Amintire din clasa a II-a

0 Flares 0 Flares ×

E spontan, n-am făcut mai multe duble şi am şters doar cateva secunde în care mă blocasem. În rest, lasă loc observaţiilor scenice şi recomandărilor voastre, aşa că nu ezitaţi.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

21 thoughts on “Amintire din clasa a II-a

  1. Codrutza

    Interesanta amintire!
    da nu mai manca asa multa guma;) si tigara mai putina..ok deja seaman cu mama ta:))

    si eu am o amintire din clasa a doua..poate o sa ti-o zic intr-o zi.

    Reply
  2. jez

    buna ideea de a nu privi in obiectiv/camera.

    in rest..mi-ai amintit de anger management, de tipul de la casa care sta calm, inghite, apoi intr-o zi scoate pusca si …bang.
    ma regasesc 🙂

    Reply
  3. vorbaretu'

    a fost o lectia excelenta despre supravietuire, teoria recunoasterii…ai invatat-o? ce l-a determinat pe Hercule sa te recunoasca si sa te accepte?… punctele voastre comune (agresivitatea), teama, admiratia, etc…interesant

    Reply
  4. Andrei Rosca

    A fost bine. Si astea cu guma si tigara le pot zice doar oameni care n-au incercat niciodata sa vorbeasca in fata unei camere video. Incercati si dup-aia stam la discutii.

    Reply
  5. Andrei Rosca

    gogule, de fapt, dupa miscarea ochilor si expresia fetei, nu minte de loc “la greu”.

    La o analiza ceva mai atenta, vei vedea ca in mare parte din timp Adi se uite in partea dreapta. Mai exact, in dreapta sus atunci cand vorbeste despre lucruri vizuale si in dreapta atunci cand povesteste, de exemplu, despre ce ii spunea mama lui. Atunci cand te uiti in partea dreapta, accesezi de fapt partea stanga a creierului.

    Dreapta sus este locul in care oamenii obisnuiti (neantrenati special pt asta) se uita atunci cand isi amintesc lucruri vizuale iar dreapta (ai atat) e locul care indica accesarea unor informatii auditive existente in memorie.

    Mai uita-te la ochi si in momentul in care spune ca Ivu cazuse intre banci si el ii dadea cu matura. Se uita in dreapta jos pt cateva secunde. Asta fiindca informatia kinestezica e mai puternica decat cea vizuala in momentul ala, iar dreapta jos acceseaza informatii kinestezice (in primul rand, care tin de ceea ce simti fizic).

    Faptul ca se uita in stanga jos se datoreaza in primul rand emotiei (cum ziceam, incearca sa faci si tu asta in fata camerei si dup-aia mai vorbim).

    Reply
  6. mihai

    mi-ai adus aminte la sfarsit de Octavian Paler – Apararea lui Galilei , chestia aia cu cel mic care se opune celui mare e o chestie ce tine de nebunia varstei , parerea mea 😛

    Reply
  7. gia

    deci trebuie sa-l batem bine pe cel care ne face sa suferim ca sa ne iubeasca, nu ? 🙂 o sa incerc asta cat de curand 🙂
    ma mai gandesc daca ma duc sa caut o matura sau doar niste vorbe contondente care sa lase vanatai 🙂

    Reply
  8. catalinar

    mi-ai adus aminte de o chestie care ma bantuie de multa vreme si anume CA TOTUL E INVERS cand vorbim de extreme. Sa va dau cateva exemple:
    -cand crezi ca urasti mult de fapt esti foarte apropae de obiectul urii tale si de multe ori ura nu e decat forma de manifestare a unei admiratii ascuse pe care nu mai ai instrumente să o manifesti

    -oamenii rai sunt de fapt oameni cu o sensibilitate foarte puternica care a fost lezata de prea multe ori si se exteriorizează exact invers pentru a se apara

    -iubirea si ura sunt foarte apropiate si se convertesc la momente limita una in cealata (sunt multe momente in care ne mascam iubirea prin ura si ura prin iubire, in ambele situatii suntem foarte aproape de celalat)

    -cand simti ca urasti foarte tare ajungi să iţi dai seama ulterior ca de fapt nu faceai decat sa iti manifesti neputinta de a concretiza o mare iubire, şi ca te amageai urand – si asta pentru ca era singurul instrument pe care il aveai la indemana de a continua sa fi foarte aproape de obiectul iubirii/admiratiei tale

    Reply
  9. gygyk

    stiu un caz real…cel agresat si`a omorat agresorul dupa vro 10 ani, cand si`a adus aminte , copil fiind, ca a primit doar 2 palme… si la cat de mult a fost injosit…yo zic sa te feresti…

    Reply
  10. jez

    poate ca a fost o recunoastere a Curajului. Cei care bat/tortureaza vor sa convinga ca amaratul este un las si ca trebuie batut. si cand se demonstreaza contrariul, lucrurile revin la normal. sau poate este o lege a junglei transmisa din tata in fiu (toti parintii te invita sa “dai si tu”), poate e o selectie naturala a speciilor.

    interesanta si teoria love vs. hate. o sa citez o teorie marca OSHO:

    Every growth, growth as such, is dialectical. It needs thesis, antithesis, and synthesis; synthesis again in its turn becomes thesis, and creates antithesis and synthesis — which again, in its turn, becomes thesis.

    That’s the way the whole existence works. That’s why you find duality everywhere. The duality is thesis and antithesis. One can remain caught between the two, divided, split; there will be no growth. One can make a bridge between the two, and create a new phenomenon: that is synthesis. One can remain at the synthesis; then growth stops there, unless this synthesis again functions as a thesis to produce antithesis, and so on.

    For example, you have love and hate. Love is the thesis, hate is the antithesis; and most people die caught in the struggle, conflict, between the two. They are never able to see that there is a subtle connection between love and hate; that they are not two energies but one energy having two polarities. They are just like the negative and positive in electricity — but it is electricity all the same.

    Hate is also a kind of love standing upside down. It happens that you can forget your friend, but you cannot forget your enemy. The enemy haunts you more than the friend. You think more of destroying the enemy than helping the friend. The reason is that love is a thesis — simple. Hate is an antithesis — it has become more complicated. It has become negation, and negativity has an attraction — for many reasons.

    One is afraid of negativity because you cannot hate someone without creating a wound within yourself. Nobody pretends hate. It is always authentic, because why should one pretend hate? — It hurts.

    People pretend love; they may not be really in love, but the very idea that they are in love is soothing. So love can remain superficial; but hate always goes deep — it cannot remain superficial. That’s why one becomes more concerned about the enemy than about friends.

    The man who is working for enlightenment has to find a bridge between the dualities, because without finding the bridge he cannot transcend them, he cannot go above them. And the bridge is there — it has only to be discovered. One has to see how love becomes hate, how hate becomes love — that they are capable of transforming into each other. Naturally, they cannot be different energies; just different situations, states, of the same energy.

    As you become aware that love and hate are the same energy, then you are not to be concerned with love and hate, because those are only two poles; you have to be more concerned with the energy of which they are the poles: what is that energy? Watching it, you start a new force within yourself which is synthesis.

    Reply
  11. Nu.

    MESTECA GUMA AIA PANA SE VAPORIZEAZA !
    Nu-i asculta pe imberbii astia, mesteca acolo.
    Am zis !

    In afara de guma aia, nimic interesant :*

    Reply
  12. Adrian Ciubotaru Post author

    s-a notat: fără gumă:)

    Andrei, am să pun mâna pe cărţi de NPL

    gia, pune mătura în prag. NU este un prieten ce are nevoie de multe îmbrăţisări:)

    catalina, aşa este; merită dezvoltată ideea

    Reply
  13. MeetTheSun

    Am ras cu lacrimi cu toata durerea mea de cap… Cum naiba sa te-apuci sa te inregistrezi asa??! Adica nu e ceva rau, dar…

    Iar guma nu e naspa deloc… e chiar un laitmotiv. Pacat ca n-ai tras si din tigara ca sa poate fi analizat modul in care degetele-ti tin tigara si cum… Off, ma opresc aici! Dar o sa ma uit si la restul clipurilor cand nu m-o durea capul atat de tare 🙁

    Da m-ai amuzat un pic 🙂

    Reply
  14. veyronsky

    easy with the name calling 🙂 si namilele au o inima 😉
    am patit si eu destule prin copilarie
    nu am fost inalt sau masiv pe-atunci si eram si foarte pasnic. Mi-o luam mereu pe cocoasa si ripostam doar cu cei care nu aveau gloata in spatele lor. Eram mai chicken shit recunosc dar nici eu nu incolteam in gasca pe nimeni. Dar mereu am avut respectul celor mai mari ca mine si pe cat posibil eram “protejat”.
    Apoi prin liceu incepusem sa ma inalt dar nu destul cat sa fiu impozant..destul cat sa se dea cocosi la mine toti ciumpalacii. Ma mandresc ca mereu am evitat conflictele iar sentimentul ala de chicken shit a disparut odata cu cm in plus pe verticala.
    Acum imi place sa cred ca pustanul ala care si-o mai lua in freza copil fiind acum e un pic mai matur, stie sa evite conflictele, stie sa nu inghita rahaturi de la oricine, stie sa treaca cu vederea si sa nu se dea mare cocos doar pt ca e un mic urias, stie ca e respectat pt ca da mereu dovada de respect…si stie mai ales sa nu si-o mai ia in freza dk e inevitabil conflictul 🙂
    ma mandresc ca la viata mea in toate harjonelile o sg data am pocnit pe cineva in fata cu un pumn adevarat…
    Ce am invatat: penita e intotdeauna mai ascutita ca o sabie…
    “in copilarie credeam ad literam zicala asta si stricam penitelele la stilouri taind coli de hartie :)))

    Reply

Leave a Reply to Adrian Ciubotaru Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *