În această perioadă, rotunjindu-mi cu încă un an vârsta și gândindu-mă la ideea unui articol personal, nu mi-a ieşit decât o singură frază egoistă şi arogantă: am o viaţă frumoasă.
Poate nu ar trebui să spun aşa ceva când sunt atâtea lucruri care merg prost în jurul meu, dar acesta este adevărul pe care îl simt acum. Am o viaţă frumoasă şi sunt recunoscător pentru fiecare minut pe care mi-l oferă.
Nu sunt întotdeauna mulţumit de frumuseţea acestei vieţi, dar există o lecţie în fiecare alegere. Nu simt o viaţă împlinită (mai este mult de muncă!), dar mă bucură sănătatea şi familia mea şi îmi preţuiesc prietenii şi libertatea.
Ma bucura din suflet descoperirea si marturisirea ta!
Pentru ca, asa este, avem o viata frumoasa! Si, daca nu credem asta, e suficient sa privim putin in jur, la suferinta/ boala/ necazul celor de langa noi. Care… culmea… mai au si puterea sa zambeasca!
Nu esti egoist, nici arogant. Esti un om cum ar trebui sa fim multi! Felicitari si… la multi ani in fiecare zi! 🙂
La Mulți Ani! Sper să poți spune în fiecare an același lucru, că ai o viață frumoasă! 🙂
Anda, Orin: Mulțumesc!
La Multi Ani, chiar si cu ceva intarziere !
Cadouri:
a) cantecul norvegian echivalent pt Multi Ani Traisca, cu coregrafia asociata recomandabila in mod contemporan, care are o melodie provenita din folclorul norvegian si versuri ulterior compuse d-na Margrethe Munthe (1860-1931), si in esenta incepe cu urarea, “Ura pt tine care mai implinesti inca 1 an !”, descrie o roata de prieteni care se strange sa danseze in jurul sarbatoritului de ziua lui/ei si il trateaza cu respect sporit, indemnandu-l totodata si pe el/ea sa danseze, si exprimandu-si si speranta ca in alta zi in viitor se va mai dansa si pt sarbatorirea altuia/alteia din cercul respectiv:
http://www.youtube.com/watch?v=EC5o6FekC94
b) o recomandare de carte pe care eu nu am citit-o, insa despre care am citit recent o recenzie care mi s-a parut echilibrata + mi s-a parut interesanta de nivel insolit ca maniera de a aborda subiectul, Filozoful si Lupul, o memorie/autobiografie filozofica scrisa de dl Mark Rowlands, nascut in 1962 in Newport, Tara Galilor, UK, cu studii initiale de inginerie la U Manchester, care ulterior a renuntat la inginerie si s-a transferat la fac filozofie de acolo, plus a obtinut ulterior un PhD, presupun in mod corect, in filozofie de la U Oxford, si e in prezent scriitor profesionist si profesor de filozofie la U Miami, care, in timp ce lucra academic in Alabama, inca la varsta de 20 si ceva de ani pe atunci, nu chiar 30, si-a procurat un lup real ca animal de companie, si descrie in aceasta carte despre ce concluzii a tras dansul, inclusiv despre fericire om si fericire animal din acea relatie chiar reala.
Super!:)
La multi ani!
Sa pastrezi atitudinea pentru zilele cu nori