si una din sperantele mele ca viitorul nu va lua niciodata accente sinucigase la nivel global este urmatoarea idee/intuitie. Chiar daca Dumnezeu a murit, totul nu este permis. Ceea ce se traduce mai departe in presupozitia ce mi-o asum la nivel intim cum ca este in interesul meu (egoismul este funciar) sa fiu altruist.
Adrian Ciubotaru
din pacate eu cred ca nu au toti un egoism atat de sanatos ca al tau
de exemplu cred ca sunt unii egoisti, care considera ca in interesul lor este sa dea foc Romei
dumnezeu n-a trait niciodata; daca cineva da foc romei se cheama crima iar nu sinucidere iar informatia ca s-ar putea cumva ca totul sa fie permis nu va ajunge niciodata la toata lumea. si nu-i asa este intr-adevar in interesul oricui sa “coopereze” cu altii.
iar interesul oricui nu este interesul fiecaruia
mihai, nu cred ca toti stiu sa-si asume propriul egoism (deci nu sunt egoisti pana la capat). La capatul egoismul intalnesti situatia aceea paradoxala in care contrariile coincid.
stalker, ar fi un lucru destul de periculos pentru o anumita ordine sociala daca majoritatea ar crede ca totul este permis.
🙂 eu cred ca optimism se poate chema si o viziune eschatologica asupra lumii si a omului. iar accentele sinucigase la nivel global…. depinde …. ca daca nu va mai exista lumea a 3-a, iar toti o sa fim la fel de bogati si la fel de imbecili intr-o uniformitate perfecta din care lipseste cu desavarsire diversitatea…. ma tem ca asta e sfarsitul….. 🙂 oricum, din ultimele studii se stie ca cel mai nefericit om de pe planeta este occidentalul consumerist unde Dumnezeu a murit. un taximetrist din Africa care traieste de azi pe maine si care nu e ateu e ceva mai fericit…… 🙂
Adrian:
te referi la egoism ca o axa, atunci de care din capete vorbesti? sau vezi egoismul ca o banda a lui Möbius, unde nici nu mai exista un capat in sensul pe care il definim obisnuit
si eu cred ca putini isi asuma egoismul
Ilie:
studiile citate nu sunt credibile, iata un alt exemplu de studiu al fericirii
Mihai: hmmmm…. cam ai dreptate.