Încep o serie de înregistrări video cu oameni interesanti şi, sper, subiecte interesante. E un proiect în care cred şi pe care sper să-l continui în cât mai multe episoade, indiferent de numărul de vizitatori.
Ideea este simplă: 1-2 invitaţi pe canapea, câteva întrebări şi apoi discuţie liberă pe teme “culturale”(filozofie, istorie, politică, literatură etc.).
Voi invita bloggeri, prieteni, cunoscuţi, oameni inteligenţi cu idei interesante, iar multe din ediţii vor fi total improvizate: voi convinge un om de pe stradă şi-l voi aduce să discutăm, va fi un alt moderator etc.
Prima ediţie a fost fertilă, am aflat câteva lucruri noi, am câştigat câteva teme de meditaţie şi, dincolo de toate, ne-am simţit bine. Invitaţii au fost Dragoş Butuzea şi Dan Gheorghiu (absolvent de filozofie), iar întrebarea de dinainte de a da play a fost “Păi, despre ce discutăm?”
Încă deliberez asupra unui format (ceea ce oricum e prea mult spus) şi asupra unui nume, însă sunt convins că inspiraţia nu se va lăsa mult aşteptată.
Am strâns destule promisiuni pentru apariţiile viitoare şi sper să formez o coadă de oameni care doresc să apară pe canapeaua lui Adrian Ciubotaru în cadrul unei lecţii de sinceritate şi inteligenţă.
Bune discuţii. Tocmai am văzut Zeitgeist: Addendum – film despre globalizare şi despre nevoia unei schimbări a unei societăţi ce merge în jos.
Link : http://video.google.com/videoplay?docid=7065205277695921912&hl=en (filmul întreg)
Poate data viitoare vorbiţi despre film 🙂
Eu am scis pe blog în ultimul meu post.
Mult succes !
Interesante intrebarile lui Adi. Adica foarte bune intrebari.
In ceea ce priveste receptarea Omului recent, Patapievici, sa fim seriosi, pe Patapievici il doare undeva cum a fost cartea receptata in mediul studentilot, de pilda. Atat vreme cat el spune ca e receptat de tineri ca fiind un ciudat, pai atunci sa ramana in continuare o elita ciudata!
Pe Patapievici il intereseaza ca spun elitele despre cartea lui, adica ce spun cei ca el despre cartea lui, nu ce spun studentii de la filosofie, teologie, drept, etc. Eu m-am saturat de elitele astea pana peste cap. La inceput le-am divinizat, dar acum mi-am dat seama ca sunt straini de omul ala din strada care seamana cu mine, cu tine, sau cu prietena ta. In America, si nu numai, “elita” e cea mai urata specie existenta pe Terra. De fapt, in democratii elita e anti-democratica. E un fapt adevarat, dar trist. Uite aici de cine imi place mie: http://www.youtube.com/watch?v=oI5EY5kqiBU&NR=1 , si aici: http://www.youtube.com/watch?v=MyvVQYf6XWk&feature=rec-fresh . Iata ce face bata in democratii.
Asta face elita.
In al doilea rand, daca ne luam dupa democratia elitista, atunci cititul nu va fi incurajat niciodata pentru ca elitele urasc profunzimea. Intr-o lume globala exista mai multe feluri de democratie. Romania profunda e necunoscuta elitei romanesti indoctrinate ideologic la Paris. Daca ne luam dupa o “democratie aristocratica”, atunci cititul poate fi incurajat. Societatea profunda e ceea ce Samuel Francis a numit “Middle American
Radicals”, vezi aici: http://www.amazon.com/Revolution-Middle-Samuel-T-Francis/dp/1887898018 . Romania profunda e Romania in care taranul de la inceputul sec 20, atunci cand se ducea sa pasca vacile, trecea pe la biblioteca scolii din sat si citea scriitorii si romancierii romani. Vom ajunge vreodata la asta atata vreme cat elita noastra uita ce e Romania profunda? Nu cred. Elita e interesata de inginerie sociala , altminteri ea nu poate subzista. Elita e o categorie gnostica.
Intr-o lume globala exista si mai multe Romanii, sa zic asa, mai mulet Americi, mai multe Anglii.
Vadim Tudor e super cultivat. Asta e tare si mi-a placut. Ce demonstreaza asta? Ca un intelectual poate fi un om anormal. Asa e.
Mai cred ca noi, romanii, ne cam subestimam. Cred ca goana dupa imagine de tara si marketing devine o obsesie care ne minimalizeaza valorile. Daca nu cre4dem ca noi avem ceva de spus in lumea asta globala, atunci suntem morti inca din timpul vietii artificiale pe care o ducem. O viata culturala sanatoasa ar trebui sa se cladeasca pe certitudinea ca noi, romanii, avem multe de spus lumii sec 21, lumii globale. Altminteri de ce naiba mai stam sa discutam despre ce discutam acum?
China nu cred ca arata faptul ca reteta nu functioneaza peste tot, cu asta nu vreau sa spun ca uniformitatea e preferata mea. Insa in China avem imaginea perfecta a omului total despiritualizat si instrainnat de propria lui existenta. Am vazut un documentar in vara care arata ca un chinez de 30 de ani nu stia cum omul poate sa procreeze. Ala nu stia altceva decat munca, munca, munca, munca. Asta e o monstruozitate. Aiai nu mai au spirit in China. Muncesc ca robii si nu stiu ca guvernul lor ucide zilnic calugari budisti. “Sclavi fericiti”, cum spune Ovidiu Hurduzeu.
NU sunt deloc mai fezabile modelele de stanga.
Buna discutia. Poate o sa vin si eu la o discutie d-asta vreodata. 🙂
Pingback: Succese actuale si viitoare « Blogul Fratilor Miron
Calin, încă n-am văzut addenda, însă s-a notat
Ilie, mă bucur că ţi-a plăcut discuţia, am notat cartea lui Samuel Francis (pare o discuţie interesantă şi acolo).
Mi-ai adus aminte de o discuţie de ieri de la Schimb de Cărţi despre recursul (până la saturaţie) la perioada comunistă în filme şi literatura autohtonă. Dacă dincolo de experienţa noastră istorică imediată nu spunem nimic, tot ce vom crea vor fi producţii locale de filme şi carte. Chestii pitoreşti, însă limitate la un cadru istoric, sufocate sub o experienţă colectivă care încă nu a fost depăşită.
Când ajungi prin Bucureşti, te iau de la gară şi facem o înregistrare:)
Daca faceati un IQ-test acolo iesea ceva in numere complexe pe mm patrat 😉