Daca tot am pornit discuţia şi-am fost atât de expeditiv şi oracular (pentru unii), voi desfăşura o pleiadă proprie şi subiectivă şi personală şi intimă si privată de argumente.
Ce-mi place la Bucureşti
- oamenii ce citesc cărţi in mijloacele de transport in comun.
- varietatea de cluburi, baruri, terase, parcuri unde iţi poţi petrece timpul liber.
- mai multe iniţiative civice, sociale şi culturale.
- un ritm mai alert si mai practic in care lucrurile se desfăşoară: cozile curg mai repede, lumea pare mai grăbită, de la o idee la faptă (de exemplu, stabilirea unei ieşiri la o bere) intervalul scurs este mai scurt.
- posibilitatea (cel putin statistică) de a gasi oameni cu preocupări asemanatoare tie
- B-24-FUN.
- politeţea (uneori ca o simplă strategie de marketing) din marile/micile magazine.
- un grad mai mare de vulnerabilitate emoţională ce are ca rezultat o mai mare predispozitie către asociere, tovărăşie, prietenie.
- cosmopolitismul locului, modul în care se topesc aici mai multe stiluri culturale exportate de oameni veniţi din prin toate provinciile.
- o anumită naturaleţe umană (greu de explicat)
- faptul ca mi-a deconstruit prejudecata mândră ca doar Moldova are femei frumoase
- riscul extrem de scăzut de a mă plictisi
- expresia “super tare”
Ce nu-mi place la Bucureşti
- accentul ce mi se pare afectat şi arogant de cele mai multe ori. Pă mine, pă tine, 100 dă mii dă lei dă caca. Nu e o chestie generalizată antipatia faţă de acest stil de vorbire: unora le stă bine, altora nu le stă bine. De exemplu, nu-mi plac persoanele publice vorbind astfel la televizor.
- sensibilitatea socială exagerat de bine conturată. Oamenii sunt foarte nemultumiţi de extrem de multe lucruri: căldura şi înghesuiala din mijloacele de transport in comun, lipsa aerului conditionat, un mobil cu un opţiune lipsă. Un exemplu simpatic şi alintat l-am citit la zoso. Alt exemplu: doua femei îmbrăcate bine ţinându-se de bară într-un troleu, soferul pune o frână mai abruptă, cele doua femei ricoşează una intr-alta şi de aici se iscă o ceartă în care expresia pizda mătii a fost doar un simplu eufemism.
- tupeul pe cap de prost. Există multă prostie in ţara asta, însă dublată de tupeu in asemenea hal doar in Bucuresti poţi întâlni.
- evident, nu-mi plac prejudecăţile vizavi de moldoveni
- balcanismul aferent: auzi înjurînd mai des, există vocaţie de comentatori (se discută orice şi oriunde, de la politică, sex, sport si internet), multă agresivitate şi repezeala (uneori e bună), se ascultă mai multe manele decât în alte locuri şi există mai multă nemultumire faţă de acest gen de muzică.
- prejudecata, iluzia şi mândria (ce am observat-o la multi) ca tot ce se întâmplă important şi interesant în ţara asta, se întâmplă mai întâi şi (uneori) numai în Bucureşti (semnificat ca un centru în care lucrurile se întâmplă pe o altă axa valorică). Şi Iaşiul este o capitală (în esenţa sa), însă nu am simţit şi supra-importanţa pe care oamenii şi-o dau singuri de pe urma unui loc)
- multe fiţe, băşini, aere, gadgetari, ghicşi/metru pătrat.
- bascula socială plină de experţi în comunicare/advertising/relatii publice, agenti de vanzari, jurnalisti (orice puţoi e jurnalist, a luat cel putin un interviu şi a scremut cel putin un articol pretins interesant)
ma gandeam poate ai face acelasi lucru si pentru Iasi….
Pingback: blogoree.ro
Mai adag cateva puncte cu minus din experienta mea de 10 ani in buc:
– ideea de separatie – provincie / bucuresti. E un concept comunist care nu-si are locul in sec. 21. E un pîrtz galben-mov in pantalonii celor care nu inteleg evolutia sau se cred de rasa superioara.
– Proasta educatie sau ne-educatie cu care te vezi in absolut orice situatie: pe strada, in magazine, la restaurant, la cinema, la job, etc.
– Mizeria de peste tot. Daca mergi pe o terasa curata, preturile sunt duble, de ca si cum curatenia ar fi un optionala si de lux. Si apropo, veceurile infecte din clubul tralala – considerat altfel un loc de intalnire al elitei (wtf?)
– “Caterinca” proasta e iarasi un lucru care mie-mi scapa ca si utilitate/entertainment sau whatever se vrea sa fie.
– Nesimtirea – si daca ai bun simt esti catalogat drept prost
– Spaga ce ti se baga in nota de plata
– kitsch-ul omniprezent.
Ce e cel mai trist e ca multi care vin in buc. sa se realizeze profesional uita de cresterea lor si (ca sa fie cool) se dau si ei pă ici pă colo – prin toate punctele de mai sus.
Si un plus: banii se fac de 10 ori mai usor/multi/repede
“politeţea (uneori ca o simplă strategie de marketing) din marile/micile magazine.”
traim in acelasi bucuresti?!
“Frumos oras Bucurestiul asta..pacat ca este locuit..”
ce mă distrează replicile de tipul frumos loc, păcat că-i locuit.
chiar crezi că lucrurile bune din bucureşti au fost făcute de navetişti şi transhumanţi? 🙂
mda…basini e cuvantul cel mai potrivit
si totusi nu as putea trai in alta parte
ai uitat sa pomenesti de apelativul “frate!”
ca il pui la plusuri sau la minusuri e optiunea ta. 🙂
panseuri de provincial…
mai n-ar vrea si mai se lasa 😀
mai bine se impiedica 😉
“bascula socială plină de experţi în comunicare/advertising/relatii publice, agenti de vanzari, jurnalisti (orice puţoi e jurnalist, a luat cel putin un interviu şi a scremut cel putin un articol pretins interesant) ”
asta e cel mai dureros pt mine, ma sufoca totzi piari, publicistii si imagoo-isiti curului….in rest, rabd capitala de duaj de ani….
emotionant nu mai scrie? emotionant traieste?
-ul bucureştean e cel mai enervant tic verbal. Când aud un BĂ, aştept o înjurătură şi/sau un pumn în gură.
Adrian: îţi aminteşti (că de citit, sigur ai citit) ce-i scria Olguţa lui Dănuţ (de fapt, parcă-i dicta Monicăi), când Dănuţ plecase la liceu la Bucureşti? Ceva cu “bucureştenii-s toţi surzi, de aia vorbesc cu _bă_ în loc de _mă_”. Printre altele. Faină carte.
Am stricat pagina! Te rog corectează comentariul anterior, e un tag destrăbălat. Scuze. Mă învăţ minte să nu mai fac pe şmecherul.
Bucurestiul asta e un amalgam cum gasesti numai in bazarele turcesti… daca as putea intoarce timpul si, mai important, daca as avea de ales, nu cred ca as mai fi venit aici, desi, paradoxal, uneori imi place. Insa ideea ca e posibil sa-mi petrec toata viata aici nu e foarte placuta.
Interesant. Sa vezi parerea unui bucurestean mutat la Constanta si atunci sa vezi mirari peste mirari… Revin!:)