Satul Prunilor: Caut povești, ofer un week-end la munte

0 Flares 0 Flares ×

Unul dintre aspectele importante ale activitățiii de blogger este interacțiunea cu cititorii. Aceștia sunt cei care reacționează la articolele tale și îți duc mesajul mai departe, sunt cei care te critică, care îți dau share pe Facebook, vin cu idei și povești lărgindu-ți perspectiva asupra unei probleme și îți inspiră articole viitoare.

Toți aceștia merită recompensați pentru fidelitate, atenție și implicare pentru că un blog este rezultatul interacțiunii dintre blogger și comunitatea cititorilor săi.

În cazul de față, oferta mea către cititorii acestui blog vine sub forma unui concurs al cărui premiu este un week-end la munte alături de mine, în complexul de vile Satul Prunilor. Acesta este un resort turistic lângă Sinaia format din șapte vile de lux, fiecare cu trei dormitoare, o bucătărie echipată complet și un living unde se poate sta la povești.

vila_lux_langa_sinaia

Pe scurt, caut doi cititori cu care voi petrece un week-end de pomină în Satul Prunilor. Condiţia concursului este simplă: spune-mi o poveste – lăsând un comentariu sau scriind un articol – despre cel mai frumos week-end de vacanţă pe care l-ai avut. Povestea unei iubiri sau a unei aventuri la munte, un week-end cu gaşca ta de prieteni sau un week-end când te-ai rătăcit pe munte şi era să te mânănce ursul (mi s-a întâmplat!). Scotoceşte-ţi amintirile frumoase, tu vii cu povestea, eu vin cu premiile.

Concursul este valabil pănâ sămbâtă, 23 aprilie, ora 23:59, iar câştigătorii vor fi anunţaţi marti, 26 aprilie. Voi alege două poveşti care mi-au plăcut şi împreună vom petrece un week-end la munte în Satul Prunilor (vezi şi pagina de Facebook).

Partea interesantă – dincolo de faptul că ne vom cunoaşte şi vom petrece două zile într-un loc de vis – este că nu vom fi singuri. Andra Zaharia, Chinezu, Marie Jeanne și Piticu au furat deja ideea şi vor să vină şi ei cu câştigătorii lor. Prin urmare, va fi un week-end (în luna mai) în gaşcă mare. Succes!

Update: Mulțumesc pentru participare, mi-au plăcut poveștile. Câștigătorii sunt Alexandra (pentru poveștile inventate despre oameni și mirosul cafelei cu lapte) și Măriuca (pentru Ceahlău, corturi și vipere și ideea de a scrie un articol pe blog ). Voi anunța pe mail detaliile week-end-ului la munte.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

10 thoughts on “Satul Prunilor: Caut povești, ofer un week-end la munte

  1. Florina

    E povestea week-end-ului de început de drum. Călcând pe ruine, încercând să folosim căsniciile eşuate într-un manieră moralizatoare şi vădit constructivă, ne-am împiedicat de oportunitatea unei zile cu timp pentru amândoi; da, pentru viitorul NOI.
    Ne ştiam de 4 zile; 32 de ore petrecute împreună la birou.
    Era în preajma zilei de 1 iulie a anului trecut. Ca orice zi de început de iunie, şi aceea a oferit tinerilor novici oportunitatea de a etala propriile invenţii publicului clujean. Un drum parcurs cu bicicletele, o întâlnire în parcul public împânzit de suflete gălăgioase, schimb de replici scurte şi timide dar totuşi dornice de a căuta şi da răspunsuri, o destindere prin mers într-o pitorească zonă a clujeană, o bancă a Muzeului Satului şi un simplu joc de tenis încununat de o îngheţată. Şi toate acestea într-o singură zi! Sunt prea reci, scurte şi înguste cuvinte pentru a reuşi să redau măcar o parte a încărcăturii emoţionale a zilei de sâmbătă.

    Reply
  2. Andreea

    De multe ori suntem nevoiti sa luam decizii care ne vor schimba viata. Anul trecut, aproape de jumatatea lunii mai am primit un job mult ravnit de mine la Bucuresti si trebuia sa plec. Imi pregatisem bagajele, nimic nu ma mai retinea in Iasi. Acel job era tot ce visasem de mica, o cariera in radio, dupa care suspinasem atata timp. In sfarsit credeam ca toata munca mea pe care o depusesem la un alt radio mic imi va aduce fericirea, dar se pare ca socoteala mea “nu a fost la fel cu cea din targ.”
    O mica iesire in oras a reusit sa ma faca sa ma razgandesc si sa renunt la job pentru altceva. Nu eram o persoana romantica si nu credeam in povesti de dragoste, dar, tocmai mie mi s-a intamplat sa ma indragostesc si sa renunt la ceva mult visat pentru cineva. De mana si hotarati de a pasi impreuna inainte, fara a ne cunoaste prea bine, am luat decizia ad-hoc de a merge la Durau ca sa urcam pe munte. A doua zi am plecat la munte si am ajuns pe la amiaza. Ploua, dar noi ne luasem chitarile ca sa cantam. Am ignorat stropii reci de ploaie si am stat si am cantat afara langa paraul care vine de departe din padure. Am vazut pentru prima data doua curcubee pe cer, si ne-am tinut de mana. Erau fiori, multi, fierbinti si zapaciti. Am urcat pe munte si am privit statiunea cum a ramas undeva jos, iar noi, acolo sus eram ca doi zei care privesc lumea. Atunci a fost inceputul unei relatii frumoase care dureaza si, cel mai sigur, va dura si peste ani. Pentru mine, acesta este week-end-ul cel mai minunat.

    Reply
  3. alexandra

    Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la cel mai frumos weekend imi vin in minte instant mirosul de cafea cu lapte si miere si o tavita cu sandvisuri vegetariene si clatite americane cu sirop de artar. Sa intru din nou in camera plina de lumanari, toate aprinse, sa admir ceainicul si cescuta de ceai teribil de aristocrate, sa ma ametesc mirosind doar lichiorul de cirese. Sa stau din nou in sezlong si sa fumez à la Virginia Woolf tigara mentolata si sa fiu continuu la acea limita seducatoare dintre nebunie si normalitate. Sa traiesc undeva dincolo de limita, caci dincoace de ea nu e loc de fineturi sau senzualitati nenumibile. Pana la urma, weekendul meu preferat ramane weekend-ul in care am avut viata. In care nu am facut ce trebuia sa fac, ci ceea ce am vrut sa fac. In care nu am salutat politicos doar pentru ca asa m-au invatat cand eram mica. In care nu am raspuns la telefon pentru ca nu am avut chef. In care ne-am plimbat ca nebunii pe strazi, am inventat povesti despre oameni sau am intalnit oameni care ne-au tinut la povesti. Mi-am luat felie de lapte kinder si suc de portocale. Si ne-am intrecut care vede mai inainte numarul autobuzelor care treceau cu oameni grabiti sau pierduti in multime. Ma uimeste ca toti au nevoie de intamplari spectaculoase ca sa se simta spectaculos. Rar intalnesc lucruri sau oameni autentici, iar spectaculozitatea lor mi se pare incomparabila. Intimitatea in atingeri frugale, acele gesturi care transmit mai mult decat o mie de cuvinte, acele priviri care imi debusoleaza existenta sau acele stangacii prin care devenim oameni le-am trait intr-un weekend pe care l-as vrea repetat la infinit, constienta fiind ca repetitia i-ar fi fatala.
    Cand eram in liceu sau cand eram studenta imi prelungeam weekend-ul la infinit. Eram mereu intr-un sfarsit de saptamana intangibil. Acum weekend-urile mi le prelungesc prin medicale si ma simt Le malade imaginaire si zau ca e tare bine. Cat despre gesturi si intimitati, ele nu pot fi niciodata prelungite. Pentru ca unii oameni pleaca. Iar cei care vin nu pot prelungi, pot cel mult repeta. Sunt cativa insa care pot sa si creeze.

    Reply
  4. Pingback: cu cortul “pe casuta” | mutza

  5. yoncy

    Pana la urma se merge acolo? De la piticu de pe blog is doar eu celalalt castigator cica nu vine ca am fost anuntati tarziu, tocmai joi.

    Reply
  6. Pingback: Cum să nu faci o campanie cu bloggeri | Andra Zaharia

Leave a Reply to yoncy Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *