Pentru că mi-a plăcut articolul, îi mulţumesc lui Vitalie. Pentru că l-am citit pe peronul din Sinaia, le mulţumesc celor de la Zapp care  – în cadrul unei campanii – mi-au dăruit un mobil cu internet nelimitat timp de un an.
Să citeşti din reader sau să vorbeşti pe messenger în tren este o experienţă plăcută şi uneori amuzantă.

Deja intram în gara din Sinaia când Andrei Crivăţ mă apelează pe messenger şi-mi aruncă vreo patru-cinci replici lungi. Ecran de mobil, eram pe fugă, deja eram cu bagajul în mână, n-am apucat să citesc tot, însă la final Andrei m-a întrebat dacă mă bag.
Am spus da, deşi nu pricepusem prea bine despre ce era vorba. Am acceptat din simplul motiv că Andrei este un tip de încredere.

După ce-am coborât, deja glumeam:
“Am acceptat să mă bag, însă n-am înţeles în ce anume m-am băgat. Cât de rău poate fi? Doar nu te pomeneşti acum că mi-am dat acceptul  şi prietenul Andrei m-a băgat în nu stiu ce organizaţie sau iniţiativă neo-maoistă!?”

Abia după un sfert de oră – eram deja aşezaţi la un ceai cald – mi-a arătat link-ul cu iniţiativa. Campania este sprijinită şi de Andrei Roşca şi sper ca el să fi ştiut de la început pentru ce-a semnat. Eu n-am ştiut, însă îmi place.

*

Îmi place de Vlad Petreanu, sunt abonat la blogul său,  însă abia ieri – pe acelaşi telefon – am apucat sa-l citesc pe îndelete. M-a cucerit seria de articole Zile americane – pe care am citit-o în timp ce-mi aşteptam comanda la restaurant – şi mi-ar plăcea să văd acele articole publicate.
Lectura lor a fost o bună întâlnire, chiar dacă cei de la bucătărie îmi întârziaseră comanda.