Să vă povestesc o întâmplare de săptămâna trecută în care eu, receptor de mesaje, am fost păcălit.
Andi Moisescu pune o poză pe pagina lui de Facebook în care avea barbă și eu cred că este pe bune. Mai mult, în descrierea pozei spune că o îngrijește de trei luni și cere opinia lui Cosmin Tudoran (“un bărbos notoriu”, cum a fost prezentat într-un articol de ziar). Am văzut poza și mesajul și mi-am spus în naivitatea mea: cât de tare, Andi Moisescu și-a lăsat barbă!
Mai mult, am lăsat chiar un comentariu (#asaincepe) şi-am trecut mai departe.
Următoarea zi, în News Feed, mi-a apărut o altă poză. Cristian-China Birta cu barbă. În descrierea pozei, un mesaj (o minge ridicată la fileu) către un alt blogger cunoscut ca fiind purtător de barbă.
De data aceasta, mi s-a aprins un beculeț. Aceeași schemă, același mesaj. Când observă un pattern creierul intră în alertă. Hai că sunt isteţ, e ceva ciudat aici, mi-am zis.
Băi, să vezi că – nu pot să cred – e campanie! Asta înseamnă că Andi Moisescu m-a mințit. Am crezut că mesajul lui era adevărat, dar de fapt era fals. Nu doar că era fals, mai mult, Andi Moisescu știa că mesajul nu e pe bune în timp ce îl scria.
Mi-a fost ciudă pe mine, m-am lăsat fraierit atât de ușor. Am destulă experiență în acest domeniu 2.0 şi trebuia să mă prind de la început că mesajul nu e pe bune. Da, m-am lăsat dus de nas pentru că Andi Moisescu este un tip ok, pe care îl respect și căruia tind să-i cred mesajele.
Toată povestea face parte dintr-un teasing la o campanie Heineken. Avem un teasing (în care se minte) și apoi avem un reveal. Practic, cu cât minciuna e mai bine ambalată (și crezută de cât mai mulți), cu atât reveal-ul ar trebui să aibă mai mult impact.
Nu e o dramă, m-am simțit eu înșelat, mare scofală. Alții nu s-au prins nici acum, iar unii s-au prins din prima.
Problema apare când astfel de campanii (care înșeală încrederea unui public și care se joacă cu imaginea un personalități publice) chiar sunt eficiente. Dacă sunt eficiente, avem o poveste de succes în industrie. Prin urmare, o vom găsi dată exemplu – demn de urmat – prin prezentări pe la evenimentele de profil. Uite ce buni am fost, uite ce campanie și uite ce rezultate.
E greşit.
Ăsta e un PR-ul prost care, dacă ajunge să fie dat ca exemplu, atunci să nu ne mirăm că în spatele oricărui gest oamenii vor vedea campanii, cascadorii, căutare de imagine, falsitate și minciună.
E acel PR prost care știrbește PR-ul (bun) care reușește să fie eficient fără să trădeze încrederea publicului.
Nu moare nici Andi Moisescu, nici moare nici Heineken dintr-atâta și vor continua să-mi placă amândoi. Reprezintă branduri care au cantități uriașe de credibilitate cu care pot jongla în tot felul de experimente. În care se joacă, mințind.
Dacă tot ne jucăm, hai să anunțăm și publicul. Să stabilim de la început contextul şi convenţia, să știm dacă ne uităm la un film artistic sau la un documentar. Șă știm dacă e real life sau e teatru.
Când nu cunosc contextul, eu – ca parte a publicului – sunt luat de prost și încrederea va ajunge să-mi fie înșelată. Nu vreau să ajung să suflu în iaurtul fiecărui mesaj și să contribui la suspiciunea generalizată – încurajată destul de politicieni și trusturi media – care s-a așezat peste tot ce se întâmplă în spațiul public.
Cred că există nişte distincţii aici. Mai întîi, endorsingul ăsta, din partea lui AM, a fost făcut în mod evident pentru bani. Nu e posibil ca tu să te fi simţit trădat pentru că e vorba de un contract? Care te priveşte pe tine (actual, viitor consumator, privitor, om expus la ‘PR scam’), dar care te-a înşelat?
Apoi mai e chestiunea PR-ului despre care vorbeşti. De fapt, ăsta nu e PR. E ceva mai puţin decît advertising, ceva diferit de marketing, dar în mod sigur nu e PR.
Oricum, ai cam pus punctul pe i, cu privire la genul acesta de campanii şi ce înseamnă ele pe termen lung. În epoca de aur a camerei ascunse, orice om ajunsese să se ferească de orice situaţie care i se părea fishy. E posibil ca această cultură a simulacrului pe bani să conducă la o neîncredere generalizată în tot ce vezi şi auzi şi în toţi oamenii, publici sau nu, care au un mesaj. Indiferent de mesaj.
gadjodillo, e simulacru. Pe bani sau nu, cu sau fără contract, fiecare cu motivațiile lui.
Era tare campania daca ii convingeau sa isi lase barba, macar 3 samptamani si apoi sa o rada….
Dan, asta e altă discuție, idei bune sunt destule:)
Cunosc foarte multe vedete care si-au facut diverse modificari doar pentru un rol intr-o reclama, un serial, etc.. Exista persoane dispuse sa faca astfel de sacificii pentru bani.
Oh, te-ai trezit? Tu consideri ca ai participat numai la campanii “bune”, care nu au mintit/pacalit consumatorul? Ori mimezi foarte bine o mirare absoluta, ori esti naiv. Iti dau un singur exemplu: Fordul ala cu motor de 1l. Cea mai buna masina, cea mai buna nu stiu ce. E, mergi tu in ea cu alti 3 prieteni, cu ceva bagaje, 200 de km. Si spune-mi cum sta cu consumul. Exact. Ma anunti ca ce economica este, dar realitatea e pe la Brasov.
Buna dimineata!
Nu, nu consider.
Da, mimez, ar fi greu să te conving de contrariu, știi deja cum stă treaba.
Despre Fordul ăla am scris nenumărate articole: și de bine, și de rău, consum mai mare sau mai mic. Mulțumesc de reminder, uitasem să mă scuz.
Mă bucur că realitatea ta cuprinde o situație ipotetică (să merg eu 200 de km, cu bagaje și trei prieteni) în care știi ce voi zice și prin care eu ar trebui să-ți dovedesc ție ceea ce deja tu știi (că realitatea e de pe la Brașov).
Înțeleg că ne tragem de șireturi făcând presupuneri aiurea, dar mai ușor cu logica.
“Să vă povestesc o întâmplare de săptămâna trecută în care eu, receptor de mesaje, am fost păcălit.”
Tocmai asta am facut si eu. Ti-am povestit cum m-am simtit eu, receptor de mesaje, cand tu ai fost cel care a facut PR-ul.
se vede la andi moisescu ca-i un fals poza…
si asta fara sa ma uit in detalii sa vad ca-i acolo photoshopul trecut. si fara sa dau zoom. se vede patternul de piele la liziera barbii.