Este o regulă nescrisă și de multe ori verificată că oamenii de multe ori își atribuie succesul propriilor lor merite, iar insuccesul îl atribuie celorlalți (care au pus bețe-n roate), conjuncturii sau ghinionului. Când iese bine, mi-a ieșit, când iese prost, ceva din exterior n-a mers.

Puțini sunt aceia care apreciază propriul lor succes ca rezultat al ajutorului primit de la ceilalți sau ca efect al unei conjuncturi favorabile. Spun aceastea pentru că în orice succes personal sau profesional există un ajutor din partea celorlalți. În orice victorie cu care te mândrești, în orice provocare pe care ai dus-o  la capăt, lucrul peste care nu poți trece este faptul că mulți sau câțiva din jur te-au ajutat.

Ajutorul acesta poate fi activ și consistent sau poate fi simplul fapt că ai fost lăsat în pace să îți rezolvi treaba sau să duci la capăt un proiect. Uneori e cerut, iar alteori este oferit (cu bună știință sau pur și simplu au coincis interesele).

Fiind o tranzacție în relațiile umane, ajutorul – oferit sau primit – are parte de complicațiile sale.

De exemplu, sunt oameni care, folosind expresia populară, îți scot ochii că te-au ajutat într-un moment sau altul. De asemenea, sunt oameni care se laudă cu ajutorul oferit altora mergând până la ideea că eu l-am făcut om sau a avut noroc cu mine că… Pus în asemenea situații, ajungi la concluzia că ai de plătit un preț destul de mare pentru un ajutor primit într-un moment anume. E ca și cum cineva îți dă un Like sau un RT, iar apoi îți cere bani împrumut pe motiv că și el te-a ajutat cândva.

De partea cealaltă, realizezi că nu e ușor să ajuți pe cineva, să faci un serviciu sau să oferi un favor cuiva. Mulți nu știu să ceară ajutorul, mulți îți cer lucruri și competențe de care chiar nu dispui sau mulți te solicită chiar atunci când nu ai timp, nu ești disponibil sau ești plecat. În alte cazuri, îţi dai seama că ajutorul tău poate jigni mândria rănită sau poate fi interpretat drept aroganţă.

Am vorbit mai sus – și poate părea ciudat – de o tranzacție pentru că, indiferent că primești sau oferi ajutor, ai de plătit un preț.

Atunci când ajuți pe cineva, devii responsabil de un lucru de care nu erai responsabil înainte. Înainte erai neutru, acum ești devii participant. Înainte erai indiferent, acum ești implicat.
Atunci când primești ajutor, devii responsabil de un lucru de care nu erai responsabil înainte. Trebuie să ajuți și tu la rândul tău (când va fi cazul) pe cel care ți-a întins o mână acum sau trebuie să sprijini și tu pe alții care vor fi în situația în care ai fost și tu.

Dacă întrerupi termenii acestei tranzacții, costurile sociale sunt mult mai mari: poți fi ipocrit, nerecunoscător, oportunist sau lichea. “Calităţi” cu care poţi să păcăleşti doar o singură dată în orice interacţiune socială.

Concluzia este totuși optimistă: ajutorul implică un preț care aduce cu sine o mai mare responsabilitate, iar responsabilitatea în mod evident contribuie la dezvoltarea personală.

De vreme ce ajutorul este atât de răspândit și de multe ori camuflat în majoritatea interacțiunilor umane, nu cred să existe oameni care nu au de mulțumit nimănui. A început un An Nou cu multe planuri și gânduri, iar dincolo de strategii și proiecte, tocmai acum este un bun prilej de a ne gândi la acei din jurul nostru care merită sau poate nu ştiu că merită mulţumirile noastre.