… mai ai trei luni de trăit. Şi timp să mai citeşti/reciteşti doar trei cărţi. Care-ar fi acelea?”
Este o leapşă – de la Dragoş – la a carei temă nu m-am gândit niciodată serios. În materie de cărţi şi situaţii-limită (mai ai puţin de trăit, eşti pe o insulă pustie, esti orb, esti la închisoare etc.) nu aş putea face decât un exerciţiu de imaginaţie destul de precar.
1. Mi-aş dori să citesc O mie şi una de nopţi
2. Aş reciti (pentru a câta oară?) Noaptea de Sânziene
3. Aş medita pe Biblie şi pe Bhagavad-Gita, sau pe Divina Comedie sau pe Faust.
Nu, nu, parcă mi-aş mai dori integrala lui Dostoievski, aş reciti Jocul cu mărgelele de sticlă, am uitat de Nietzsche, alte cărţi ale lui Eliade, Culianu. Dar nimic de Chuck sau pur şi simplu un autor de care n-am auzit nimic în viaţa mea?
Să presupunem în fiecare zi că mai avem trei luni de trăit, ar fi o idee rea?
Mi-am inchipuit eu ca e greu sa alegi… Desi O mie şi una de nopţi
iti va lua mai mult de 6 luni, ca si celelate…
Apropo de Eliade, chiar el isi propusese sa actioneze cca si cum ar fi avut de trait doar un an, asta ca sa-si termine proiectele. E drept ca unele par facute in graba.
Mi-am format o idee cum ca, in momentele decisive, singurele carti care merita citite sunt cele de basme si povesti.
Pingback: Dumitrescu Dan » Blog Archive » Blogosfera - intre informare si cultura
interesant este ca celebram in fiecare an aniversarea dar trecem pe langa data mortii noastre si nici macar nu en gandim la asta. Exercitiul tau de imaginatie este incredibil de productiv. Moartea este singurul gand care ne accelereaza activitatea si ne transforma brusc in oameni care vor sa se construiasca pe sine cat mai frumos. As reciti in mod sigur “Muntele vrajit” al lui Thomas Mann…despre celelalte doua…nu stiu. Probabil as deschide caietul de notite in care am scrise titluri interesante, citite si recitite si as alege cu ochii inchisi doua.