Tag Archives: blogging

Blogging: cum să te răzbuni

La o zi după ce am pus acest print screen pe twitter (în ideea “lucrezi cu un brand și nici nu îi scrii numele corect”), a urmat răzbunarea în stilul caracteristic:
– mințind: am scris aici cât consumă în diferite contexte noua Fiesta (pe care nu a condus-o) – mințind încă o dată: nimeni nu așteaptă fără semnal în singurul loc unde poți face stânga pe Bulevardul Magheru
– bravând aiurea și comparând merele cu perele: una e consumul pe benzină și alta este treaba cu cel pe motorină.

Aproape e amuzantă situația.

Lașitatea lui Vali Petcu

În urma precizărilor mele din Riscurile bloggingului generalist (care se refereau la un proces de documentare), Zoso a făcut orice în afară de a corecta niște date incorecte din articolul său:
– a atacat
– a mințit (una mi-a spus pe mail când l-am întrebat, altceva a scris în articol și cu totul altceva a spus prin diverse comentarii – vezi și aici)
– a încercat să schimbe subiectul mințind (de când am eu carnet)
– și-a șters update-urile la articol (care spuneau că mașina avea 80 CP), uitând totuși să-și steargă propriul comentariu.

Mașina aceea a avut pe rând: 100 CP (în articolul inițial), 91 CP (în mail), 80 CP (în comentarii și în articol – corectură), iar apoi din nou 100 CP (al treilea rând de corecturi la articolul inițial).

I have no further comments.

Riscurile bloggingului generalist

Riscul cel mare este să vorbești în necunoștință de cauză. Motivele ar fi multiple: nu te documentezi, nu te pricepi oricum, ai dorit să mesteci un subiect și te-ai înecat.

Un exemplu recent (mă mir că nu a fost sesizat de nimeni) îl constituie un articol – Despre motorul Ecoboost de 1 litru – în care bloggerul își dă cu părerea despre motorul cu pricina testat pe Fiesta unui prieten.

Cu această ocazie, sunt trei idei pe care le punctez scurt: Continue reading

O însemnare de primavară

Ieri, primăvară. Sună Radu. S-a deschis la Motoare, hai la o bere.
Mă rad în grabă şi o tai.

Ambuteiaj pe Ştefan cel Mare. Exerciţiu de răbdare. În spatele tramvaiului, nişte muncitori în construcţii. Unul mai tânăr citeşte o carte despre OZN-uri, unul citeşte Libertatea, iar unul le dă beep-uri. Se aude un telefon. Muncitorii se uită la mine. Nu l-am recunoscut, îi scosesem vibraţia pentru poză de ieri. Alex: mai vii? În zece minute, sunt în piaţa Galaţi, îi zic. Tramvaiul era în intersecţie la Lizeanu, însă e ceva obişnuit şi social acceptat să minţi cu câteva staţii când eşti sunat de cei cu care ai întâlnire. E un catalizator psihic al aşteptării. Cred că e social acceptat pentru că nu mi s-a întâmplat și nu am văzut pe nimeni corectând distanţele și staţiile într-o asemenea situaţie. Continue reading