Azi, pe parcursul a 300 de kilometri, Moinești-București, un DN și apoi pe E85, am simțit că autoritățile și-au făcut și își fac treaba. Atât cât se poate şi atât câtă voinţă există. Știu că sunt sate și comunități înzăpezite și calamitate, știu că sunt autorități locale care nu își fac treaba sau sunt depășite de situație, însă, pe bucata de Românie pe care am străbătut-o azi, deşi am avut temerile mele iniţiale, nu m-am simțit în lumea a treia.

Am asistat la un trafic prudent, am văzut șoferi care nu se băgau aiurea în depășiri și mașini cu avariile puse în condiții de vizibilitate extrem de redusă, utilaje de deszăpezire şi, vorba aceea, n-am tras nicio sperietură din cauza celorlalţi participanţi. Se poate!

E posibil ca optimismul meu să fi fost ajutat și de faptul că am avut la dispoziție un Ford Kuga, o mașină pe care – exceptând legile fizicii – chiar o simţi că nu te lasă.