Cu totii lucram la un scenariu al propriei vieti. S-ar putea spune ca exista un eu ce se povesteste pe sine si exista un alt eu (acelasi?) care este conturat, inventat in urma naratiunii. Astfel, cine sunt eu, cine esti tu?
Din punctul capacitatii de povestire a propriei vieti, ne schimbam trecutul cu fiecare rememorare. Daca avem o zi proasta, amintirile rele din trecut ne vor invada pentru a ne justifica starea de proasta dispozitie. Daca avem o zi buna, amintirile bune ne vor da tarcoale. Astfel, enuntand un truism, modul de gestionare a amintirilor influenteaza imaginea de sine pe care orice persoana si-o creaza.
Daca trecutul nu e static, iar viitorul, desi creat de actiunile prezente, e totusi fluctuant, care sunt firele invizibile ce ne tin identitatea in frau?
Se spune ca fiecare om are dreptul la un pahar cu vin.Dupa ce-l bea devine alt om care si el are la randul lui dreptul la un pahar cu vin.Din nou devine alt om…. Putem oare sa spunem , pornind de aici ca ne imbatam cu amintiri ?
Dupa mine eul care povesteste ceva din trecut se reinventeza de fiecare data si chiar daca pare un paradox, este acelasi si ne demonstreaza ca de fapt eul nostru este ceva dinamic. Stiu ca suna siropos dar pomul din curte este acelasi si cand este lastar si peste ani cand da roade.
Nu stiu de ce dar cugetarea ta din final ma duce cu gandul la filmul lui Danieliuc Glisando.
cred ca ceea trebuie discutat si eventual descris, nu este acest mecanism al scrierii si rescrierii eu-lui, ci motivatia lui, motorul care porneste acest proces…ne-am putea intreba, eventual, ce-l mana (parafrazand pe Eminescu: ce-i mana pe ei in lupta, ce voia acel apus?) pe acest eu sa se modifice in permanenta, sa se rescrie conform unor grile straine…aici ar trebui sa pomenim ceva despre psihologia sociala, despre modul in care un individ se (auto)integreaza sau se (auto)detaseaza de elementul social…
e clar ca suntem in acelasi timp personaje si spectatori in piesa (daca viata este o simpla naratiune sau insiruire de x lucruri, fapte, trairi bla bla), ceea ce ar trebui (poate) cumva sa ne ajute sa ne detasam atat de “realitate” (ca actori), cat si de “piesa” (ca spectatori/naratori). si ce ramane, unde ne plasam pana la urma, ca de fiecare data piesa suna altfel desi are acelasi decor si aceleasi replici?
habar n-am. poate ar trebui sa ne detasam si de trecut si de viitor si sa FIM pur si simplu. sa ne detasam ca si cum nici n-ar fi povestea noastra. sa invatam din poveste ce e de invatat. asa cum ne regasim in povestea altcuiva, poate ar trebui sa putem sa ne si detasam de propria poveste. poate ca ne-am intelege si ne-am iubi mai mult. sa ne luam ca atare. si cumva per total. sa cautam esenta. the rest is crap. vorba lui median ceea ce este ESTE. de la embrion la…cenusa. si atat.
😀
(poti sterge. it’s up 2 u 😀 )
despre ce devenim si despre motivatie/motorasul 🙂 pentru fani si prieteni care “stiu de ce” ;-p
What we wish for you to understand is that you have spent much more time in unity consciousness than you have in the greatly diminished, individualized consciousness which you now identify as yourself. The past lives that you have had in this solar system and on planet Earth are just a minuscule portion of what is in your memory banks and who you really are. It was only when you and the Earth sank into the density of the third/fourth dimension that you lost the memory of your connection to each other and Source. Yes, you have gained much knowledge as you journeyed forth on your own grand adventure, and now it is time for you to come together as members of your tribe or soul family to share the wisdom you have all garnered down through the aeons.
The TWELVE TRIBES OF CREATION are broken down as follows:
The universal tribes or groups as were stated above are:
THE COCREATOR COUNCIL OF TWELVE, THE ELOHIM COUNCIL/COCREATOR GODS, THE LORDS OF LIGHT, AND THE ARCHANGELIC/ANGELIC REALM.
The seven tribes of galactic expression could be designated as falling into these general categories: LEADERS/PIONEERS/WARRIORS * Will to Create ** SCHOLARS * Wisdom/abstract knowledge ** SAGES/TEACHERS * Active intelligence **ARTISANS/CRAFTSMEN * Artistic Creation/Builders of form **
SCIENTISTS * Concrete knowledge ** CRUSADERS * Devotion/idealism ** SERVERS/SEEKERS * Freedom/redemption/purification.
As we stated before, your Divine I AM Presence or Monad is either the First, Second, or Third Ray. Rays four through Seven are sub-rays of the Third Ray. Your Monad never changes, but your soul Ray, physical body Ray, emotional body Ray, mental body Ray, and personality Ray change in different lifetimes so that you can experience all the facets, attributes, and qualities of Creation. Your goal is to attain balance and harmony in all the Ray energies, and so you might say that you choose to experience the energies of the different tribes in different lifetimes so that you can enrich your soul¹s experience. Your Monad Ray is an overlay and affects how you perceive the world and how you act and react to your various life¹s lessons. Remember, there are both positive and negative ways to use the energies of each Ray.
Firele invizibile.
multam de comentarii si intrebarile ridicate (unele chiar mi-au pus pe ganduri)
jez, nu sterg
întâmplător am lucrat la un proiect pe tema asta. despre relaţia dintre identitate si narativitatea sinelui sunt multe de spus. e însă o perspectivă care mie mi-a placut mai mult şi care spun eu că răspunde la întrebarea de unde vine coerenţa dacă ne rescriem mereu viaţa jongland cu trecutul şi viitorul. teoria spune că toţi suntem nişte mici savanţi. avem construcţii asupra realităţii şi răspunsuri la întrebarea cine suntem aşa cum oamenii de ştiinţă au teorii. avem aşteptări şi anticipări aşa cum savanţii au ipoteze. ne angajăm în comportamente şi testăm aceste ipoteze la fel cum oamenii de ştiinţă fac experimente. îmbunătăţim şi reconstruim înţelegerea realităţii pe baza experienţelor după cum oamenii de ştiinţă ajustează teoriile pentru a se potrivi faptelor. ce încerc să spun? că “ne jucăm” cu experienţele pentru a formula teorii asupra sinelui pe care le modificăm permanent. teoriile astea mai mult sau mai puţin elaborate pe care ni le formulăm singuri dau coerenţă drumului sunt elementul constant al demersului.
Mai e o teorie interesantă (dar ceva mai complicată) care spune că această coerenţă vine din concepţia noastă liniară asupra timpului şi spaţiului – în sensul că amintrile se leagă între ele prin povestitor, prin prezenţa unui sine care le-a colectat (conform unei concepţii liniare le-a pus pe o axă a timpului de tip trecut-prezent-viitor. pe această axă conexiunile fiind de tipul: trecutul ne-a făcut să fim ceea ce suntem în prezent şi tot trecutul trebuie resemnificat după valorile prezentului).
ca să simplific cereţi cuiva să vă povestească viaţa. dacă mai şi ţtiţi o serie de episoade veţi vedea că teoriile astea se aplică în felul în care omul îşi restructurează amintirile şi le reanjajă pentru a crea structuri coerente.
acum m-a pus catalina pe ganduri 🙂
da, fara reper (povestitor) suntem pierduti. oare legile karmice s-ar mai aplica daca nu am avea acest reper sau aceasta perceptie liniara?
poate am reusi sa judecam mai putin aspru in lipsa conceptiei liniare predefinite si a unui implicit fenomen cauza-efect