea de a rasuci de 2-3 ori cheia in broasca, modelul proiectat utilizatorului spune ca o cheie rasucita de 2-3 ori rezulta intr-o usa incuiata “mai bine” (altfel de ce ar da posibilitatea asta?)
Plus ca majoritatea nu suntem hoti ce sparg usile oamenilor pentru a sti cu certitudine tehnicile folosite. Din cauza asta credem ca o usa incuiata de 2 ori necesita mai mult efort pentru a fi sparta, versus o usa incuiata o singura data.
Despre automobile … sistemele electronice nu sunt in general de incredere. Portbagajul meu de la masina sa deschide periodic, fapt ce determina sistemul de inchidere centralizat sa nu functioneze cum trebuie. Adica eu apas pe buton, se aude beep specific ca s-a incuiat, dar usile de fapt raman deschise. Este absolut normal sa verific daca usile sunt inchise, stiind ca am un sistem de inchidere semi-defect.
Din punctul meu de vedere gesturile pe care le pomenesti nu sunt deloc irationale, din contra, sunt gesturi perfect rationale. Iar comparatia cu roboti este total nelalocul ei, pur si simplu pentru ca nu exista roboti cu sentimente de auto-conservare si nici roboti cu ratiune.
Alex, nu ştiu cât de mare este efortul, însă cineva care doreşte să spargă o uşă nu va fi descurajat mai mult de o încuietoare închisă de două ori.
Comparaţia cu roboţii este făcută după criteriul eficienţei pe care de multe ori noi, ca oameni, îl încălcăm. Roboţii nu sunt programaţi să facă gesturi în plus.
Nu este perfect raţionat să faci risipă de gesturi pentru eventualitatea (uneori scăzută) unui incident. Incident care se poate întâmpla în ciuda risipei tale.
Unul din cele mai bune texte pe care le-am citit în ultimul timp. Aici sau ailleurs. Da, frica e motorul pentru care facem maijoritatea lucrurilor.
vezi vreo legatura intre ce ai scris mai sus si asta http://www.piticigratis.com/2011/11/astazi-uram-oamenii-care-incuie-usa-de-doua-ori/ ?
jimerino, nu citisem articolul respectiv, dar mă bucur că avem puncte de vedere apropiate, chiar dacă exprimate în stiluri diferite
Si asa, cu gesturi in plus – ajungem sa ne intrebam, uneori: oare am incuiat usa?, am inchis aragazul?…
De multe ori, blocam pana la refuz (ca-i o data, de doua sau de mai multe ori), pentru a ni se spune STOP, fara sa gandim.
Sunt miscari automate, in graba, incalcite in ganduri si griji. Tin de siguranta. Dar, si de vesnica obisnuinta!
La fel cum ma speriu (exagerare cu un graunte de adevar) daca usa nu e incuiata (nu conteaza de cate ori – in cazul meu o data cand sunt acasa si de doua ori cand sunt plecata) la fel ma speriu si cand aud ca cineva suna la sonerie (si ma gandesc daca sa merg sa deschid sau nu), fara sa astept pe nimeni (de fapt si daca ar bate la usa m-as speria :)))
Adrian, mi-ai ocolit argumentul principal. Sigur ca majoritatea incuietorilor pot fi sparte, dar efortul depus conteaza si datorita “interfetei” expuse oamenii ajung invariabil la concluzia ca o usa incuiata de 2 ori este incuiata mai bine (si nu suntem toti hoti si nici nu stam sa analizam eficienta fiecarui gest facut din viata de zi cu zi).
O usa descuiata invita in casa aurolacii. Un vecin de la noi din bloc s-a trezit odata cu-n aurolac in bucatarie (cauta saracul putina caldura si a gasit un geam deschis).
Cu alte cuvinte, cu cat sistemul de protectie este mai sofisticat, cu atat hotul trebuie sa fie mai profesionist si deci probabilitatea ca cineva sa-ti intre in casa scade.
Tu vorbesti de gesturi care nu sunt necesare. Poate ca nu sunt necesare, dar sunt perfect rationale.
Despre roboti, iar ocolesti argumentul. Daca-mi arati tu un robot capabil sa invete cum sa opereze sisteme de inchidere arbitrare, atunci o sa-ti dau dreptate. Altfel analogia este aiurea, mai ales ca nu este reala … nu exista roboti care sa fie programati sa incuie usi pentru ca este mult mai eficient sa ai usi inteligente care se inchid singure.
Si daca vrei sa vorbesti de eficienta, eu cand inchid usa doar o singura data nu-mi pot aduce aminte daca am inchis-o sau nu, fiind efortul initial mai mic si deci pierd timp gandindu-ma daca am inchis sau nu usa.
Nu mi-o lua in nume de rau, insa nu-mi plac oamenii defensivi care nu pot privi lumea si din cealalta perspectiva.
Alex, nu este rațional să faci gesturi în plus pentru eventualitatea unui incident… probabilistic. Operezi cu probabilități, operezi cu temeri, frici, angoase.
Ai vrut să domentezi argumentul cu roboții, dar l-ai susținut: așa este, roboții nu sunt programați pentru arbitrar. Omul pare a fi singurul “sistem” capabil să facă gesturi în plus.
Pare rațional să încui ușa de mai multe ori pentru a acoperi un deficit de memorie, însă există destul iraționat în gândul “am închis ușa sau nu”.
Îți recomand să ne limităm la argumente, să nu cădeam în patima psihanalizării inutile a celuilalt.