Sunt oameni care, începând cu fiecare luni a oricărei săptămâni, promit să își schimbe viața, iar acest sindrom este aproape generalizat la fiecare început de an. Nu cred în iniţiativele de moment, dar sunt convins de posibilitatea de a începe o schimbare indiferent dacă este ianuarie, iulie sau noiembrie.
Dorinţa proprie de schimbare este abia primul pas dintr-un mai amplu proiect de sine care include vise, idealuri, obiective şi modalităţile de a le îndeplini. Simpla dorinţă de schimbare, dacă nu este cuplată o foaie de parcurs, va avea o rată foarte scăzută de succes.
Modalitățile reușitei unui proiect de sine țin mai ales de rigorile unei discipline (care trebuie să includă neapărat şi un time management). E ciudat și destul de banal să observi că majoritatea entuziaștilor duc o lipsă acută de disciplină și nu e de mirare de ce entuziasmul singur schimbă atât de puține lucruri în jurul nostru şi se pierde atât de uşor.
Din păcate, disciplina nu are o imagine bună, nu este asociată libertății de mișcare și nu a fost prezentată nicăieri ca fiind un lucru distractiv. Există totuși disciplină care te crește pe dinăuntru, nu implică plictiseală, e plină de provocări și, mai mult decât atât, it gets things done.
Un proiect de sine include atât întrebarea unde te vezi peste 5 ani?, cât mai ales răspunsul la cum vei ajunge acolo?.
La urma urmei, prezenţa sau absenţa unui proiect de sine este ceea ce separă victoriile de înfrângeri.
Pingback: Lecturi din blogroll (10) | Mana Ciutacu
super articol: scurt si la obiect. Si a venit la momentul cel mai potrivit pt mine. Multumesc!
Un plan pe cinci ani? Nu ştii cum e cu cincinalu’ ?! 😉
Plan de schimbare de sine?! Trebuie să nu se placă prea mult “planificatoru” şi, oricum, sinele nu-l prea poţi schimba de pe o zi pe alta. “Mă las de fumat, mă las de băut, mă las de mâncat, voi fi mai bun, mai deştept, mai frumos….” astea-s promisiuni zilnice (da, ori săptămânale, ori lunare…) deşarte ale “nemulţumiţilor de sine”. Orice ar face, nu le prea iese. Şi când reuşesc se culcă pe-o ureche. 😛
Alte “planuri” să fie oare?
Se zice că, dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă cu hohote, spune-i că ai un plan. 🙂
Si in cele mai nefericite minti exista un plan, sau macar o urma de plan.
Simpla actiune a unui muschi vegetativ tot plan inseamna. Totul este plan, divin. Restul sunt povesti de succes, sau, povesti nefericite.
Cu plan sau fără plan, toţi tindem să schimbăm mereu ceva. Schimbarea e mişcare, iar mişcarea e esenţa vieţii.
Desi 1.01 nu e chiar cel mai mult moment, e bine sa existe si un moment 0. Fara el, orice plan nu prea are fundament…:)
Existenta ne infrange pe toti. Victoriile sunt pentru superficiali. Dorinta de victorie.
Victorie in fata cui? In fata cui sa ma simt victorios?
E bine sa-ti depasesti limitele… asta inseamna ca ai trecut de stadiul mineral/vegetal/animal. Dar… sa nutresti victorie… imi pare imaturitate spirituala.
ai de plm… cat urasc întrebarea “unde te vezi peste 5 ani?”
da’ ce dracu! sunt moise? alah? isus? nostradamus ca s avad viitoru’ ?
de acord faza cu disciplina.
dar progamarea viitorului e o aberatie protestanto-capitalisto-comunista…
are din toate cate ceva.
nu satu sa dau “iesplicatii” ca ie tarziu… aproape 1 noaptea…
Intradevar sunt foarte multi oameni care isi propun schimbari doar la momente fixe: 1.01, zi de nastere, etc. Cei care isi propun planuri pe termen lung cu analize zilnice si saptamanale ale progresului sunt cei care isi ating obiectivele si sunt overachieve-ri. Sunt putini acestia din urma, romanii fiind caracterizati mai mult de spontaneitate si preluarea taskului imediat urmator.
Asa faceam si eu. Imi spuneam mereu ca incep de maine pana intr-o zi cand m-am saturat sa mai imi spun asta si mi-am spus: Incep de astazi! Incep acum!
Pingback: “There are some awesome problems to solve” | Adrian Ciubotaru