Schimbare de paradigma?

0 Flares 0 Flares ×

perspectiva.JPG 

Ma  intereseaza mult “rezistenta” la anumite idei, rezistenta pe baza unui simt comun filtrat ambiguu. De ce anume ma intereseaza? Pentru ca imi dau seama ca ideea in sine nu face nimic fara modalitatea ei de prezentare. Este exact ca in vanzari: modul cum pui problema, modul cum iti exporti speech-ul, povestea, te poate aduce la rezultate diferite. 
  Daca dau exemplul cu violul ca gest cultural e normal sa se revolte lumea, daca acceasi ideea o mulez pe un exemplu mai bland ea va parea mai digerabila. Atata timp cat intrarea intr-un templu cu intentia de-al daraman poate fi un gest cultural, violul cu atat mai mult…
  Ideea e simpla: totul are sansa de a deveni un gest cultural. Daca o traduc in termeni eliadieni, tot profanul poate camufla sacrul, ideea parca pare totusi mai digerabila si legitimata cumva (nu in totalitate, caci argumentul autoritatii nu tine de logica, ci de retorica).
  Cineva spunea intr-un comentariu la un text anterior ceva legat de para-nazism. Daca ideea asta simpla dusa la ultimele ei consecinte poate justifica, salvat ceva legat de nazism, atunci avem de-a face cu un lucru interesant; ramane totusi de discutat acest aspect (semnele unei ontologii de dreapta etc).
  Nu doresc sa schimb lumea scriind aici, ci doar sa dau de gandit prin mixarea, colarea si retopirea unor idei ce le rumeg de catva timp, ce le-am furat de pe ici pe colo. E interesant cum poti mixa lucruri banale la indemana oricui, faci cateva translatii si pac: ai obtinut o perspectiva inedita asupra lucrurilor.
  Aceasta tendinta poate deveni o noua forma de creativitate ce depaseste granitele disciplinelor (spunea ceva-ceva Basarab Nicolesco cu Transdisciplinaritatea sa – aparuta la Polirom – e o cartulie mica care ascunde multe elemente al unei revolutii stiintifice). Cu elemente de PR, advertising si economie, poti filtra religiile, miturile si chiar exportul de imagine la nivel personal. Astfel poti spune foarte simplu ca Isus a fost un bun copywriter si si-a vandut extrem de bine ideile. De asemenea, invers cu elemente de istoria religiilor poti filtra tot advertisingul ca un mare maxalor de simboluri si arhetipuri (manipulare de fantasme, vorba lui Culianu). 
  Mixajul asta e ceva simplu si la indemana tuturor, trebuie doar sa faci niste translatii, niste corelari si-ti iese o noua aura a lucrurilor. Aceasta noua forma de creativitate se indreapta cu pasi sigur catre ceea ce unii oameni mari ai secolului XX (Eliade, Jung, Eco, Levi-Strauss etc au visat: catre elementele de unitate ale spiritului uman. Cu alte cuvinte cautam elementele ireductibile care ar vorbi de om in totalitate, nu doar de omul european, nu doar de cel iluminist, nu doar de cel oriental. E o provocare/incercare de a depasi provincialismul europocentrism in care inca ne situam. E doar o utopie, insa e un lucru frumos. Spun ca e o utopie pentru ca ma gandesc la situatia din fizica cuantica: daca “sapi” pana la ultimele caramizi ale materiei nu gasesti decat neantul (sau absolutul – caci de la un anumit nivel contrariile tind sa coincida).
  Asadar, nu trebuie uitat faptul ca ideile cu care am crescut si principiile in care am fost educati sunt doar expresia unui mod local de a vedea/filtra lumea. Ele merita rasturnate, jumulite, decupate, remixate, mosite etc pentru a scoate un cat mai mare lucru mecanic din ele, pentru a le rentabiliza la maxim. Avem libertatea sa deconstruim totul, sa punem la indoiala totul, la refiltram totul pentru ca nimic nu este mai neonorabil (in planul spiritului) decat a lua lucrurile gata preparate, gata condimentate. 

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

2 thoughts on “Schimbare de paradigma?

  1. matteo

    “Pentru ca imi dau seama ca ideea in sine nu face nimic fara modalitatea ei de prezentare” Ideea in sine… ce este ideea in sine?

    Eu apreciez cel mai mult si mai mult la idei faptul ca sunt inteligibile.

    Adica ar fi chiar trist daca eu as ruga pe cineva sa inchida geamul si respectiva persoana sa nu inteleaga ce spun. Si as fi nevoit sa recurg la gesturi si tot degeaba. Ca si cum eu ti-as spune sa faci un lucru, ti-as spune – ‘da-mi si mie o tigara te rog’ dar tu nu m-ai intelege, cuvintele mele ar fi plastic. Dar ai face acel lucru daca te-as pacali sau daca ti-as sugera ca exista sanse consistente de a fi recompensat pentru acest gest. Asa ceva nu este limbaj, aici nu e vorba de idei, ci de o comunicare de tip mineral. Limbaj de lemn.

    Din fericire aceasta specie de lege a talionulu, cari duce inevitabil la fariseism, nu functioneaza in mod real. Nu exista o modalitate de prezentare independenta, autonoma in raport cu ideea…ba chiar ideea creeaza modalitati de prezentare, dar asta numai la oamenii cu un comportament coerent.

    zinedin zidane..in finala… de ex… a inteles sau i s-a parut ca a inteles ceva… in momentul acela a creat o nou imagine de prezentare, si-a creat o noua imagine

    Reply
  2. m

    “Asadar, nu trebuie uitat faptul ca ideile cu care am crescut si principiile in care am fost educati sunt doar expresia unui mod local de a vedea/filtra lumea.”
    stai putin, dar tu stii ca e fals. tu stii ca exista mai intai univesralismul. ideile universale. principiile prime, adevarurile valabile oricand, pentru orice ethis si etnos. faptul ca orice corp are masa, ca doi ori doi nu vor da nici pe Marte cinci etc. astea nu-s localisme. ele ne-au modelat mai ales, nu? civilizatia, intreaga istorie. sigur, ce spui tu e ca am intrat in epoca relativismului, unde totul poate fi pus la indoiala. dar te intreb – ca sa luam un exemplu ., de pilda cetatenii unei tari pot vota, in mod democratic, sa renunte la democratie? sau: putem vota, democratic, sa renuntam la principiile universale ale binelui si adevarului (DOAR la cele universale), pentru a decreta de maine posibilitatea si impunitatea crimei? eu nu ma refer la ‘actul cultural’, cultura se poate face din orice. dar daca in numele unei scantei culturale trendy luxezi un principiu din acesta, trebuie sa intelegi ca vor fi consecinte. nu?
    sigur, putem deveni altceva, asta e oricand o posibilitate. also spracht zarathustra s-ar putea sa devina in curand cartea noastra de capatai, ca civilizatie, eu nu neg. dar nu-ti pare rau dupa ce vom pierde, de dragul unui mic exhibitionism cultural?
    hai ca m-am lungit

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.