Prin anii ’80, când intrai pe strada Libertăţii aveai impresia unui loc de basm. Fiecare rond era plin cu flori, fiecare rond avea culoarea sa proprie, iar tabloul acestui concert de culoare nu pot decât să mi-l imaginez.
În amintirile mele de la începutul anilor ’90, florile au fost încet încet înlocuite cu iarba, iar în unele locuri iarba a facut loc pământului călcat în picioare.
Dacă până în ’89 mai vedeai acea maşină mică verde cu care lucrătorii publici udau florile şi ingrijeau rondurile, în anii ce-au urmat acest obicei s-a pierdut. Dacă până în ’89, fiecare familie era obligată la intervale regulate să-şi facă curăţenie în faţa curţii, să smulgă buruienile şi smocurile de iarbă care apăreau între borduri şi pe lângă gard, mai târziu acest obicei s-a pierdut.
În ambele cazuri, retragerea unei administraţii, încetarea unor obligaţii impuse de la centru n-a primit drept răspuns decât lipsa unor iniţiative civice. Dacă nu te pune nimeni, de ce să sa sesizezi tu insuţi aiurea? Dacă nimeni nu se îngrijeste de spaţiul din faţa curţii, de ce să o faci tu uimindu-ţi vecinii în mod gratuit?
Au trecut mai mult de zece ani ca să văd pe stradă mutându-se câteva familii tinere, ca să văd primii copaci plantaţi din proprie iniţiativă în faţa curţii, ca să văd primele coşuri de gunoi, ca să văd primele semne că responsabilitatea cetăţenească se extinde dincolo de gardul proprietăţii tale.
Impresia mea este că primii zece ani dupa evenimentele din ’89 au fost martorii degradării capitalului social pe care cel putin aparent si procedural o administraţie centralizată îl menţinea. Aceea atmosferă degradantă a tranzitiei, inflaţia gapolantă, gradul ridicat de insecuritate socială, sporirea infracţionalităţii, scăderea calităţii învăţământului au fost indicii siguri ai unui regres generalizat. Guvernele de atunci au diagnosticat situaţia la un nivel generic extrem de jenant: scăderea autorităţii statului, criză instituţională.
A fost necesară venirea anilor 2000, intrarea acelor tineri (care în ’89 aveau 20-25 de ani) în sectorul privat, în învăţământ şi sănătate, pentru un motor economic şi social sa dea primele semne ale redresării unei comunităţi. Rezumând în acest mod abrupt un tablou, am câştigat convingerea (deşi creşterea economică s-a distribuit nesănătos) că o dată demarat un trend bun al lucrurilor, e nevoie de complicate si elaborate maşinaţiuni administrative şi politice (pe care sper că România nu şi le va mai permite în viitor), ca să mai poti deturna energiile unei comunităţi.
Deşi revigoarea unui capital social este încă firavă în acest moment, idei şi semne de genul ăsta îmi dau iluzia că nu toate lucrurile miros urât pe aceste meleaguri. Ştiu ca nu avem o cultură a voluntariatului, însă ce ziceţi, ne băgăm? Nu neapărat în cazul ăsta cu pădurea Băneasa, ci oriunde.
Misto ultima poza din set, daca tipii din planul 2 ar fi vorbit intre ei si n-ar fi pozat ar fi fost si mai misto.
Cat despre text, sa nu fie cu suparare, da’ e-asa un mini-limbaj de lemn de mai-mai sa nu te recunosc, ca n-am mai dat pe-aici de luni bune.
interesant…nu esti un filosof cu capul in nori :)))
e o radiografie economica inedita, dar extrem de pertineta a societatii romanesti dupa si chiar ceva inainte de 1989…desi aveai fff putini anisori tu pe-atunci…mai decelam un dram de nostalgie sublimat rapid si o cunoastere corecta despre vremurile apuse. Uneori chiar simtim nevoia unor astfel de texte, ne intaresc convingeri sau ganduri pe care noi, simplii tai cititori nici macar nu le-am putea exprima inteligibil, adica nici macar in limbajul ala de lemn…
Dincolo de tot si de toate, zona asta de tara, oamenii ei au o doza de puritate ancestrala, o curatenie si o sinceritate aproape inconstienta…eu zic ca Moinestii merita mai mult decat un post pe blog, fie doar pentru puritatea sufletelor lor, izvorata dintr-o intelepciune adanca, chiar merita o carte, un reportaj mai amplu….”Eternitatea din Moinesti” …
curiozitate: cat de greu ti-a fost sa concepi un text atat de non-filosofic; presupunerea mea: destul de greu…
…ce`ai scris, e un fel de reportaj, gen DESTEPTAREA, editia de dimineata..oricum, yo te voi citi ,cu interes , in continuare…interesant e cu totul altceva cu care vei intra, cu siguranta, in cartea recordurilor …produsul la ..Ce-ţi spune cuvântul “măciucă”?…acel ..catel negru…tu l`ai mosit?
cat despre acea …puritate ancestrala ..de care pomenea vorbaretu, ne`ai convins pe deplin cu poza lu`cristi..nici ganditoru` de la hamangia nu emana atata inteligenta ca acest baiat de sonda…
putty, tipii din planul al doilea discutau, doar ca unul se facea ca-l asculta pe celalalt.
Probabil te-a pus in incurcatura capitalul social (e un concept pe care l-am intalnit la Fukuyama – la un nivel popularizant) si divagarile ultimelor alineate, insa port ca fiecare din noi deformarile propriilor lecturi si pasiuni.
vorbaretu, n-am avut pretentia sa fac o radiografie, ci sa rezum un tablou pe care am iluzia ca-l stim/simtim cu totii. Am vrut sa arunc niste poze (nu sa idealizez Moinestiul natal etc.) si sa atrag atentia asupra initiativei semnalate de Geo Atreides.
gygyk, nu stiu ce la poza te referi si astfel am sa ma prefac ca nu inteleg nimic din comentariul tau.
Hei, multam de link!
Ma gandeam si eu pe aceeasi linie ca si tine, ca am putea sa nu ne oprim doar la Padurea Baneasa. Mai sunt si alte locuri pline de mizerie. Ar fi interesant de vazut blogosfera(/societatea?) romaneasca iesita la cules gunoaie prin Rahova, Balta Alba, Pantelimon, etc. E genul de actiune care atrage atentia.
Dar mai ales, cum spui tu, construieste capital social. Poate oamenii pe care ii inveti sa iasa din casa pentru diferite cauze ecologice vor iesi in strada si pentru cauze sociale, mai importante.
G.
http://www.flickr.com/photos/adrianciubotaru/2355230970/in/photostream/
am inteles asta… de aceea am si spus “dincolo de tot si de toate…” undeva
Total off-topic. Adriane, ce plugin folosesti pt fotografii? Se incadreaza fain de tot in articol.
stash, pe flickr cand dai “All sizes” la o poza si alegi o varianta (thumbmail, square – ce mai mica etc.) iti arata sub poza un cod html pe care il integrez in editorul de pe wordpress (la Code) cand dau pe Visual imi apare poza in editor cu link catre adresa ei de pe flickr. Asta ar fi:)